Bucureşti, 20 sep /Agerpres/ - Bucureştiul este un loc care adună foarte multe energii, care poate obosi pe cineva neobişnuit cu un oraş mare, dar care, dacă este lăsat în urmă în concedii, lipseşte oricărui bucureştean, afirmă actorul George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, într-un interviu acordat AGERPRES, în cadrul proiectului ''ORAŞUL MEU, BUCUREŞTI''.
El recunoaşte că nu s-a gândit niciodată să plece din Bucureşti, pentru că aici se află familia sa. ''Nu m-am gândit niciodată să plec din Bucureşti datorită familiei mele. Mi-ar fi foarte dor'', spune actorul.

AGERPRES: Sunteţi născut în Bucureşti. Ce înseamnă pentru dumneavoastră oraşul Bucureşti?
George Ivaşcu: Pentru mine, Bucureştiul pot să spun că este locul natal, ceea ce te leagă foarte mult de amintirile din copilărie, în primul rând. Aici este casa bunicilor, e casa poveştilor, locul în care am învăţat să spun "Înger, îngeraşul meu!", învăţându-mă bunica, este locul în care m-am îndrăgostit prima oară, este locul în care am făcut facultatea. De fapt, Bucureştiul înseamnă viaţa mea.

AGERPRES: Cum era oraşul în vremea copilăriei dumneavoastră?
George Ivaşcu: Era un oraş, zic eu, mult mai frumos, din perspectiva copilului, mie plăcându-mi Bucureştiul vechi. În copilărie ţin minte că mă plimbam pe străzile cu case vechi, îmi plăcea să-mi imaginez cum era pe vremuri, cu birje, cu toată atmosfera de mic Paris, cum i se spunea. Pe vremea copilăriei era foarte frumos. (...) Locuiam într-un cartier, Militari, printre blocuri. Era foarte frumos că ne întâlneam, aveam maidanul nostru unde jucam fotbal şi ţin minte că era competiţia între blocul 56, în care locuiam eu, cu blocul 58, cu 61, şi era o comunitate, de fapt. Minunat! Dacă simt că lipseşte ceva Bucureştiului la ora aceasta este exact acest spirit de comunitate, faptul că ne cunoşteam vecinii din blocul ăla cu celălalt, eram toţi împreună şi, neavând alte distracţii, faptul că aveam multe lucruri în comun - jucam hoţii şi vardiştii - erau minunate relaţii dintre noi, relaţiile interumane. Asta aş putea spune că mi-a fost copilăria. Dar, repet, pentru mine copilăria, întotdeauna când mă întrebaţi, este casa bunicii.

AGERPRES: Ce vă place acum la Bucureşti? Ce vă place cel mai mult la Bucureşti?
George Ivaşcu: Sunt destul de multe lucruri care îmi plac acum la Bucureşti. Faptul că Bucureştiul, prin natura lui, adună foarte multe energii, uneori, din păcate, şi negative, dar, cel mai adesea, iată cât de repede se construieşte, se întâmplă lucruri aici. Este o viteză... de aceea majoritatea celor care vin în Bucureşti spun: "Domne, mă oboseşte!". Dar orice capitală, fiind foarte aglomerată, fiind foarte multă viaţă, deosebit de multe culturi adunate, să zicem, într-un singur loc, evident că poate obosi pe cineva care îşi doreşte să aibă tihnă. Dar recunosc că fiind un om căruia îi place aglomeraţia...

AGERPRES: Ca orice bucureştean...
George Ivaşcu: Ca orice bucureştean, da, sigur că spun 'De abia aştept să merg în concediu, să mă liniştesc, să una, să alta!'. Dar, după o săptămână-două, îmi e atât de dor de Bucureşti ... Probabil că asta îmi place cel mai mult (...) faptul că am posibilitatea să cunosc oameni mulţi, tot timpul. Fiind o natură comunicativă probabil că asta mi-ar lipsi dacă aş sta numai în acele două-trei cunoştinţe şi faptul că aici se petrec lucrurile puţin în avans în sensul că, chiar dacă poate fi un defect că bucureşteanul este grăbit, să zic aşa, că poate fi un defect, într-un fel poate că şi eu sunt o natură mai temperamentală şi de asta, probabil, îmi place graba asta.

AGERPRES: V-aţi gândit vreodată să vă mutaţi din Bucureşti?
George Ivaşcu: Nu. Nu m-am gândit niciodată să plec din Bucureşti datorită familiei mele. Mi-ar fi foarte dor.

AGERPRES: Profesia v-a purtat prin multe oraşe ale lumii. Este vreunul care v-a rămas la suflet?
George Ivaşcu: Da. Sunt multe, dar pe primul plan aş pune Londra. Este oraşul în care, dacă nu m-aş fi născut în Bucureşti, mi-ar fi plăcut să trăiesc. De ce spun asta? Pentru că mie îmi place foarte tare cum au îmbinat, cu câtă creativitate, tradiţia cu modernitatea. Aţi văzut la ei taxiurile sunt noi, sunt moderne, dar arată ca atunci, îşi păstrează o poezie şi, mai ales ceva foarte important, identitatea. Iar viaţa culturală, ştim foarte bine că în West End sunt peste optzeci şi ceva de teatre, sunt muzee şi pun foarte mare preţ pe cultura lor. E un oraş în care turismul este unul cultural, în primul rând. Nu poţi să zici mă duc la Londra să mănânc bine. Mănânci oricum bine. Spui: mă duc la Londra să vizitez, mă duc să văd aia, să văd un spectacol (...). Sigur, Parisul are poezia lui, toate capitalele, Roma - absolut senzaţională, dar eu revin la Londra spunând că îmbină foarte bine tradiţia cu modernitatea şi este foarte bine armonizată. Asta mi-aş dori şi pentru Bucureşti.

AGERPRES: Credeţi că străinii iubesc Bucureştiul? De ce ar trebui ei să-l iubească?
George Ivaşcu: Ei iubesc Bucureştiul pentru că, cu toate bunele şi relele noastre, suntem nişte oameni foarte comunicativi şi atunci cred că doza asta care uneori ne lipseşte din educaţie, apropo de cum este cu exerciţiul ăsta al libertăţilor care să nu pice în libertinism, dacă el ar fi bine gestionat, tocmai asta probabil place la noi. Suntem nişte oameni destul de fermecători tocmai pentru că am adunat multe din culturile noastre şi suntem o intersecţie foarte frumoasă culturală şi indiferent de unde vine străinul respectiv, undeva, ceva, identifică şi din el. Pentru că aşa a fost soarta, zic eu, minunată a acestei naţiuni de a acumula din mai multe. Poate asta ne şi face mai altfel un pic, dar ăsta este farmecul nostru şi ar trebui să-l conştientizăm şi să spunem: "Da, am avut poate şansa neşansei de a fi la intersecţia multor culturi", dar tocmai înmagazinând foarte mult iată (...) oricine vine găseşte ceva din spiritul lui într-unul sau într-un alt loc. Adică nu este obligatoriu să meargă într-un loc şi acolo să găsească tot. Dar cred că acesta este şi farmecul Bucureştiului, farmecul uneori obositor al Bucureştiului.

AGERPRES: Ce v-ar plăcea să se schimbe în Bucureşti în următorii ani?
George Ivaşcu: Mi-ar plăcea să putem spune că suntem un pic mai educaţi şi un pic mai atenţi unii la ceilalţi. Uneori, din cauza distanţelor lungi, a aglomeraţiilor, suntem prea supăraţi unii pe ceilalţi. Mi-ar plăcea să fim mai animaţi, în sensul pozitiv, să ne şi bucurăm, să văd pe stradă, spre exemplu, ca la Barcelona, artişti care cântă, care fac jonglerii, care improvizează, adică mi-ar plăcea să fie mult mai vesel. Mai vesel pentru că ştiu că avem probleme, le ştiu, nu aş vrea să par desprins ... dar mi-ar plăcea să văd mai multă artă, să văd mai multe teatre, să văd mai multe muzee renovate, să văd mai multe lucruri care să definească o identitate atât de frumoasă şi, repet, specială şi specifică, care să zică: "Da, sunt mândru că sunt bucureştean pentru că am muzeul acela, am aia, hai să vizitezi, hai să vezi şi spectacolul ăla!". Adică să fie mai artistic, mai boem.

AGERPRES: Pentru că aţi adus aminte despre artă, conduceţi un teatru de proiect, unul dintre cele mai mari din Bucureşti. Bucureştenii vin la teatru, apreciază teatrul de proiect?
George Ivaşcu: Teatrul de proiect nu este diferit de teatrul de repertoriu. După cum observaţi, şi rugămintea mea este să accesaţi cu încredere site-ul nostru, o să vedeţi că aici joacă de la maestrul Radu Beligan până la tinerii absolvenţi. Am un portofoliu de 21 de spectacole. Teatrul de proiect are o singură deosebire faţă de teatrul de repertoriu, faptul că fiecare spectacol are propria lui distribuţie. De regulă, teatrul de repertoriu, ca să înţeleagă lumea, înseamnă un teatru care are o trupă fixă, 20-30 de actori angajaţi pe care îi tot vezi în diferite spectacole. Teatrul de proiect este exact ca la film, fiecare spectacol are propria lui distribuţie. Deci veţi vedea tot timpul alţi actori, dovadă că în aceste spectacole anul trecut am avut aproximativ 192 de contracte cu actori care joacă pe scena Teatrului Metropolis, repet de la maestrul Beligan până la cel care a absolvit anul trecut sau chiar studenţi care joacă diverse roluri în spectacole alături de marii actori.
Ce mai este iarăşi important? Când cei şapte ani, pentru că acum pe 1 noiembrie vom împlini şapte ani de când s-a înfiinţat Teatrul Metropolis, sloganul teatrului nostru este "Un teatru deschis cu casa închisă", suntem teatrul care am ajuns să jucăm şi de două-trei ori pe zi, ca la cinematograf, jucăm de lunea până duminica, inclusiv, şi, pentru că singurele reclamaţii sunt că nu se găsesc bilete şi că se epuizează foarte repede, avem şi numărul scurt, (...) care poate fi accesat şi de pe orice reţea mobilă - *7707. De ce am ales acest număr, ca la taximetru, este: 7 - pentru că sunt şapte arte, 7 ani de când ne-am înfiinţat şi se reţine foarte uşor. De asta vă spun că da, este un teatru deosebit de căutat, care şi-a câştigat o notorietate faţă de teatrele de tradiţie pe care oamenii le ştiau şi alături de care am copilărit cu toţii.

AGERPRES: În Bucureşti care este locul dumneavoastră preferat?
George Ivaşcu: Teatrul Metropolis, fiindcă pot să vă spun, cu modestie, că din toate rolurile pe care le-am făcut cel mai frumos în teatrul românesc este că am construit un teatru şi acesta va rămâne indiferent - şi iarăşi spun cu modestie că eu nu sunt un director de instituţie, eu sunt un actor care are grijă de un teatru. Atunci eu sunt convins că, efemer, am grijă de acest teatru pentru că el va rămâne chiar dacă eu nu voi mai fi director sau nu voi mai fi pe această planetă.

AGERPRES: Bucureştii de altădată sau Bucureştiul de azi?
George Ivaşcu: Bucureştiul de altădată. (...) Ştiţi de ce? Pentru că Bucureştiul de altădată avea Capşa, se plimbau oamenii în birjă, se îmbrăcau frumos când veneau la teatru. Ştiţi ce era, în primul rând? Se respectau pe sine oamenii, era un respect faţă de sine, şi atunci eu mi-aş dori, pentru că Bucureştiul are potenţialul acesta, Bucureştiul este plin de oameni deosebit de deştepţi, deosebit de cultivaţi, deosebit de informaţi, prin comparaţie cu alte locuri, şi atunci este păcat să nu pui primul lucru respectul faţă de sine şi apoi de semenul tău. Să spui: 'Eu sunt bucureştean!', 'A, şi eu!', şi atunci mă bucur. Cum fac cei care se întâlnesc 'Eu sunt din Timişoara!', 'Păi şi eu sunt timişorean!' şi au o mândrie a faptului că fac parte din acea comunitate. Asta ne lipseşte nouă şi cred că asta ne trebuie, cred că asta avea farmec odinioară în Bucureştiul de altădată. Nu mă refer la clădiri, pentru că au apărut şi în epoca modernă clădiri foarte frumoase, au apărut lucruri noi care sunt necesare într-o nouă tehnologizare şi modernizare. Este firesc să fie aşa, dar cred că trebuie readus în prim plan acest spirit al respectului faţă de sine, faţă de semen şi faţă de identitatea locului în care trăieşti, chiar şi flotant.

AGERPRES: Care este cea mai dragă amintire legată de Bucureşti?
George Ivaşcu: Sunt foarte multe pentru că eu, cum am zis, totuşi am petrecut 46 de ani în acest Bucureşti neavând rude în altă parte decât aici şi oricând mă duceam la o mătuşă, la un unchi, era doar dintr-un cartier în altul. Eu sunt bucureştean get-beget. Din păcate, n-am avut rude în altă parte şi zic 'din păcate' fiindcă mi-ar fi plăcut ca în copilărie să mă duc şi eu la ţară. Îmi e frică şi de o găină ... îmi e frică fiindcă dacă n-am văzut găini din copilărie, n-am văzut capre, mă sperii. Asta e! Cea mai plăcută (n.r. - amintire) ... nu ştiu. Mi s-a întâmplat chiar vara trecută, m-a apucat nostalgia, din păcate, plecând ai mei bunici, cum e şi firesc, casa s-a vândut şi m-a apucat nostalgia copilăriei, drept care m-am dus şi am stat, am fumat o ţigară, în faţa blocului în care au locuit bunicii, unde mi-am petrecut toată copilăria. Mă uitam acolo şi mă gândeam: "Cine o locui acum? Cum o fi?", şi să vedeţi cum e. Am fost invitat la Liceul Lazăr (n.r. Liceul "Gheorghe Lazăr") să le vorbesc copiilor despre treptele succesului. Foarte frumos, am fost bine primit, liceu absolut senzaţional, de marcă, Liceul Lazăr. Şi după aceea au venit câţiva elevi să ceară autografe. La un moment dat a venit o fată care a spus: "Ştiţi, eu locuiesc în camera în care aţi copilărit dumneavoastră, numai că acum e mov!". M-a bucurat foarte tare, i-am dat autograful, m-a emoţionat foarte tare. Din păcate, i-am uitat numele, poate că citind articolul o să zică: "Să nu mă mai uitaţi, aşa mă cheamă!", şi acum pot să vă spun, pentru că mai am puţin şi sar pârleazul la 50 de ani, cel mai drag loc îmi este cartierul Militari, locul în care am copilărit, prietenii, bunicii, tot ceea ce nu mai am, din păcate.

AGERPRES: Dacă ar fi transmiteţi ceva oraşului de ziua lui, care ar fi urarea care credeţi că i s-ar potrivi cel mai bine?
George Ivaşcu: Să ne dea Dumnezeu încă 555 de ani! AGERPRES/(AS - autor: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu)