Suceava, 15 oct /Agerpres/ - Mănăstirile şi bisericile pictate din Bucovina atrag, de sute de ani, oameni de toate vârstele, fiind loc de închinare şi pelerinaj mai ales în preajma marilor sărbători creştine. Aici, timp de secole, s-a întreţinut vie flacăra credinţei şi, în acelaşi timp, s-au format puternice nuclee de cultură şi creaţie artistică.
Bisericile medievale cu pictură exterioară din Bucovina sunt, totodată, obiective turistice importante din România, zeci de mii de turişti poposind anual aici pentru le a admira, fiind cunoscute şi recunoscute în special pentru frescele exterioare. Moldoviţa, Humor, Voroneţ, Arbore, Suceviţa, Probota, Sfântul Ioan din Suceava şi Pătrăuţi sunt cele opt mănăstiri şi biserici aflate în patrimoniul mondial UNESCO. Moldoviţa a fost premiată în 1975 cu ''Mărul de Aur'' de către Uniunea Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism.
''Fiecare este unică în felul ei, pentru că fiecare are o tematică preponderentă, au culori dominante. Albastrul de Voroneţ nu-l găsiţi nicăieri. Verdele de Suceviţa nu-l găsiţi nicăieri. Azi e verde, dar se pare că, iniţial, a fost tot albastru. Dacă pentru Voroneţ şi pentru celelalte se aducea azurit din peninsula Balcanică, pentru Suceviţa, când s-a pictat, rezervele erau epuizate şi s-a folosit azurit de la noi, de mai proastă calitate (...) Sunt scene foarte importante (...) Sunt singurele din ţară şi din Europa cu pictură exterioară'', a spus directorul Muzeului Bucovinei din Suceava, arheologul Emil Constantin Ursu. El a subliniat că acestea au fost vizitate de multe personalităţi din ţară şi străinătate, printre care actualul împărat al Japoniei, între anii 1970-1980.
* Biserica Pătrăuţi, prima ctitorie a lui Ştefan cel Mare
Biserica Pătrăuţi sau "Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuţi" a fost zidită în anul 1487, fiind prima ctitorie certă a lui Ştefan cel Mare. Piatra de temelie a mănăstirii din Pătrăuţi, astăzi biserică, a fost pusă pe 13 iunie 1487. Pisania bisericii, în limba slavonă, aflată deasupra portalului de intrare, consemnează: "Io Ştefan Voievod, Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început să zidească această Mănăstire în numele Sfintei Cruci în anul 6995 (1487) luna iunie ziua 13".
Una dintre bijuteriile duhovniceşti şi artistice ale României, această biserică se află în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Suceava, la mică distanţă de Mănăstirea Dragomirna. Satul Pătrăuţi este atestat documentar încă din vremea lui Alexandru cel Bun.
* Mănăstirea Voroneţ, Capela Sixtină a Orientului
Mănăstirea Voroneţ, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, altă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, a fost construită în 1488. Mănăstirea Voroneţ a fost supranumită "Capela Sixtină a Orientului" pentru marea fresca de pe faţada de vest, ce reprezintă "Judecata de apoi". De asemenea, "albastrul de Voroneţ" este considerat de specialişti ca unic în lume şi la fel de cunoscut ca roşul lui Tiziano sau verdele lui Veronese. De o mare valoare artistică este catapeteasma din lemn de tisa, aurit, uşile împărăteşti fiind o adevărată capodoperă de sculptură în lemn. A fost ridicată de Ştefan cel Mare pe locul schitului din lemn al lui Daniil Sihastrul şi a fost pictată o jumătate de secol mai târziu. Deşi de dimensiuni reduse, biserica mănăstirii are ce oferi celui care alege să vină aici, de la unicul albastru azurit şi până la fresca Judecăţii de Apoi, cu o încărcătură simbolistică impresionantă şi o compoziţie unică în arta orientului creştin. Imaginea lui Dumnezeu Tatăl, râul de foc în care păcătoşii îşi află chinurile, cumpăna care cântăreşte faptele bune şi faptele rele, lupta dintre îngeri şi demoni pentru suflete, raiul, iadul, Sfântului Duh simbolizat sub forma unui porumbel, Protopărinţii neamului omenesc, la care se adaugă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), ştergare şi veşminte populare, toate alcătuiesc o compoziţie unică şi impresionantă.
Interiorul bisericii păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan cel Mare, cu Patimile lui Iisus, Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, Coborârea de pe Cruce şi Sfântul Teodor.
În 1547, Mănăstirii Voroneţ i s-a adăugat pridvorul şi i s-a făcut pictura exterioară sub privegherea Mitropolitului Grigorie Roşca, înmormântat aici. Mănăstirea a fost binecuvântată cu călugări cu aleasă viaţă duhovnicească încă de la început, în vremea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, reprezentând o adevărată lavră a isihasmului românesc. Viaţa monahală s-a întrerupt în anul 1785, după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic şi s-a reluat în 1991, cu obşte de călugăriţe, sub stăreţia Stavroforei Irina Pântescu, care şi în prezent binecuvântează locul.
* Biserica Arbore, ctitorie a lui Luca, portar al Moldovei
Biserica Arbore este o altă bijuterie din salba ctitoriilor medievale unice prin frumuseţea frescelor interioare şi exterioare. În 1503, Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, a ridicat un paraclis la Curtea sa situată pe valea râului Solca. Biserica Arbore aduce aminte în primul rând de ctitorul acesteia, al cărui nume îl şi poartă. Luca Arbore, care a fost portar al Sucevei aproape 40 de ani, începând din 1486, a apărat cu curaj Cetatea de Scaun a Sucevei în 1497, timp de trei săptămâni, împotriva asediului polon.
După 38 de ani de la ridicarea Bisericii Arbore, la iniţiativa Anei, sora lui Arbore, în anul 1541, se va realiza ansamblul de pictură interioară şi exterioară. Ceea ce impresionează în mod deosebit în pictura bisericii este calitatea ei decorativă, coloritul cald şi luminos, ritmul şi eleganţa extremă a siluetelor. Luca Arbore a fost înmormântat în biserica pe care a ctitorit-o, iar chivotul de mormânt al acestuia, din pronaos, este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina. Are hramul ''Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul'' şi se află în patrimoniul UNESCO.
* Humor inaugurează şirul mănăstirilor pictate în exterior
Mănăstirea Humor aflată, de asemenea, în patrimoniul UNESCO, este una dintre cele mai vechi ctitorii ale evului mediu moldovenesc. Aceasta inaugurează, în 1530, şirul mănăstirilor pictate în exterior. Frescele exterioare de la Humor au fost realizate în 1535 de Toma Zugravul, iar deplina artă a meşterului este vizibilă în pictura de valoare unică a Mariei cu Pruncul, în Imnul acatist, de pe peretele sudic, în monumentala imagine a Asediului Constantinopolului. Arhitectura lăcaşului prezintă un interes deosebit pentru că aici apare, pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis şi o încăpere numită tainiţă, unde se se păstrau obiectele de preţ, în zilele de răstrişte.
* Moldoviţa, un important centru cultural în secolul al XVII-lea
Mănăstirea Moldoviţa, ctitorie a lui Petru Rareş, cu hramul ''Buna Vestire'', a fost construită în 1532, la câteva sute de metri de vechea mănăstire a lui Alexandru cel Bun, zidită între 1402 şi 1410, prăbuşită ulterior din cauza alunecărilor de teren. Mănăstirea Moldoviţa este una dintre cele mai vechi aşezări călugăreşti, cu un important trecut istoric, situată la 15 kilometri distanţă de satul Vama, între pârâurile Moldoviţa şi Ciumârna. Mănăstirea este împrejmuită cu ziduri şi turnuri de apărare, pictura reprezentând, pe lângă scenele religioase din interior, scene istorice în exterior - asediul Constantinopolului, dar şi culturale - filosofii antici. La baza întregii picturi interioare şi exterioare, ce se desfăşoară după un program precis, stă un principiu caracteristic artei creştine, acela de a oferi prin pictură sinteza adevărurilor religiei. În interior, atrage atenţia Răstignirea, socotită cea mai valoroasă realizare pe această temă din bisericile Bucovinei. Un jilţ domnesc din vremea lui Petru Rareş, cea mai valoroasă operă de acest fel din Moldova, broderiile dăruite de Voievodul Ştefan şi un epitaf brodat din secolul al XVII-lea sunt alte câteva comori păstrate la Moldoviţa.
Sub domnia lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Moldoviţa funcţiona un important centru cultural, unde se copiau şi împodobeau cărţi bisericeşti. Cele mai valoroase manuscrise datează din secolul XV. Activitatea culturală desfăşurată în epoca lui Alexandru cel Bun a continuat şi în secolele al XVII-lea, când s-a organizat aici o şcoală de copişti şi miniaturişti, şi al XVIII-lea. În 1785, mănăstirea este desfiinţată, iar până în 1932 - 1934, când şi-a reluat activitatea ca mănăstire de maici, a suferit numeroase deteriorări. Între 1954 - 1960, a fost restaurată şi reabilitată. Acoperişul a fost refăcut în întregime, i s-a mărit şarpanta pentru protecţia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidenţia silueta impunătoare, fundaţiile şi soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile şi chiliile au fost refăcute. Mănăstirea Moldoviţa a primit, în 1975, premiul ''Mărul de Aur'' al Uniunii Internaţionale a Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism şi se află pe lista patrimoniului UNESCO.
* Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, pictată de Petru Şchiopul
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava este o mănăstire cu obşte de călugări, purtând hramul ''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''. Biserica a fost începută de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan cel Mare, în 1514, şi terminată de Ştefăniţă Vodă, fiul lui Bogdan, în 1522, aşa cum se arată şi în pisania aflată deasupra uşii de intrare în pridvor. Frescele ce decorează biserica ''Sfântu Gheorghe'' sunt opera meşterilor moldoveni din vremea lui Petru Rareş. În 1893, episcopul Melchisedek, în urma descifrării pe peretele de sud al naosului a inscripţiei din spatele baldachinului sub care se afla racla cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, concluziona că pictura ar data din vremea lui Petru Şchiopul.
Pictura exterioară, executată în continuarea celei interioare şi care dădea strălucire catedralei sucevene, a suferit o deteriorare accentuată în perioada stăpânirii habsburgice, când a fost în mare parte acoperită cu un strat de tencuială, iar pentru ca acesta să facă priză, a fost lovit cu ciocanul vechea pictură.
* Mănăstirea Probota, necropola domnească a Moldovei
Mănăstirea Probota este o ctitorie a lui Petru Rareş care a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei. A fost construită în anul 1530 în satul Probota şi are hramul ''Sfântul Nicolae''. Aici se află mormintele domnitorilor Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546) şi Ştefan Rareş (1551-1552), al Doamnei Elena Rareş şi ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei.
Cu ocazia construirii acestui lăcaş de cult, Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, a decis să rupă tradiţia familiei sale princiare şi să desemneze mănăstirea drept viitoare necropolă a sa şi a urmaşilor săi, înzestrând-o în acest scop cu odoare de preţ şi moşii. Astfel, între pronaos şi naos a fost amenajată o încăpere a mormintelor. Lângă peretele sudic, înspre pronaos, se află mormântul domnitorului Petru Rareş. De-a lungul aceluiaşi perete al naosului, înspre culoar, se află mormântul Doamnei Elena Rareş, soţia ctitorului şi fiica ţarului Despot. De-a lungul peretelui nordic se află mormântul domnitorului Ştefan Rareş (1551-1552), fiul lui Petru Rareş. Pietrele funerare ale domnitorilor Petru Rareş şi Ştefan Rareş, precum şi cea a Doamnei Elena, sunt executate în marmură şi bogat împodobite, după cum dicta obiceiul acelor vremi.
În 1904, cu prilejul serbărilor organizate la împlinirea a 400 ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, a fost adusă aici piatra de mormânt a Doamnei Oltea (mama lui Ştefan cel Mare), fiind aşezată chiar în imediata apropiere a mormintelor lui Petru Rareş şi a soţiei sale. Mănăstirea Probota a fost inclusă în anul 1993 în lista patrimoniului UNESCO.
Între anii 1996 şi 2001 s-au desfăşurat aici ample lucrări de restaurare, conservare şi cercetare arheologică de către UNESCO, sprijinită financiar de The Japan Trust Found, în colaborare cu Ministerul Culturii din România şi cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, lucrări care au redescoperit un neegalat exemplu de artă şi arhitectură medievală moldovenească.
* Mănăstirea Suceviţa, locul unde s-a scris "Testamentul artei moldoveneşti"
Mănăstirea Suceviţa încheie epoca marilor creaţii din secolul al XVI-lea, fapt ce l-a determinat pe cercetătorul francez Paul Henry să declare că aici s-a scris "Testamentul artei moldoveneşti".
Biserica Mănăstirii Suceviţa, cu hramul ''Învierea Domnului'', este construită în stilul arhitecturii moldoveneşti şi face notă aparte prin cele două mici pridvoare deschise, de influenţă muntenească, amplasate pe laturile de sud şi nord. Influenţa artei munteneşti se vede şi în pictura interioară, prin subiecte mai puţin obişnuite cum ar fi Cortul Mărturiei, din altar. Fresca exterioară, ce reprezintă Scara lui Ioan Sinaitul, pe peretele nordic, este cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinţei într-o primă judecată imediat după moarte. AGERPRES/(AS,A- autor: Silvia Marcu, editor: Diana Dumitru)
Bisericile medievale cu pictură exterioară din Bucovina sunt, totodată, obiective turistice importante din România, zeci de mii de turişti poposind anual aici pentru le a admira, fiind cunoscute şi recunoscute în special pentru frescele exterioare. Moldoviţa, Humor, Voroneţ, Arbore, Suceviţa, Probota, Sfântul Ioan din Suceava şi Pătrăuţi sunt cele opt mănăstiri şi biserici aflate în patrimoniul mondial UNESCO. Moldoviţa a fost premiată în 1975 cu ''Mărul de Aur'' de către Uniunea Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism.
''Fiecare este unică în felul ei, pentru că fiecare are o tematică preponderentă, au culori dominante. Albastrul de Voroneţ nu-l găsiţi nicăieri. Verdele de Suceviţa nu-l găsiţi nicăieri. Azi e verde, dar se pare că, iniţial, a fost tot albastru. Dacă pentru Voroneţ şi pentru celelalte se aducea azurit din peninsula Balcanică, pentru Suceviţa, când s-a pictat, rezervele erau epuizate şi s-a folosit azurit de la noi, de mai proastă calitate (...) Sunt scene foarte importante (...) Sunt singurele din ţară şi din Europa cu pictură exterioară'', a spus directorul Muzeului Bucovinei din Suceava, arheologul Emil Constantin Ursu. El a subliniat că acestea au fost vizitate de multe personalităţi din ţară şi străinătate, printre care actualul împărat al Japoniei, între anii 1970-1980.
* Biserica Pătrăuţi, prima ctitorie a lui Ştefan cel Mare
Biserica Pătrăuţi sau "Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuţi" a fost zidită în anul 1487, fiind prima ctitorie certă a lui Ştefan cel Mare. Piatra de temelie a mănăstirii din Pătrăuţi, astăzi biserică, a fost pusă pe 13 iunie 1487. Pisania bisericii, în limba slavonă, aflată deasupra portalului de intrare, consemnează: "Io Ştefan Voievod, Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început să zidească această Mănăstire în numele Sfintei Cruci în anul 6995 (1487) luna iunie ziua 13".
Una dintre bijuteriile duhovniceşti şi artistice ale României, această biserică se află în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Suceava, la mică distanţă de Mănăstirea Dragomirna. Satul Pătrăuţi este atestat documentar încă din vremea lui Alexandru cel Bun.
* Mănăstirea Voroneţ, Capela Sixtină a Orientului
Mănăstirea Voroneţ, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, altă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, a fost construită în 1488. Mănăstirea Voroneţ a fost supranumită "Capela Sixtină a Orientului" pentru marea fresca de pe faţada de vest, ce reprezintă "Judecata de apoi". De asemenea, "albastrul de Voroneţ" este considerat de specialişti ca unic în lume şi la fel de cunoscut ca roşul lui Tiziano sau verdele lui Veronese. De o mare valoare artistică este catapeteasma din lemn de tisa, aurit, uşile împărăteşti fiind o adevărată capodoperă de sculptură în lemn. A fost ridicată de Ştefan cel Mare pe locul schitului din lemn al lui Daniil Sihastrul şi a fost pictată o jumătate de secol mai târziu. Deşi de dimensiuni reduse, biserica mănăstirii are ce oferi celui care alege să vină aici, de la unicul albastru azurit şi până la fresca Judecăţii de Apoi, cu o încărcătură simbolistică impresionantă şi o compoziţie unică în arta orientului creştin. Imaginea lui Dumnezeu Tatăl, râul de foc în care păcătoşii îşi află chinurile, cumpăna care cântăreşte faptele bune şi faptele rele, lupta dintre îngeri şi demoni pentru suflete, raiul, iadul, Sfântului Duh simbolizat sub forma unui porumbel, Protopărinţii neamului omenesc, la care se adaugă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), ştergare şi veşminte populare, toate alcătuiesc o compoziţie unică şi impresionantă.
Interiorul bisericii păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan cel Mare, cu Patimile lui Iisus, Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, Coborârea de pe Cruce şi Sfântul Teodor.
În 1547, Mănăstirii Voroneţ i s-a adăugat pridvorul şi i s-a făcut pictura exterioară sub privegherea Mitropolitului Grigorie Roşca, înmormântat aici. Mănăstirea a fost binecuvântată cu călugări cu aleasă viaţă duhovnicească încă de la început, în vremea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, reprezentând o adevărată lavră a isihasmului românesc. Viaţa monahală s-a întrerupt în anul 1785, după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic şi s-a reluat în 1991, cu obşte de călugăriţe, sub stăreţia Stavroforei Irina Pântescu, care şi în prezent binecuvântează locul.
* Biserica Arbore, ctitorie a lui Luca, portar al Moldovei
Biserica Arbore este o altă bijuterie din salba ctitoriilor medievale unice prin frumuseţea frescelor interioare şi exterioare. În 1503, Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, a ridicat un paraclis la Curtea sa situată pe valea râului Solca. Biserica Arbore aduce aminte în primul rând de ctitorul acesteia, al cărui nume îl şi poartă. Luca Arbore, care a fost portar al Sucevei aproape 40 de ani, începând din 1486, a apărat cu curaj Cetatea de Scaun a Sucevei în 1497, timp de trei săptămâni, împotriva asediului polon.
După 38 de ani de la ridicarea Bisericii Arbore, la iniţiativa Anei, sora lui Arbore, în anul 1541, se va realiza ansamblul de pictură interioară şi exterioară. Ceea ce impresionează în mod deosebit în pictura bisericii este calitatea ei decorativă, coloritul cald şi luminos, ritmul şi eleganţa extremă a siluetelor. Luca Arbore a fost înmormântat în biserica pe care a ctitorit-o, iar chivotul de mormânt al acestuia, din pronaos, este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina. Are hramul ''Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul'' şi se află în patrimoniul UNESCO.
* Humor inaugurează şirul mănăstirilor pictate în exterior
Mănăstirea Humor aflată, de asemenea, în patrimoniul UNESCO, este una dintre cele mai vechi ctitorii ale evului mediu moldovenesc. Aceasta inaugurează, în 1530, şirul mănăstirilor pictate în exterior. Frescele exterioare de la Humor au fost realizate în 1535 de Toma Zugravul, iar deplina artă a meşterului este vizibilă în pictura de valoare unică a Mariei cu Pruncul, în Imnul acatist, de pe peretele sudic, în monumentala imagine a Asediului Constantinopolului. Arhitectura lăcaşului prezintă un interes deosebit pentru că aici apare, pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis şi o încăpere numită tainiţă, unde se se păstrau obiectele de preţ, în zilele de răstrişte.
* Moldoviţa, un important centru cultural în secolul al XVII-lea
Mănăstirea Moldoviţa, ctitorie a lui Petru Rareş, cu hramul ''Buna Vestire'', a fost construită în 1532, la câteva sute de metri de vechea mănăstire a lui Alexandru cel Bun, zidită între 1402 şi 1410, prăbuşită ulterior din cauza alunecărilor de teren. Mănăstirea Moldoviţa este una dintre cele mai vechi aşezări călugăreşti, cu un important trecut istoric, situată la 15 kilometri distanţă de satul Vama, între pârâurile Moldoviţa şi Ciumârna. Mănăstirea este împrejmuită cu ziduri şi turnuri de apărare, pictura reprezentând, pe lângă scenele religioase din interior, scene istorice în exterior - asediul Constantinopolului, dar şi culturale - filosofii antici. La baza întregii picturi interioare şi exterioare, ce se desfăşoară după un program precis, stă un principiu caracteristic artei creştine, acela de a oferi prin pictură sinteza adevărurilor religiei. În interior, atrage atenţia Răstignirea, socotită cea mai valoroasă realizare pe această temă din bisericile Bucovinei. Un jilţ domnesc din vremea lui Petru Rareş, cea mai valoroasă operă de acest fel din Moldova, broderiile dăruite de Voievodul Ştefan şi un epitaf brodat din secolul al XVII-lea sunt alte câteva comori păstrate la Moldoviţa.
Sub domnia lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Moldoviţa funcţiona un important centru cultural, unde se copiau şi împodobeau cărţi bisericeşti. Cele mai valoroase manuscrise datează din secolul XV. Activitatea culturală desfăşurată în epoca lui Alexandru cel Bun a continuat şi în secolele al XVII-lea, când s-a organizat aici o şcoală de copişti şi miniaturişti, şi al XVIII-lea. În 1785, mănăstirea este desfiinţată, iar până în 1932 - 1934, când şi-a reluat activitatea ca mănăstire de maici, a suferit numeroase deteriorări. Între 1954 - 1960, a fost restaurată şi reabilitată. Acoperişul a fost refăcut în întregime, i s-a mărit şarpanta pentru protecţia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidenţia silueta impunătoare, fundaţiile şi soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile şi chiliile au fost refăcute. Mănăstirea Moldoviţa a primit, în 1975, premiul ''Mărul de Aur'' al Uniunii Internaţionale a Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism şi se află pe lista patrimoniului UNESCO.
* Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, pictată de Petru Şchiopul
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava este o mănăstire cu obşte de călugări, purtând hramul ''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''. Biserica a fost începută de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan cel Mare, în 1514, şi terminată de Ştefăniţă Vodă, fiul lui Bogdan, în 1522, aşa cum se arată şi în pisania aflată deasupra uşii de intrare în pridvor. Frescele ce decorează biserica ''Sfântu Gheorghe'' sunt opera meşterilor moldoveni din vremea lui Petru Rareş. În 1893, episcopul Melchisedek, în urma descifrării pe peretele de sud al naosului a inscripţiei din spatele baldachinului sub care se afla racla cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, concluziona că pictura ar data din vremea lui Petru Şchiopul.
Pictura exterioară, executată în continuarea celei interioare şi care dădea strălucire catedralei sucevene, a suferit o deteriorare accentuată în perioada stăpânirii habsburgice, când a fost în mare parte acoperită cu un strat de tencuială, iar pentru ca acesta să facă priză, a fost lovit cu ciocanul vechea pictură.
* Mănăstirea Probota, necropola domnească a Moldovei
Mănăstirea Probota este o ctitorie a lui Petru Rareş care a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei. A fost construită în anul 1530 în satul Probota şi are hramul ''Sfântul Nicolae''. Aici se află mormintele domnitorilor Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546) şi Ştefan Rareş (1551-1552), al Doamnei Elena Rareş şi ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei.
Cu ocazia construirii acestui lăcaş de cult, Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, a decis să rupă tradiţia familiei sale princiare şi să desemneze mănăstirea drept viitoare necropolă a sa şi a urmaşilor săi, înzestrând-o în acest scop cu odoare de preţ şi moşii. Astfel, între pronaos şi naos a fost amenajată o încăpere a mormintelor. Lângă peretele sudic, înspre pronaos, se află mormântul domnitorului Petru Rareş. De-a lungul aceluiaşi perete al naosului, înspre culoar, se află mormântul Doamnei Elena Rareş, soţia ctitorului şi fiica ţarului Despot. De-a lungul peretelui nordic se află mormântul domnitorului Ştefan Rareş (1551-1552), fiul lui Petru Rareş. Pietrele funerare ale domnitorilor Petru Rareş şi Ştefan Rareş, precum şi cea a Doamnei Elena, sunt executate în marmură şi bogat împodobite, după cum dicta obiceiul acelor vremi.
În 1904, cu prilejul serbărilor organizate la împlinirea a 400 ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, a fost adusă aici piatra de mormânt a Doamnei Oltea (mama lui Ştefan cel Mare), fiind aşezată chiar în imediata apropiere a mormintelor lui Petru Rareş şi a soţiei sale. Mănăstirea Probota a fost inclusă în anul 1993 în lista patrimoniului UNESCO.
Între anii 1996 şi 2001 s-au desfăşurat aici ample lucrări de restaurare, conservare şi cercetare arheologică de către UNESCO, sprijinită financiar de The Japan Trust Found, în colaborare cu Ministerul Culturii din România şi cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, lucrări care au redescoperit un neegalat exemplu de artă şi arhitectură medievală moldovenească.
* Mănăstirea Suceviţa, locul unde s-a scris "Testamentul artei moldoveneşti"
Mănăstirea Suceviţa încheie epoca marilor creaţii din secolul al XVI-lea, fapt ce l-a determinat pe cercetătorul francez Paul Henry să declare că aici s-a scris "Testamentul artei moldoveneşti".
Biserica Mănăstirii Suceviţa, cu hramul ''Învierea Domnului'', este construită în stilul arhitecturii moldoveneşti şi face notă aparte prin cele două mici pridvoare deschise, de influenţă muntenească, amplasate pe laturile de sud şi nord. Influenţa artei munteneşti se vede şi în pictura interioară, prin subiecte mai puţin obişnuite cum ar fi Cortul Mărturiei, din altar. Fresca exterioară, ce reprezintă Scara lui Ioan Sinaitul, pe peretele nordic, este cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinţei într-o primă judecată imediat după moarte. AGERPRES/(AS,A- autor: Silvia Marcu, editor: Diana Dumitru)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.