Suceava, 14 oct /Agerpres/ - Ceramica neagră din comuna suceveană Marginea a ajuns să scrie istorie în spaţiul bucovinean de-a lungul a sute de ani, timp în care localnicii îşi făcuseră din acest meşteşug un mod de viaţă. În prezent, olarii din Marginea sunt tot mai puţini, doar cei mai bătrâni încă ştiu să învârtă roata şi să ardă în cuptor vasele de lut, la fel ca strămoşii lor. Prin ceramica neagră, satul bucovinean a ajuns cunoscut în toată lumea şi nu există turist care ajunge în zonă să nu includă în itinerariul său şi Marginea.

În comuna Marginea, situată la zece kilometri de municipiul Rădăuţi, de-a lungul pârâului Suceviţa, se află un centru de artă populară, renumit pentru ceramica neagră, unde se modelează manual lutul. Familia Magopăţ a reuşit să ducă mai departe o tradiţie veche de mai bine de trei sute de ani, să înfiinţeze şi să dezvolte un atelier de olărit aici, dar şi să amenajeze un muzeu etnografic, într-o casă veche de peste o sută de ani, unde sunt expuse obiecte de ceramică, ţesături sau covoare de lână confecţionate manual de mâinile iscusite ale femeilor din sat şi costume populare tradiţionale. Dacă ajungi la atelierul de olărit al lui Gheorghe Magopăţ poţi urmări întreg procesul de obţinere a ceramicii prin mijloace tradiţionale, de la pregătirea lutului şi prelucrarea la roata olarului, la uscarea, decorarea şi arderea în cuptoare.

"La noi, olăritul s-a practicat de aproape trei sute de ani. Aşa spun istoricii şi arheologii care s-au ocupat cu asta. Noi ştim că meşteşugul trebuie dus mai departe", afirmă Gheorghe Magopăţ care încă învârte roata olarului şi ridică lutul cu o îndemânare extraordinară pentru a-l modela în diverse forme, ce urmează a fi decorate şi apoi să ia calea arderii în cuptor.

Cu tristeţe povesteşte Grigore Magopăţ că foarte puţini tineri aleg să ducă mai departe acest meşteşug, preferând să meargă la şcoli la oraş sau să ia calea străinătăţii. "Trebuie să ai chemare pentru asta. Pe copii nu poţi să-i obligi. Îţi trebuie răbdare, talent şi să ai simţul modelării lutului", spune Gheorghe Magopăţ.

Familia Magopăţ, care are atelierul de ceramică pe drumul ce duce de la Putna la Suceviţa, este cunoscută în Marginea pentru afacerea pe care şi-a dezvoltat-o de-a lungul anilor, încercând să păstreze vie tradiţia autentică a olăritului. Fraţii Magopăţ, Ion şi Gheorghe, au dezvoltat imediat după 1989 o mică afacere, de producere şi valorificare a ceramicii negre. Asociaţia familială a fraţilor Magopăţ a ajuns, în timp, să dea de lucru la mai mult de zece oameni care trăiesc doar din olărit. Gheorghe Magopăţ a reuşit să-şi convingă şi fiul, Corneliu, absolvent al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din Bucureşti, să se întoarcă acasă, să ducă mai departe tradiţia familiei şi a zonei şi să devină cel mai tânăr meşter olar din familie.

În Marginea toată lumea ştie că familia Magopăţ face manual ceramica neagră şi păstrează modelele moştenite din generaţie în generaţie. În atelier, o cameră ticsită de jur împrejur, de sus până jos, de oale din ceramică, de forme şi mărimi diferite, scoase din cuptor, stând la uscat pe scări din lemn improvizate, fiecare meşter îşi are locul şi atribuţiile lui bine stabilite. Lutul, materia primă, procurat de la marginea satului sau de la Mihăileni, din judeţul Botoşani, este frământat cu picioarele, modelat apoi la roata olarului şi lăsat la zvântat câteva zile. Vasul apoi decorat se mai lasă la uscat două săptămâni, după care se finisează, se lustruieşte şi se bagă în cuptor la ars, la o temperatură de până la 800 de grade. Pentru a ieşi ceramica neagră, cuptorul trebuie închis şi în partea de sus şi la gurile de foc, iar focul se face numai cu lemn de răşinoase, brad sau molid. După ce se arde, vasul se lasă în cuptor 24 ore, iar, în timp ce se răceşte, porii se încarcă cu fum şi astfel ceramica devine neagră.

Zilnic se lucrează sute de forme de ceramică, multe dintre acestea ajungând pe piaţa externă. Ceramica de Marginea este cunoscută în întreaga lume datorită tehnicii preistorice de ardere înăbuşită şi ornamentare cu ajutorul unei pietre de râu. O ceramică asemănătoare, povesteşte Gheorghe Magopăţ, s-ar mai produce undeva în Mexic. Atelierul de ceramică neagră de la Marginea a fost vizitat de-a lungul timpului atât de turişti, cât şi de personalităţi din întreaga lume şi de aproape toţi ambasadorii acreditaţi în România. AGERPRES/(AS - autor: Silvia Marcu, editor: Ştefan Gabrea)