Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Bucureşti, 22 apr /Agerpres/ - Ministerul Culturii trebuie să beneficieze de un buget substanţial pentru proiectele mari, susţine, într-un interviu acordat AGERPRES, ministrul Kelemen Hunor.
În interviu, ministrul vorbeşte despre necesitatea aducerii la zi, din punct de vedere legislativ, a unor zone din domeniul culturii - patrimoniu, cinematografie, artele vizuale sau uniunile de creaţie - şi accentuează importanţa modificării grilei de salarizare în instituţiile de spectacole despre care spune că se va schimba, probabil, în 2015.
Acesta consideră că în ceea ce priveşte finanţarea culturii trebuie să existe înţelegere şi în alte zone guvernamentale, pentru că, în opinia sa, ''un teatru, un muzeu, o operă sau o operetă nu pot fi tratate ca un butic în care se vinde o marfă''.

AGERPRES: Dl. ministru Kelemen Hunor, aţi anunţat că va fi definitivat Codul patrimoniului naţional. Când aşteptăm acest cod? Ce se poate face pentru valorificarea patrimoniului naţional?
Kelemen Hunor: S-a lucrat mult pe textul Codului. L-am început în timpul mandatului meu şi bănuiesc că şi ceilalţi colegi de-ai mei au continuat munca. Există un text în mare parte pregătit, dar cum au trecut foarte mulţi ani de la începerea acestei munci trebuie să reluăm o grămadă de proceduri. Trebuie să mergem în Guvern cu un memorandum, apoi trebuie să luăm câteva decizii importante legate de cod, sunt câteva lucruri mai sensibile. Apoi dezbatere publică, urmând să-l trimitem în Parlament undeva în vară, în aşa fel încât în sesiunea de toamnă acesta să aibă posibilitatea de a începe dezbaterile pe acest cod.
Părerile sunt împărţite şi în acest moment. Unii specialişti spun că este nevoie de un cod, un text de lege, un corp în care sunt încadrate toate legile care guvernează domeniul patrimoniului cultural naţional, că e vorba de patrimoniu construit, de patrimoniu mobil, arheologic sau imaterial. Sunt alţii care susţin că nu e nevoie: e bine să avem fiecare domeniu reglementat separat şi, eventual, dacă e nevoie să amendăm legile existente, să le amendăm.
Eu cred că e bine să avem un singur corp de lege în care toate domeniile sunt reglementate, fiindcă există şi foarte multe aspecte care sunt corelate. Pentru că, atunci când vorbim de restaurarea monumentelor istorice, nu poţi să nu ţii cont de arheologie, de fiecare dată se face o cercetare arheologică, trebuie să dai descărcări de sarcină arheologică; când vorbim de patrimoniu material, de foarte multe ori, sunt relaţii uşor de văzut cu patrimoniul imaterial. E important deci să găsim o soluţie pentru a salva patrimoniul construit, patrimoniul mobil şi să le punem în valoare, pentru că s-au schimbat foarte multe şi legislaţia din acest domeniu nu a fost revizuită.
De asemenea, trebuie să vedem sancţiunile şi acolo unde intenţionat se distruge patrimoniul cultural - construit sau mobil - amenzile să fie usturătoare.
Apoi, avem nevoie de proceduri mai relaxate, în anumite domenii şi zone sau în anumite subdomenii, pentru că, într-adevăr, când vorbim despre o clădire care este în categoria B, atunci, probabil, trebuie să găsim o soluţie prin care comisiile zonale, de exemplu, să aibă un cuvânt de spus. Să nu fie posibilă o contestaţie la Comisia Naţională, fiindcă de foarte multe ori noi am constatat că la nivelul comisiilor zonale avizul este nefavorabil, fiindcă aceia care trăiesc în zona respectivă cunosc realitatea şi ştiu ce au de făcut. Mă refer la specialişti, care resping anumite proiecte, pe bună dreptate, indiferent că vorbim de o clădire sau de zonă protejată. Se face contestaţie, ajunge la Comisia Naţională, unde s-a mai întâmplat că ceea ce au spus colegii din comisiile zonale nu a mai fost valabil la centru. Deci şi procedurile trebuie puţin simplificate, dacă vreţi, e nevoie de o oarecare descentralizare în acest domeniu.

AGERPRES: Cum putem valorifica patrimoniul?
Kelemen Hunor: E nevoie de foarte mulţi bani. Peste jumătate din monumentele care sunt înscrise în lista monumentelor istorice necesită o renovare, o intervenţie substanţială, nu numai de zugrăvit sau de ceva superficial. Asta necesită şi enorm de mulţi bani şi depinde de buget. În acest an bugetul e foarte mic. Anul viitor trebuie să creştem substanţial acest buget şi să vedem dacă din fondurile europene 2014-2020 în programele operaţionale regionale va fi posibilă restaurarea monumentelor. Aşa cum am văzut eu strategia va fi o astfel de posibilitate şi oportunitate şi sunt convins că pe un termen de 8-10 ani, cu investiţii foarte serioase, cu un buget consistent, am putea arăta câte ceva.
Dar aici trebuie să spunem că nu numai statul şi autorităţile centrale au un rol şi o responsabilitate, ci şi autorităţile locale au rolul şi posibilitatea de a finanţa restaurarea monumentelor istorice. Mai ales acele clădiri, acele centre din oraşe care se află în administrarea autorităţilor locale, care au posibilitatea de a finanţa renovarea lor. Am văzut foarte multe exemple unde, dacă se implică Consiliul Judeţean, Consiliul Local, şi cu bani puţini se pot realiza lucruri importante.
Şi încă nu am vorbit de responsabilitatea proprietarilor. Cei care deţin clădiri clasate pe Lista monumentelor istorice au o responsabilitate. Sigur, costă, dar dacă ai în proprietate o clădire atunci ai şi responsabilitatea de a o întreţine şi a o renova. Aici trebuie să găsim o soluţie când se va schimba Codul fiscal. Am mai avut astfel de propuneri, aşa cum se întâmplă în foarte multe ţări din Uniunea Europeană. În Germania am văzut, de exemplu, în Bavaria: dacă investesc în monumentele istorice, proprietarii au posibilitatea de a deduce din impozit, de a plăti mai puţin către stat. Se face un control extrem de riguros al autorităţilor.
Dar trebuie să dai şi proprietarilor ceva înapoi. Dincolo de faptul că acea clădire - conacul, castelul - este în proprietatea lui, este şi o atracţie pentru zona respectivă şi este şi o bogăţie a ţării. Trebuie să le dai înapoi ceva, dacă ei investesc şi eu cred că trebuie să găsim acele facilităţi prin care într-un fel dăm şi un impuls şi încurajăm proprietarii să investească. O familie cu venituri medii sau un pic peste nu are cum să întreţină şi să renoveze o clădire de mare valoare fiindcă restaurarea costă enorm. Deja responsabilitatea e şi la autoritatea centrală şi la autorităţile locale, dar şi la proprietari. E o responsabilitate care, până la urmă, e comună.

AGERPRES: Ce se va întâmpla cu patrimoniul existent la Roşia Montană. Va fi afectat prin intervenţii industriale?
Kelemen Hunor: Momentan, la Roşia Montană, lucrurile sunt destul de simple şi clare. La Suceava, cei care au contestat avizul de descărcare de sarcină iarăşi au câştigat. Mai este un termen de o altă speţă, am impresia, la Curtea de Apel de la Buzău, şi în acest moment eu văd că vor fi suspendate toate avizele date pentru exploatare. Dacă aceste avize sunt anulate, suspendate de instanţă, dacă cineva vrea să investească în continuare, trebuie să reia procedura.
Între timp, la Roşia Montană patrimoniul construit se degradează şi despre patrimoniul arheologic nu putem vorbi pentru că nu putem vedea decât o mică parte din el, marea majoritate a galeriilor romane şi medievale nu a fost cercetată şi curăţată. Dar, sigur, în acest moment, nu avem nici resursele financiare pentru a face acolo o intervenţie foarte mare. Deci, se degradează şi dacă nu se lucrează, şi dacă începe exploatarea. Din acest punct de vedere e greu să vă dau un răspuns. Atâta pot să vă spun că în perspectiva exploatării acum nu putem discuta pentru că în justiţie au fost câştigate aproape toate procesele intentate de societatea civilă sau de către cei care s-au dus în justiţie.
Din cât am verificat, atât Masivul Cârnu, cât şi Masivul Orlea au rămas pe lista monumentelor istorice. Eu când am plecat de la minister, în 2012, nu am declasat aceste monumente. Şi am verificat, nici cei ce mi-au urmat la conducerea Ministerului Culturii nu le-au declasat. Deci există o protecţie din acest punct de vedere.

AGERPRES: Va fi înaintat un nou proiect de lege privind cinematografia? Poate fi perfectibil proiectul lui Sorin Roşca Stănescu?
Kelemen Hunor: Nu cunosc proiectul de lege al lui Sorin Roşca Stănescu. Încă nu l-am văzut, dar ştiu că există. Am vorbit cu oamenii care lucrează în acest domeniu, cei care au mai contribuit la scrierea legii actuale. Ei spun că anumite aspecte din legea pregătită de Sorin Roşca Stănescu pot fi preluate şi sunt importante. Urmează să ne întâlnim cu regizori, cu producători şi cu cineaşti, să discutăm amendarea legii sau o altă lege. Există dorinţa şi necesitatea unei noi legi, fiindcă au trecut totuşi 14 ani de când legea actuală a fost votată şi au mai fost amendamente, dar nu substanţiale.
Important este că sistemul de finanţare prin CNC trebuie să rămână, este un sistem care funcţionează, poate şi trebuie îmbunătăţit. Trebuie să vedem resursele extrabugetare dacă pot fi îmbunătăţite. Au fost tot timpul discuţii de unde aducem bani, de la Loterie, de la care dintre timbrele culturale. Trebuie să mai aducem bani la Fondul cinematografic şi, bineînţeles, acolo unde lucrurile pot fi nuanţate trebuie să vedem cum, în ce direcţie mergem. Dar eu nu m-aş gândi la un alt sistem de finanţare. Acesta este acceptat de Comisia Europeană şi de fiecare dată dacă schimbăm sistemul trebuie să mergem, trebuie să-l validăm, să-l acredităm acolo, ca să nu fie subvenţie. Trebuie să vedem ce se întâmplă, pentru că este sub formă de împrumut şi în acest moment. Dacă nu recuperează banii, atunci, după 10 ani, cedează pelicula către stat, către Arhiva Naţională de Filme şi intră în proprietatea CNC-ului. Dacă recuperează şi returnează banii, atunci aceştia sunt folosiţi pentru alte filme. Până acum nu s-a întâmplat ca investiţia să fie recuperată, dar nu neapărat din cauza producătorului, din cauza regizorului.
Sunt şi alte aspecte atât în domeniul distribuţiei, cât şi în zona cinematografiei, care ne blochează. Nu avem o reţea de cinematografe. Doar în oraşele mari există mall-uri. Acolo însă, dacă intră un film românesc sau un film european, un film artistic, acesta intră în perioade când nu prea vin vizitatori, pentru că orele de vârf sunt păstrate pentru filmele de acţiune, pentru filmele hollywoodiene.

AGERPRES: Vorbeaţi despre necesitatea unei serii de schimbări legislative pentru a ajunge în secolul XXI în zona artelor vizuale. La ce vă refereaţi mai exact?
Kelemen Hunor: Comerţul cu produse de artă, cu tablouri, tot ce înseamnă acest segment extrem de important s-a schimbat enorm de mult. Dacă nu există o circulaţie permanentă a produselor de cultură, inclusiv a tablourilor, nu poţi să te faci cunoscut în lume. Trebuie să găsim acele mecanisme prin care procedurile sunt simplificate. Nu pierdem din patrimoniu, pentru că ce se află în patrimoniu nu se pierde, dar, în acelaşi timp, putem să ducem ce avem în ţară, inclusiv ce se află în Tezaur, în străinătate, pentru o perioadă foarte bine determinată. Nu definitiv, nici nu se poate discuta despre aşa ceva când vorbim de Tezaur. Dar altfel nu vom fi cunoscuţi în lume.
De asemenea, trebuie să găsim acele mecanisme prin care autenticitatea lucrărilor care se vând în diferite galerii, prin diverse magazine de artă, să fie verificată şi asigurată. Pentru că dacă cineva investeşte în tablouri trebuie să ştie că ceea ce a cumpărat e originalul şi nu o copie, un fals. Pentru acest lucru e nevoie de un mecanism de identificare a tablourilor şi cei care autentifică tablourile trebuie să fie extrem de responsabili. Şi trebuie să existe şi posibilitatea de a retrage autorizaţia celor care fac greşeli în mod repetat şi, eventual, celor care intenţionat fac lucruri pe lângă lege.
Atunci când a fost votată legea actuală nu exista o piaţă de artă. Nici acum nu există o piaţă de artă cum există la Berlin, la Paris sau la Londra. Suntem foarte departe, dar am depăşit faza copilăriei, am intrat în adolescenţă. Şi de aceea trebuie să mai adoptăm şi legislaţie. Am discutat cu specialiştii, există câteva propuneri interesante. Analizăm în această perioadă. Vom avea o discuţie mai aplicată după ce propunerile vor fi analizate.

AGERPRES: Actualul cadru legislativ care reglementează funcţionarea bibliotecilor ar trebui modificat - spun profesioniştii din domeniu - "pornind de la multiplele roluri pe care bibliotecile publice îl au". Ce va cuprinde Legea privind funcţionarea bibliotecilor şi când va fi finalizată?
Kelemen Hunor: Am avut o întâlnire cu două personalităţi importante din zona bibliotecilor, cei care au gestionat programul Biblionet şi am discutat despre Legea bibliotecilor publice. Am avut o discuţie cu sindicatele din Biblioteca Naţională acum vreo şase săptămâni, aşa cum am discutat cu câţiva bibliotecari din provincie şi acum încercăm să adunăm toate observaţiile lor la această lege. De la cei care lucrează în programul Biblionet am primit deja observaţiile, care sunt foarte voluminoase. Le aşteptăm şi pe ale celorlalţi şi apoi vom finaliza acest proiect de lege. Biblioteca trebuie să devină un spaţiu comunitar, nu unul prăfuit, care e folosit doar pentru a da un salariu, pe o jumătate de normă, cuiva din sat, din comună. Foarte rar se întâmplă ca oamenii să mai împrumute o carte, dacă biblioteca nu este atractivă. Din acest punct de vedere, Biblionet-ul a fost o investiţie extrem de importantă nu numai ca infrastructură, ca dotări ale bibliotecilor, dar a schimbat şi mentalitatea oamenilor care lucrează în biblioteci şi care doresc ca biblioteca, în comună, în oraşe mici, în municipii, să devină un spaţiu cultural, atractiv pentru tineri, pentru elevi sau oameni mai în vârstă. Dar pentru asta trebuie să ofere şi altceva decât rafturi prăfuite şi cărţi din anii '70-'80, eventual de la începutul anilor '90.
Un alt aspect în ceea ce priveşte legislaţia sunt achiziţiile în domeniul bibliotecilor publice, care trebuie regândit. În acest moment există posibilitatea, atât la nivelul autorităţilor locale, cât şi al celor centrale, de a face achiziţii de carte. Trebuie să găsim şi soluţia juridică prin care nu facem neapărat o obligaţie din acest lucru, ci trebuie să-i încurajăm pe cei care deţin biblioteci şi aici e vorba, în primul rând, de autorităţile locale. Pentru că la nivelul Ministerului Culturii sau al autorităţilor centrale nu există altă instituţie. Biblioteca Naţională trebuie să fie cea care coordonează activitatea din punct de vedere şi metodologic, profesional, dar mai ales digitizarea conţinuturilor. Trebuie digitizat tot ce se află în biblioteci şi acesta este iarăşi un program foarte ambiţios, vorbim deja de ani de acest lucru. Au fost investiţii în acest domeniu, pentru că ceea ce nu există în lumea virtuală nu este digitizat, la un moment dat nu există. Dacă doriţi puteţi accesa acum tot ce doriţi din Biblioteca Naţională din Londra sau din Statele Unite, în vreme ce în România există foarte puţine lucruri digitizate. Acesta trebuie să fie deci un alt domeniu în care şi prin legislaţie trebuie să-i încurajăm pe cei din biblioteci.

AGERPRES: Ce veţi face pentru a îmbunătăţi situaţia salarială a artiştilor de la Opera Naţională Bucureşti? Sunt acolo situaţii în care, aşa după cum declara pentru AGERPRES directorul acestei instituţii, Răzvan Ioan Dincă, doar printr-o derogare de la Ministerul Culturii poţi să îi salarizezi altfel decât pentru studii medii pe absolvenţii unor licee de coregrafie.
Kelemen Hunor: Nu există în acest moment, şi asta nu e singura problemă, şi nu e vorba doar de Opera Naţională sau de Operetă, ci de toate instituţiile de spectacole, nu există, repet, studii superioare în anumite domenii şi de aceea nici încadrarea nu poate fi făcută la nivelul studiilor superioare şi atunci trebuie să mergi tot timpul cu derogare. Dar asta este problema cea mai mică. Aici trebuie să avem o discuţie şi cu Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru că ar trebui să găsim o formulă şi Răzvan Dincă are un proiect, un model preluat din Milano în primul rând şi adaptat pentru România, în scopul de a da diplome universitare pentru acele segmente care în acest moment nu au această posibilitate.
Dincolo de aceste aspecte extrem de importante, dar mult mai puţine la număr decât tot ce înseamnă instituţii de spectacole trebuie să găsim însă o formulă la grila de salarizare atunci când se va schimba. Probabil în 2015 se va modifica grila de salarizare, am înţeles că mai repede nu se poate. Atunci va trebui să găsim un coeficient mult mai mare în grila de salarizare pentru artişti.
Dacă vorbim de instituţiile de spectacole, mai sunt şi alte lucruri care trebuie spuse. Nu e ok să fie doar contracte pe perioadă nedeterminată, pentru că, într-adevăr, sunt artişti care au devenit bursierii statului. Poate n-au jucat de ani de zile. Au un salariu mic, dar nici nu poţi să le desfaci contractul de muncă. Trebuie să găsim o soluţie ca acei artişti care o perioadă de doi, trei, patru ani, din varii motive - că aşa este în artă, în zona de creaţie - nu joacă sau joacă mai puţin să aibă un salariu decent, dar cei care joacă în fiecare seară, cei care au o performanţă, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, să primească mai mulţi bani. Pentru că nu poţi să le dai nici lor conform prestaţiei, un salariu mai mare, nu poţi să-i plăteşti aşa cum ar trebui pe cei care aduc spectatori, aduc venituri.
Cred că, din acest punct de vedere, toată zona trebuie regândită. Trebuie să existe şi o siguranţă pentru artiştii, care au avut o activitate, poate o activitate o viaţă întreagă, dar au ajuns într-un moment când nu mai pot, nu mai vor, nu există pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă posibilitatea de a urca pe scenă. Pentru că nu e drept să rămână fără venituri, să ajungă în condiţii extrem de precare din punct de vedere financiar - şi avem, din păcate, foarte multe exemple - dar nici nu e bine să nu poţi să-i plăteşti pe cei care în fiecare seară urcă pe scenă.
E greu de explicat colegilor de la Finanţe - şi nu vorbesc de ministru, de demnitari - ci funcţionarilor că e un domeniu care nu se compară cu celelalte, fiindcă aici e vorba de creaţie artistică, nu de contabilitate, ceea ce nu înseamnă că nu e vorba şi de contabilitate sau de celelalte domenii. Dar nu poţi să tratezi un teatru sau un muzeu sau o operă sau o operetă ca un butic în care se vinde o marfă extrem de necesară pentru fiecare om. Mai repede de anul viitor cred că nu putem să facem, din păcate, un pas, dar problema e cunoscută, ştim ce ar trebui să facem, mai trebuie să existe înţelegere şi în alte zone guvernamentale.

AGERPRES: Şi scriitorii vorbeau de aceleaşi probleme. Vorbeam cu dl. Manolescu despre chestiunea timbrului literar. Sunt şi acolo situaţii în care scriitorii o duc foarte rău.
Kelemen Hunor: Pentru revistele culturale, probabil că săptămâna viitoare, sper, dacă nu, atunci peste două săptămâni vom avea o hotărâre de guvern, prin care, aşa cum am mai făcut în 2010-2011, dăm un ajutor financiar pentru revistele literare, culturale care au acoperire naţională. Nu vorbim de cele locale. E pregătită. Am discutat şi cu premierul şi urmează să discutăm şi cu cei de la Finanţe. În ceea ce priveşte timbrul literar sau timbrul cultural există un proiect de lege. Noi i-am dat un aviz favorabil şi urmează ca să existe o dezbatere parlamentară unde, probabil, vor fi modificări faţă de proiectul existent, dar care sunt convins că se va finaliza cu o lege care va aduce mai multe venituri către uniunile de creaţie, pentru că nu vorbim numai de scriitori, ci şi de compozitori şi de interpreţi.

AGERPRES: Pe când un nou sediu al Operetei?
Kelemen Hunor: Am înţeles că această clădire, care se află aici, lângă Ministerul Culturii, se va finaliza în septembrie. Nu e o clădire frumoasă, recunosc. Nu este o bijuterie arhitecturală, dar este o clădire funcţională. În 2010 ne-am trezit într-o situaţie de care se ştia. Pentru mine era o urgenţă, pentru că am venit la Ministerul Culturii la sfârşitul anului 2009, şi a trebuit să mutăm Opereta din clădirea Teatrului Naţional. Noi pregăteam o reabilitare a clădirii, dar, oricum, acea zonă aparţinea Teatrului Naţional şi era clar că, după renovarea clădirii, Opereta nu se mai putea întoarce acolo. Ea trebuie mutată fiindcă au început lucrările în 2011 şi am găsit un sediu care era Sala Omnia. Aceasta a fost preluată la Operetă, dar nu aveam proiectul, nu am putut să ne înţelegem cu Primăria Generală pe nişte terenuri extrem de mici, dar extrem de necesare pentru Operetă şi nu am reuşit să ajungem la un consens cu proiectantul. Asta nu înseamnă că am renunţat la Sala Omnia. Nu. Există un proiect care ar transforma-o în Academia pentru artişti din Operă. Vorbeam mai înainte de proiectul foarte interesant al lui Răzvan Dincă pe care eu îl susţin. Până când se va finaliza acest proiect, pentru noi era necesar să găsim o soluţie şi atunci am cedat terenul către o instituţie publică, fiindcă era pe lângă Biblioteca Naţională. Revenind la clădirea în curs de finalizare - e vorba de o construcţie uşoară, în care se poate juca şi 15 şi 20 de ani. Nu este pentru un an, doi. Din punct de vedere funcţional este o clădire foarte bună. Are o scenă mare, poate un pic mai mare decât aceea din clădirea Teatrului Naţional şi cu tot ce au nevoie artiştii, mă refer la cabine, etc.

AGERPRES: Acustica?
Kelemen Hunor: Are şi acustică. Aşa că Opereta va avea această scenă, această clădire, pe care, aşa cum am înţeles, repet, o putem inaugura în septembrie.

AGERPRES: Şi pentru a rămâne în acelaşi registru, încă din vremea ministeriatului dlui Adrian Iorgulescu s-a lansat proiectul unei noi săli de concerte competitive, pentru că Sala Mare a Palatului pune multe probleme cu privire la acustică. Mai este de actualitate o astfel de iniţiativă?
Kelemen Hunor: Sala Palatului a fost transferată la RA-APPS, după ce am plecat eu de la minister. Nu mai ştiu exact dacă era Mircea Diaconu sau Puiu Haşotti, dar asta s-a întâmplat în 2012. Eu nu mă bucur că o sală precum aceasta a fost cedată RA-APPS-ului, dar am înţeles raţionamentul. Acesta are venituri proprii şi fiind o regie are posiblitatea de a renova sala.
Proiectul despre care vorbiţi dvs era unul extrem de amplu, în jurul Sălii Palatului. Nu se face. Şi vă spun de ce. Terenul din jurul Sălii Palatului nu aparţine acesteia, ci Primăriei şi nu se poate ajunge în acest moment la un proiect comun cu aceasta. De aceea, se va renova Sala Palatului, există proiectul doar pentru Sala Palatului şi câţiva metri în jurul acesteia, care a fost finalizat când am fost eu ministru, dar n-am avut bani să începem investiţia. El a fost preluat cu tot cu proiectant şi foarte curând încep lucrările la Sala Palatului.
Nu ştiu exact când, dar sigur în acest an. Important este să găsim o etapizare a lucrărilor, în aşa fel încât, anul viitor, Festivalul Enescu să nu fie afectat. Asta este extrem de important. Poate că nu se vor finaliza toate lucrările până la începerea Festivalului. Am avut o discuţie cu colegii din Cabinet şi, încet, încet vom găsi o soluţie, astfel încât, anul viitor, Festivalul Enescu să nu fie afectat. Sigur, va fi un festival mai scurt. Asta s-a decis încă de anul trecut, dar nici nu vrem să ne gândim la o altă locaţie, fiindcă ea nu există.
Va fi o problemă cu acustica şi anul viitor, tot prin sistemul digital se poate face pentru că sala de concerte nu va fi finalizată. Dar pot să vă spună că dacă RA-APPS-ul a început lucrările şi va avea bani, atunci peste doi ani vom avea Sala Palatului pusă la punct în aşa fel încât pentru orice concert simfonic va fi un spaţiu excelent. Pentru că în proiect şi partea de acustică a fost foarte bine gândită şi sper că şi investiţia va fi pe măsura proiectului. Nu putem să rămânem singura capitală care nu are o sală de concerte cu 2.000-3.000 de locuri, pentru că dacă vine Orchestra de la Berlin sau de la Chicago, orchestre mari, atunci vin şi oamenii, că vor să audă. Şi trebuie să ai o sală. Şi aşa cum România nu a avut mult timp o clădire pentru Biblioteca Naţională şi acum are, nu are încă o sală de concerte cum ar trebui să aibă, dar sunt convins că o va avea peste doi ani. Aşa se poate ajunge, cu investiţii în infrastructura culturală, să recuperăm tot ceea ce s-a pierdut, tot ceea ce nu s-a făcut.

AGERPRES. Ce alte priorităţi are ministerul pe care îl conduceţi?
Kelemen Hunor: Sunt multe lucruri de făcut. Anul viitor trebuie să avem un buget substanţial pentru proiectele mari şi trebuie să ne gândim dacă reuşim să pregătim un proiect multianual pentru infrastructura culturală. Şi aici vorbesc de investiţii foarte serioase care nu pot fi făcute în doi, trei, patru ani. Foarte multe muzee, şi vorbesc doar de instituţiile din subordinea Ministerului Culturii, foarte multe teatre au probleme atât cu sistemul antiincendii, cu cortina de fier, cu infrastructura în general. Aşa că trebuie să ne gândim la un proiect mai amplu, care trebuie discutat şi în Guvern şi după aceea, în fiecare an, trebuie prevăzută în buget suma necesară. Pentru că, altfel, această infrastructură se degradează de la an la an şi nu o vom putea recupera. Eu ştiu ce probleme sunt la Târgu Mureş, la Timişoara, ce probleme sunt la Cluj, la ambele teatre şi la Teatrul Naţional, şi la cel maghiar, ori la Muzeul Naţional de Istorie; nici nu vreau să ne gândim cine şi cum a greşit cu investiţia la începutul anilor 2000 şi de ce s-a blocat şi cum putem recupera. Pentru Tezaur trebuie să găsim o soluţie.
Deci eu cred că cea mai mare problemă în ceea ce priveşte infrastructura, cel puţin pentru minister, sunt muzeele. Cel de la Cluj are probleme foarte serioase. Depozitele sunt pline şi nu există bani pentru renovarea clădirii ori posibilitatea de a valorifica tot ce înseamnă Muzeul de Istorie de la Cluj. Asta ar fi prioritatea numărul unu, zero, dacă vreţi, dar nu pentru un singur an, pentru mai mulţi.
Pe de altă parte, eu cred că o altă zonă foarte importantă ar fi Fondul Cultural Naţional. Sunt extrem de nemulţumit de ce se întâmplă acolo, în ceea ce priveşte resursele care trebuie atrase, pentru că nu ştiu de ce au renunţat colegii la acea sumă care venea de la Loterie, una importantă. Să vedem cum putem recupera, eventual de la buget, sau să revenim la acea taxă, la acel procent care vine de la loterie la AFCN.
De asemenea, sunt extrem de nemulţumit şi de modul cum a fost gestionat, cel puţin în acest an, programul de la AFCN. Ar trebui să fie o resursă importantă, poate cea mai importantă resursă de la bugetul naţional pentru sectorul independent, nu pentru instituţiile care au o oarecare finanţare, subvenţie de la stat. Cred că şi aici trebuie regândită strategia şi trebuie pusă pe tapet această instituţie şi trebuie văzut cum mergem mai departe.
Sigur, în domeniul monumentelor istorice cu 20 de milioane pe an nu poţi face mare lucru. Iată de ce aş vrea să ne întoarcem - la rectificare şi în bugetul anului 2015 - măcar la nivelul anului 2012, când aveam aproape 60 de milioane de lei în buget pentru monumente. Trebuie să mergem etapizat. O să fiu foarte sincer. Dacă noi am primi acum 200 de milioane de lei în buget pentru restaurarea monumentelor istorice, util, onest, corect, nu am putea folosi banii. Probabil că trebuie să mergem în două-trei etape, să mărim suma, dar să avem şi proiectele pregătite, avizate. Aş vrea să ajungem anul viitor la nivelul anilor 2011 - 2012 şi după aceea să depăşim că e nevoie de foarte mulţi bani în acest domeniu. AGERPRES/(A - autor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – [email protected].

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.