Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Bistriţa, 12 iun /Agerpres/ - Creatoarea de costume populare Virginia Linul din Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud, este unul dintre cei mai valoroşi păstrători ai tradiţiilor româneşti. Şi-a transformat casa într-un "muzeu viu", cum îi place să spună, unde regăseşti atât costume vechi de 150 ani, cât şi costume noi, şi unde străinii vin pentru a lua contact direct cu arta tradiţională.
În timp, prin pasiunea ei a ajuns să dea de lucru la 50 de femei, iar în anul 2011 a colaborat cu designerul francez Philippe Guilet pentru colecţia sa couture "100%.ro", prezentată la Ambasada Franţei din Bucureşti. Este căutată de vedetele care iubesc lucrul manual tradiţional, dar şi de românii plecaţi în străinătate, care vor să aibă alături de ei costumul popular.
Virginia Linul este, de asemenea, o susţinătoare a proiectului Ziua Universală a Iei, care se sărbătoreşte începând de anul trecut pe 24 iunie, de Sânziene.
''Toată lumea ştie că după Revoluţie ne-a fost ruşine să fim ţărani, am vândut tot ce a fost românesc. Foarte ruşine ne-a fost cu costumul popular, l-am vândut. (...) Începem să ne dăm seama că avem valori. (...) Bunicile şi mamele sunt obligate să înveţe copiii să poarte un costum popular cu mândrie'', spune aceasta, într-un interviu acordat AGERPRES.

AGERPRES: Se apropie Ziua Universală a Iei, o idee pornită din mediul online, sărbătorită anul trecut pentru prima dată. De ce credeţi că a trebuit să treacă 25 de ani de la Revoluţie, ca să avem o astfel de zi?
Virginia Linul: Au trecut atâţia ani pentru că a trebuit să pierdem întâi ce aveam şi apoi să ne dăm seama că avem comorile adevărate în lăzile de zestre. Toată lumea ştie că după Revoluţie ne-a fost ruşine să fim ţărani, am vândut tot ce a fost românesc. Foarte ruşine ne-a fost cu costumul popular, l-am vândut. Am vrut haine noi, haine moderne, în detrimentul costumului popular. Şi chiar a fost o perioadă în care nu s-a mai purtat.

AGERPRES: Dar îl căutau străinii.
Virginia Linul: Într-adevăr, străinii au avut grijă să-l cumpere, să-l ducă la ei în ţară, să-l pună bine şi să ştie să-l aprecieze, pentru că ei l-au pierdut de mult, nu l-au mai avut. Ei au ştiut să aprecieze lucrul manual. Noi îl aveam şi ne-am plictisit de el, ne săturasem. Eu zic că a început o revenire în momentul în care au venit străinii şi ne-au apreciat. De exemplu, Philippe Guilet s-a gândit să pună în valoare arta populară românească prin colecţia ''100%.ro''. Îmi place să spun că de atunci s-a dat tonul, de fapt, la reînvierea tradiţiilor, la punerea tradiţiei în valoare şi a iei. În urma realizării acestui proiect, un grup de tinere de la Bucureşti m-a contactat şi pe mine şi mi-a spus: ce zici, vrem să facem o nebunie, să punem ia în valoare, că avem o diversitate aşa mare. Şi am zis: fetelor, vă susţin cu tot dragul, sunt alături de voi şi haideţi să facem proiectul. Eu singură fac asta dintotdeauna, dar nu poţi să duci singură steagul unui sistem - până la urmă e un sistem. Dar uite aşa, nişte fete deştepte au avut la îndemână pârghiile, au avut Internetul, Facebook-ul şi posturile de televiziune, şi aşa s-a născut proiectul cu Ziua Iei şi toată lumea văd că îl îmbrăţişează, ceea ce e foarte bine. Acum am înţeles că urmează ca ia să intre în patrimoniul UNESCO.

AGERPRES: La dumneavoastră acasă, jumătate este atelier, jumătate este muzeu. Care este costumul care vă este cel mai drag din colecţia pe care o aveţi?
Virginia Linul: Toate costumele mi-s dragi. La mine acasă eu spun că este un muzeu viu. De ce îi spun muzeu viu? Pentru că acolo am o parte de istorie, de tradiţie, de la costume vechi de peste 150 de ani, până la costume din vremurile noastre. Şi am şi producţia de costum popular pe care o fac şi o transmit mai departe şi se îmbracă cu ele ansamblurile şi oamenii care vin să-şi cumpere costumul popular. De aceea îi spun muzeu viu, pentru că porneşte din tradiţie, dar se şi poartă în ziua de azi. Fiecare costum mi-e drag. Cele vechi mi-s dragi pentru că ştiu să apreciez munca din ele, şi efortul, şi arta. Cele făcute de acum, iarăşi, este munca mea. Începând de la creaţie, producere, desfacere, totul este gândit de mine şi atunci iubesc tot ce este acolo. Dacă nu aş iubi ceea ce fac, nu aş putea să fac.

AGERPRES: Cum aţi făcut trecerea de la costumul autentic la cel stilizat, adaptat vremurilor noastre?
Virginia Linul: Nu mi-a fost greu să trec. Dar de fapt nu am trecut. Partea de costum popular eu o păstrez tradiţională şi nu mă abat de la ea; pentru mine e strictă şi cunosc foarte bine regulile din costumul popular, unde trebuie să se regăsească pânza de bumbac, lucrul manual, tehnicile de lucru tradiţionale, tiparele şi modelele tradiţionale. Celelalte, moderne, le-am adaptat destul de uşor. Am avut şi mai demult încercări de genul acesta, dar după colaborarea cu Philippe Guilet mi-a fost mult mai uşor să le pun în valoare, să le creez propriu-zis. De exemplu, dacă fac o fustă, o fac din catifea de bumbac şi pun lucru manual pe ea, se coase cu mărgele sau cu aţă cusută manual. Un cordon cu mărgele îl adaptez la orice rochie şi iarăşi este cusut manual. Deci orice lucru stilizat pentru vremurile noastre nu este doar stilizat, simplificat; e un lucru manual care păstrează ideile tradiţionale.

AGERPRES: Ce piese din costumul popular ar merge oricând la o pereche de blugi, să spunem, pentru că este parte a multor ţinute?
Virginia Linul: Bineînţeles că ia, ''cămeşa''. Ia întotdeauna la o pereche de blugi e foarte bine-venită. Pe lângă ia respectivă, se mai poate lua o vestă tradiţională, făcută din catifea, cusută cu mărgele sau cu pene sau cu o mică broderie acolo, într-un colţ. Iarăşi, merge un sacou pe care se regăseşte cusătura noastră, mai ales motivele florale - mie îmi place să mă joc mult cu motivele florale. Un cordon cu mărgele pus în talie automat îţi marchează talia şi arată mult mai bine. O trăistuţă cu mărgele sau cusută cu pene e de asemenea foarte folositoare. Şi, bineînţeles, podoabele din mărgele, pentru că femeile întotdeauna s-au împodobit, şi mai demult, şi acum.

AGERPRES: Pe unde au ajuns creaţiile dumneavoastră?
Virginia Linul: În toată lumea au ajuns, pe toate continentele. Nu a rămas niciun continent să nu ajungă vreun produs de-al meu într-o formă sau alta. Costumele populare pe care le fac pentru ansamblurile folclorice din ţară le-am făcut şi pentru străinătate. Am făcut şi pentru ansambluri româneşti, pentru că românii noştri din alte ţări şi-au format ansambluri şi grupuri folclorice şi mă contactează şi le trimit costume populare.

AGERPRES: În Spania şi Italia?
Virginia Linul: Nu numai. Şi în Australia am trimis, şi în Canada, şi în America, Germania, Austria, Ungaria, deci am în foarte multe ţări români care îmbracă acest costum popular. Creaţiile celelalte, nu mai spun. Eu, colaborând cu Philippe Guilet şi nu numai, automat am şi genul acesta de clientelă sofisticată, care vrea lucru manual, şi atunci eu am cliente atât în ţară, cât şi în afară.

AGERPRES: Vedete?
Virginia Linul: Şi vedete am foarte multe: Loredana Groza, Andra, Elena Lasconi. Şi pe Horia Brenciu l-am îmbrăcat în costum popular. Din străinătate, nu au venit direct, dar s-au făcut cadouri când au fost vedete de film venite în România, la filmări, şi au venit şi au cumpărat de la mine clopuri cu pană de păun şi ii şi le-au făcut cadou acestora. Întotdeauna când vine un străin mai deosebit în ţară sunt contactată şi mi se spune: vreau un clop cu păun. Pentru că acest clop cu păun este spectaculos, mai ales pentru bărbaţi, şi cămăşile scurte, iar pentru femei, iile, cordoanele cu mărgele şi trăistuţele.

AGERPRES: Recent aţi devenit şi doctor în istorie şi etnologie. Aţi studiat folclorul şi portul popular din Ţara Năsăudului. Ce aţi descoperit despre portul de aici, ceva ce nu ştiaţi?
Virginia Linul: Sunt obiceiuri pe care nu le-am ştiut, pentru că, în general, eu lucrând costumul popular de atâţia ani, de micuţă, majoritatea secretelor costumului popular le-am ştiut. Le-am şi învăţat, nu le-am ştiut pe toate de la început. Am descoperit foarte multe lucruri comune şi totodată şi diferenţe de la sat la sat, diferenţe de la un costum la altul.
Pot să vă dau un exemplu despre clopul cu păun, care se purta numai în câteva sate. Pe Valea Someşului, pornind de la izvorul Someşului, în sus la Şanţ, la Rodna, se poartă clopul cu zgărdană (bentiţă din mărgele - n.r.) şi păuniţă. Pe Ilve se poartă numai clopul cu zgărdană, până jos, la Feldru. Pe urmă, de la Feldru în jos - Rebrişoara, Năsăud, Salva, Valea Rebrei, Valea Sălăuţei, Valea Zăgrii - se poartă clopul cu păun. În jos, spre câmpie, se poartă numai clopul simplu. Există foarte mare diferenţă de la un sat la altul, există diferenţe de culori, de perioade de timp. Păuniţa se poartă doar la Sângeorz-Băi şi la Maieru şi apoi, fiind mai deosebită, a devenit un simbol al judeţului Bistriţa-Năsăud.
Sunt atâtea lucruri pe care le descoperi mergând peste tot, atât ca mentalitate, cât şi ca port. Foarte multe lucruri s-au schimbat în timp, dar şi foarte multe dintre tradiţii au rămas la fel. Este o diversitate atât de mare într-o lume atât de mică, cu mândrie la oameni, cu hărnicie. Am avut norocul să nu fim într-o zonă colectivizată şi atunci s-au păstrat foarte bine tradiţiile şi obiceiurile. Şi diversitatea în costumul popular, bogăţia costumului popular s-au datorat acestui fapt.

AGERPRES: Are cine să păstreze în continuare aceste tradiţii?
Virginia Linul: Cum să nu! Eu sunt fericită că sunt oameni şi tineri care le îmbrăţişează, mai ales acum, că s-a dat tonul peste tot. Începem să ne dăm seama că avem valori. La început a fost mai greu. Eu tot spuneam despre costumul popular şi îmi era greu să vorbesc singură, dar acum ne-am adunat, suntem mai mulţi. Şi eu spun că datoria o au mai ales bunicile şi mamele. Ele sunt stâlpul de bază al unei familii, ele sunt obligate să înveţe copiii să poarte un costum popular cu mândrie. Ele sunt obligate să le facă aceste costume copiilor, pentru că toate ştiu lucra, şi să le arate copiilor cum se lucrează costumul popular, cum se face o cruciuliţă, cum se coase la el. Altfel, nu ştiu valoarea costumului popular. Când le spun că este 200 lei o cămaşă, spun că e aşa de scumpă. Nu ştiu să facă diferenţa între un lucru manual, un lucru valoros, care rezistă în timp, şi un lucru care trece rapid, făcut în China şi care este de sezon. Acestea sunt lucruri pe care le poţi transmite din generaţie în generaţie. Avem obligaţia şi eu chiar aş ruga pe fiecare mamă şi pe fiecare bunică, care mai ştie lucra, să coasă măcar o ie pentru nepoată, pentru nepoţel. E o obligaţie morală. AGERPRES/(A - autor: Tina Ţucui, editor: Georgiana Tănăsescu)

Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews


Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - [email protected].

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.