COD PORTOCALIU: 16-06-2021 ora 10 Intre 16 iunie, ora 10:00 – 16 iunie, ora 23:00 se va semnala ploi însemnate cantitativ, instabilitate atmosferică temporar accentuată, intensificări ale vântului COD GALBEN: 16-06-2021 ora 10 Intre 16 iunie, ora 23:00 – 17 iunie, ora 10:00 se va semnala ploi însemnate cantitativ COD GALBEN: 16-06-2021 ora 16 Intre 16:20 si 17:30 se va semnala averse care vor depăși 20...25 l/mp, descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului, izolat grindină in Județul Arad, Județul Timiş; COD GALBEN: 16-06-2021 ora 15 Intre 15:45 si 17:00 se va semnala averse care vor depăși 20...25 l/mp, descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului, izolat grindină in Județul Caraş-Severin, Județul Caraş-Severin; COD GALBEN: 16-06-2021 ora 15 Intre 15:30 si 17:00 se va semnala averse care vor depăși 20...25 l/mp, descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului, izolat grindină in Județul Hunedoara;

Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

La 9 ianuarie 2013 se împlinesc 60 de ani de la inaugurarea sediului Operei Naţionale Bucureşti, construită după planurile arhitecţilor Octav Doicescu şi Paraschiva Iubu, care poartă un însemn heraldic creat de Tudor-Radu Tiron şi un logo în limba latină: ARS GRATIA ARTIS (artă pentru artă sau, tradus ad literam, arta este recompensa artei).
Aflată pe lista monumentelor istorice din Capitală şi devenită în timp un adevărat simbol al culturii şi artelor, Opera Naţională Română, cu o capacitate de 952 locuri, a fost ridicată în 1953, sub denumirea Teatrul de Operă şi Balet. Faţada clădirii are un portic cu trei arcade monumentale, împodobite cu statuile a patru muze şi trei uşi de acces, care permit intrarea în holul fastuos, înălţat pe două niveluri.
Sala de spectacole are formă de potcoavă, iar scena are 24 m lăţime, 20 m adâncime şi 30 m înălţime. La ultimul etaj al clădirii se află Muzeul Operei. În parcul din faţa clădirii se află statuia marelui muzician George Enescu, o sculptură în bronz de Ion Jalea. Tot în faţa clădirii, dar privind spre intrare, se afla bustul compozitorului Gheorghe Stephanescu (1843 - 1925), fondatorul Operei Române.
Pe faţada clădirii, în locul a două arcade mai mici, care le încadrau iniţial pe cele trei mari, au fost montate două basoreliefuri, unul care înfăţişează o scenă de operă (sculptori Zoe Baicoianu şi Boris Caragea), iar celălalt, zborul unor balerini (sculptor Ion Vlad). În sala de spectacole se află un candelabru cu 100 de braţe de cristal aurit.

Începuturile spectacolelor de operă şi balet în Bucureşti
Istoria spectacolului liric bucureştean începe în 1843, când a fost inaugurat primul teatru italian, cu opera ''Norma'' de Vincenzo Bellini. După 1850, în paralel cu teatrul italian, au activat şi trupe lirice româneşti, conduse de N. Luchian, Costache Caragiale, Matei Millo. Atunci s-au lansat voci româneşti în lumea lirică, devenind celebrităţi internaţionale - soprana Elena Teodorini, tenorul Grigore Gabrielescu, bas-baritonul Dimitrie Popovici-Bayreuth, soprana Hariclea Hartulary, pe care Saint-Saens a denumit-o Darclée. După 1870, în calitate de compozitor, pedagog şi dirijor, George Stephanescu a desfăşurat, timp de câteva decenii, o activitate importantă prin complexitatea sa, fiind una dintre personalităţile marcante ale istoriei artei lirice româneşti din secolul al XIX-lea. Lansarea trupei lirice bucureştene la 8 mai 1885, cu opera ''Linda di Chamounix'' de Gaetano Donizetti, cântată în româneşte, a fost un eveniment memorabil. Repertoriul cuprindea creaţii ale unor compozitori de maximă popularitate precum Gioacchino Rossini, Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini, Giuseppe Verdi, Charles Gounod, Giacomo Puccini, Richard Wagner.
În primele decenii ale secolului al XX-lea, Bucureştii se puteau mândri cu o viaţă culturală activă în domeniul operei. Ministrul Artelor şi Cultelor de atunci, poetul Octavian Goga, s-a implicat în soluţionarea problemelor de definitivare a statutului Operei, care fiinţa provizoriu sub forma Societăţii Lirice Române ''Opera'', condusă de Ion Nonna Otescu, sub patronajul Reginei Maria.
În 1921, Societatea ''Opera'' a primit fondurile necesare pentru a corespunde criteriilor de instituţionalizare a unui teatru muzical naţional, devenind Opera Română. Spectacolul inaugural a fost un eveniment remarcabil - premiera operei ''Lohengrin'' de Richard Wagner, montat de regizorul Adalbert Markowski, având la pupitrul ansamblului pe George Enescu. Generaţie după generaţie, şcoala românească de canto a dezvăluit valori remarcabile - Traian Grozăvescu, Florica Cristoforeanu, Maria Cebotari, Viorica Ursuleac, Dimitrie Onofrei, Stella Roman, Petre Munteanu. Dirijori de renume precum Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Cornel Trăilescu, Mihai Brediceanu, Carol Litvin, dar şi regizori ca Panait Cotescu, Jean Rânzescu, George Teodorescu, Hero Lupescu şi-au pus amprenta pe spectacolele lirice româneşti.
În 1924, la trei ani de la înfiinţarea Operei Române, Anton Romanovski s-a stabilit în România, punând bazele primei companii de balet. Primele spectacole de balet pe care le-a pus în scenă erau puternic influenţate de stilul marelui coregraf Mihail Fokin.
Prima maestră de balet a companiei bucureştene a fost Floria Capsali, a cărei activitate a început în 1938. Ea a reorganizat trupa de balet, a promovat tinerii interpreţi în rolurile principale.
Inaugurarea actualei clădiri a Operei, în 1954, a fost marcată de premiera, la 9 ianuarie, a spectacolului cu ''Dama de pică'' de Piotr Ilici Ceaikovski, care l-a avut la pupitrul dirijoral pe maestrul Egizio Massini, iar regizor a fost Vladimir G. Ciukov. A doua zi, în 10 ianuarie, balerinii Operei prezentau şi ei primul lor spectacol în noul sediu: ''Coppélia'' de Léo Delibes, în coregrafia lui Anton Romanovski şi Oleg Danovski.
A urmat o perioadă de mare expansiune artistică, în repertoriu fiind cuprinse şi creaţii româneşti de certă valoare. Interpreţii români au devenit binecunoscuţi peste hotare, mulţi dintre ei fiind deţinătorii unor importante premii la concursurile internaţionale de canto de la Toulouse, Geneva, Montreal, Sofia, Rio de Janeiro, Moscova, Leipzig, Munchen, Salzburg, Barcelona.
Un mare eveniment al istoriei moderne este reprezentat de montarea capodoperei enesciene ''Oedipe'' în cadrul primei ediţii a Festivalului Internaţional ''George Enescu'' (1958). Aveau să se afirme pe scenele cele mai mari ale lumii artişti ca Elena Cernei, Magda Ianculescu, Ion Buzea, Viorica Cortez, Ileana Cotrubaş, Octav Enigărescu, Arta Florescu, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Marina Krilovici, Iolanda Mărculescu, Victoria Bezetti, Valentin Teodorian, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Teodora Lucaciu, David Ohanesian, Zenaida Pally, Iulia Buciuceanu, Lella Cincu, Ion Piso, Ladislau Konya, Maria Slătinaru Nistor, Ludovic Spiess, Eugenia Moldoveanu, Eduard Tumagian, Constantin Gabor, Vasile Martinoiu, Silvia Voinea.
Şi în ceea ce priveşte spectacolele de balet, repertoriul s-a îmbogăţit cu aproximativ 50 de lucrări create în stiluri diferite, de la academic la neoclasic şi modern: ''Rapsodia română'' de George Enescu, ''Preludiu la după-amiaza unui faun'' de Claude Debussy, ''Rapsodia albastră'' de George Gershwin, ''Seherazada'' de Nicolai Rimski Korsakov.
În 1957, Oleg Danovski a reluat ''Lacul lebedelor'', Tilde Urseanu a creat ''Spărgătorul de nuci'' de Piotr Ilici Ceaikovski, iar Vasile Marcu a pus în scenă ''Giselle'' de Adolphe Charles Adam, ''Frumoasa din pădurea adormită'' de P.I. Ceaikovski şi ''Romeo şi Julieta'' de Serghei Prokofiev. În acelaşi timp, repertoriul companiei de balet a propus lucrări româneşti ca ''Haiducii'' de Hilda Jerea, în coregrafia lui Vasile Marcu, ''Calin'' de Alfred Mendelssohn, în coregrafia Tildei Urseanu, ''Prinţ şi cerşetor'' de Laurenţiu Profeta, ''Nastasia'' de Cornel Trăilescu, în coregrafia lui Oleg Danovski.
Prim-solişti ai companiei, datorită interpretării de excepţie, apreciată nu doar cu ocazia participării lor la concursurile internaţionale de balet sau la festivalurile de gen, ci şi cu prilejul nenumăratelor turnee, au primit recunoaşterea internaţională aşezându-i în galeria marilor stele ale baletului: Irinel Liciu, Gabriel Popescu, Valentina Massini, Sergiu Stefanschi, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Elena Dacian, Marinel Ştefănescu, Ioan Tugearu.
De-a lungul anilor, personalităţi consacrate ale scenei internaţionale au interpretat spectacole de neuitat pe scena ONB: Vladimir Vasiliev, Ekaterina Maximmova, Mihail Barîsnikov, Maina Gielgud, Elisabeth Platel, Jean Guizerix, Willfried Piollet, Margot Fonteyn, Birgit Culberg, Mats Ek, Andrian Fadeev, Anton Bogov, Giuseppe Picone, Alina Cojocaru, Johan Kobborg. De asemenea, publicul fidel reprezentaţiilor de balet ale ONB a avut ocazia să aplaude trupele Teatrului din Kirov, Teatrului Balşoi din Moscova, Royal English Ballet din Londra, Baletul Cubanez din Havana, Hamburg Ballet, Miami Atlanta Ballet din SUA, Culberg Ballet din Suedia, Opera din Atena, Komische Oper din Berlin, dar şi companiile de dans contemporan conduse de Gigi Căciuleanu, Karine Saporta, Joseph Nadj şi Nederlands Dans Theatre.
După 1990 a continuat reluarea unor titluri în montări noi, iar echipa de interpreţi a fost completată cu voci tinere, în pleiada cântăreţilor de frunte remarcându-se Felicia Filip, Mariana Colpoş, Roxana Briban, Sorina Munteanu, Ecaterina Tuţu, Oana Andra, Ionel Voineag, Sever Barnea, Iulia Isaev, Marius Brenciu, Robert Nagy, Mihaela Stanciu, Ştefan Ignat, Iordache Basalic, precum şi interpreţi a căror carieră se desfăşoară peste hotare - Ruxandra Donose, Elena Mosuc, Adina Niţescu, Ruxandra Urdăreanu, Alexandru Agache. Impactul asupra publicului a fost consolidat de seria artiştilor care au asigurat spectaculozitatea şi efectul viziunilor regizorale, scenografii Paula Brâncoveanu, Elisabeta Benedek, Roland Laub, Viorica Petrovici, Adriana Urmuzescu, Cătălin Ionescu Arbore.
Totodată, repertoriul companiei de balet, sub conducerea artistică a lui Ioan Tugearu (1990-1993), a Ilenei Iliescu (1993-2001), a lui Mihai Babuşka (2001-2008), a lui Gheorghe Iancu (2008-2009), a Simonei Şomăcescu (2009 - 2011) a cuprins titluri ca ''Romeo şi Julieta'' de Serghei Prokofiev, ''Cocoşatul de la Notre Dame'' (colaj muzical), ''Anna Karenina'' de P. I. Ceaikovski, în coregrafia lui Ioan Tugearu, ''Frumoasa din pădurea adormită'' de P. I. Ceaikovski, ''Carmina Burana'' de Carl Orff, ''Spărgătorul de nuci'' de P. I. Ceaikovski, ''Roşu şi Negru'' de Livia Teodorescu - Ciocănea, în coregrafia Alexei Mezincescu, ''Daphnis şi Chloé'' de Maurice Ravel în coregrafia lui Gelu Barbu, ''Cenuşăreasa'' în coregrafia lui Mihai Babuşka, ''Baiadera'' de Ludwig Minkus, ''Corsarul'' de Adolphe Charles Adam după coregrafia lui Marius Petipa, ''Simfonia fantastică'' de Hector Berlioz în coregrafia lui Gigi Căciuleanu, ''Lacul lebedelor'' de P.I. Ceaikovski şi ''Femei'' (colaj muzical) în coregrafia lui Gheorghe Iancu. Începând din 2011, Compania de Balet a Operei Naţionale Bucureşti este manageriată artistic de prim-balerinul Alin Gheorghiu.

Mari artişti pe scena Operei
Mezzosoprana Elena Cernei a fost, în primii şapte ani ai carierei, 1951-1958, simultan solistă a Filarmonicii ''George Enescu'' din Bucureşti şi a Operei Române din Bucureşti. Repertoriul său vast a cuprins muzică de la epoca barocului până la cea a secolului al XX-lea, interpretând de-a lungul anilor partituri semnate de Bach, Händel, Haydn, Mozart, Beethoven, Rossini, Donizetti, Bellini, Verdi, Ponchielli, Mascagni, Cilea, Thomas, Bizet, Saint-Saëns, Massenet, Schumann, Wagner, Mahler, Strauss, Enescu. În repertoriul de operă s-a impus în peste 30 de roluri, realizând creaţii magnifice în ''Carmen'', ''Aida'', ''Don Carlo'', ''Samson şi Dalila'' şi multe altele. A fost prima mezzosoprana româncă afirmată pe marile scene de operă ale lumii: Teatro alla Scala din Milano, New York Metropolitan Opera, Grand Opéra de Paris, Wiener Staatsoper, Gran Teatro del Liceu din Barcelona, prima performantă la nivel internaţional ca libretistă, regizoare şi interpretă titulară a unei opere în premiera absolută: ''Doamna Chiajna'' de Nicolae Buicliu la Opera Naţională din Bucureşti (16 octombrie 1973). A fost prima artistă lirică învestită cu titlul de ''Active member of the New York Academy of Sciences''.

Soprana Ileana Cotrubaş, admirată pentru talentul actoricesc şi pentru uşurinţa cu care cânta operă în diverse limbi, a apărut pentru prima dată pe scena ONB în 1964, cu rolul Yniold din ''Pelléas şi Mélisande'' de Debussy. Repertoriul ei s-a îmbogăţit cu roluri ca Oscar din ''Bal mascat'', Gilda din ''Rigoletto'' şi Blondchen din ''Răpirea din Serai'', apărând în diferite producţii din toată Europa. "În realitate, cariera mea a fost mult mai lungă decât se crede! La vârsta de 14 ani, eram deja pe scena Operei din Bucureşti, într-un cor de copii: 'Carmen', 'Boris Godunov', 'Tosca'... Adevăratul meu debut datează din 1964, în rolul Yniold din 'Pélléas şi Mélisande'. Îmi amintesc cu emoţie de prezenţa Nadiei Boulanger în sală şi de felicitările sale pentru calitatea francezei mele'', declara marea soprană într-un interviu.

Baritonul Nicolae Herlea a debutat în 1951 pe scena Operei Naţionale din Bucureşti cu rolul Silvio din ''Paiaţe'' şi a rămas angajat ca prim-bariton al acestei scene. Repertoriul său bogat cuprinde roluri de seamă din creaţia universală. A fost Figaro în ''Bărbierul din Sevilia'' de Rossini (rol pe care l-a interpretat de aproximativ 550 de ori), lordul Ashton în ''Lucia di Lammermoor'' de Donizetti, Rigoletto în ''Rigoletto'' de Verdi, Escamillo în ''Carmen'' de Bizet, Oneghin în ''Evgheni Oneghin'' de Ceaikovski, Igor în ''Prinţul Igor'' de Borodin, Scarpia în ''Tosca'' de Puccini. Vocea sa caldă, egală pe întregul ambitus, exprima cu naturaleţe o întinsă gamă de sentimente, iar calităţile sale vocale au fost mereu susţinute de un autentic talent actoricesc.

Baritonul Octav Enigărescu a debutat la Opera Română din Cluj dar s-a afirmat pe scena bucureşteană într-o multitudine de roluri. Vocea sa puternică, dar şi calităţile actoriceşti deosebite i-au oferit şansa unei cariere deosebite. A ocupat şi funcţia de director al Operei Române. A efectuat turnee artistice în mai multe ţări europene şi a fost profesor de canto la Ruse, în Bulgaria, şi la Novi Sad, în Serbia.

David Ohanesian a făcut parte, alături de Octav Enigărescu şi Nicolae Herlea, din triada de aur a celor mai mari baritoni ai României. În perioada 1958-1977 a fost prim solist al Operei Române din Bucureşti. În decursul carierei sale artistice a jucat în peste 2.000 de spectacole de operă, interpretând peste 40 de roluri. A cântat pe marile scene ale lumii, alături de mari interpreţi ca Luciano Pavarotti, Montserrat Caballe, Placido Domingo, Leontyne Price. A rămas memorabilă interpretarea sa în rolul Oedip, din opera cu acelaşi nume de George Enescu, care i-a adus renumele de cel mai apreciat Oedip al secolului al XX-lea.

Baritonul Dan Iordăchescu a debutat ca prim solist la Opera din Bucureşti în decembrie 1956. A întreprins 262 de turnee internaţionale în 61 de ţări. În cele aproximativ 1.100 spectacole de operă pe care le-a susţinut pe tot globul a cântat 45 de roluri importante. În 2007, la 77 de ani, era încă invitat pentru concerte şi spectacole în România, Grecia şi Spania. Cu cei 61 de ani de carieră neîntreruptă a devenit cel mai longeviv interpret în activitate din lume.

Tenorul Ludovic Spiess a fost solist al Operei Române în perioada 1964 - 1988. Rolul său favorit a fost Rudolfo din ''Boema''.
A avut o carieră densă, deşi destul de scurtă, pe care a completat-o ca director al Festivalului Internaţional "George Enescu" în anul 1991, apoi ca director al Operei Române din Bucureşti între 2001-2005.

Soprana Eugenia Moldoveanu a debutat la Opera Naţională din Bucureşti în 1968, în rolul Donna Anna din ''Don Giovanni'' de Mozart. În 1970 a câştigat premiul I la Concursurile Internaţionale "G. Enescu" din Bucureşti şi la Toulouse, în Franţa, iar în 1973 a obţinut marele premiu la concursul ''Madame Butterfly'' din Tokyo, premiu pe care l-a primit de la Maria Callas, preşedinta juriului. ''În general, artiştii de vârsta mea, cei foarte puţini care mai suntem, suntem retraşi, aşa încât le-aş spune tinerilor mei colegi să creadă în ei, să fie serioşi, să se pregătească temeinic, nu contând pe o voce, voce trebuie să aibă toţi cei care se gândesc la meseria asta, dar ceea ce conturează mai târziu personalitatea unui artist liric este multă pregătire muzicală. (...) România e plină de talente, asta ar trebui fiecare să conştientizeze şi să caute, să asculte, să înveţe de la toţi cei care au realizat ceva până în aceste timpuri'', mărturisea artista într-un interviu.

Regizorul Hero Lupescu a lucrat timp de 34 de ani la Opera Română, timp în care a realizat 223 de spectacole. A fost şi rămâne unul dintre puţinii regizori de operă autentici pe care i-a avut teatrul liric românesc. A debutat în 1956 la opera bucureşteană cu "Tosca" de Puccini. Printre alte creaţii ale sale se numără "Faust" de Gunod, "Cavaleria rusticană" de Mascagni, "Boris Godunov" de Musorgsi, "Motanul încălţat" de Trăilescu, "Logodnă la mănăstire" de Prokofiev, "Gianni Schicchi" de Puccini, "Ora spaniolă" de Ravel, "Don Giovanni" de Mozart sau "Orfeu" de Monteverdi. Ultima sa premieră pe scena ONB a fost "Boema" de Puccini, în 1993.
''Regia de operă este transformarea sunetului în imagine, dar nu în orice fel de imagine, ci într-una scenică. Şi nu în orice fel de imagine scenică, ci într-una scenică artistică. (...) Am avut un mare noroc. Am lucrat în epoca de glorie a Operei Române, când mă scăldam în voci de excepţie: Arta Florescu, Dinu Bădescu, Valentina Creţoiu, Dora Masini, Şerban Tasian, Ionel Tudoran, Zobian, Zenaida Pally, Elena Cernei. Apoi a urmat eşalonul Herlea, Ohanesian, Valentin Teodorian, Cornel Stavru, Magda Ianculescu şi, mai târziu, Eugenia Moldoveanu. (...) Am montat Oneghin de cinci ori, în cinci feluri diferite. Prima citire a fost în cadrul lucrării mele de diplomă, pe vremea când eram student la Timişoara. Eram pe atunci un absolvent cuminte, la locul meu. Între timp, mi-am dat seama cât de covârşitor este Ceaikovski. 'Don Giovanni' l-am montat de asemenea de trei ori, în trei variante'', mărturisea regizorul într-un interviu.

Prim-balerina Ileana Iliescu a strălucit pe scena ONB în roluri ca Regina Balului din ''Călăreţul de aramă'', Odette-Odile, Kitri şi Zarema din ''Fântâna din Baccisarai'', precum şi în cele din ''Lacul Lebedelor'', ''Giselle'', ''Coppelia'', ''Carmen'', ''Spartacus'', ''Spărgătorul de nuci'', ''Tricornul'', ''Romeo şi Julieta'', ''Don Quijote'', ''Floarea de piatră'', ''Frumoasa din pădurea adormită'', ''Şeherezada'' şi ''Ucenicul vrăjitor''. A obţinut în 1963 premiul I la Festivalul de canto, dans, pian şi compoziţie din Italia. A participat în anii '60 şi '70 la numeroase turnee în Germania, Polonia, Cehoslovacia, URSS, Ungaria, Grecia, Cuba, Iugoslavia, Spania. A predat pentru o perioadă la o şcoală de balet la Torino, apoi s-a întors în România pentru a conduce Compania de balet a Operei Naţionale din Bucureşti. În 1964 i s-a acordat titlul de Artist Emerit ''pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată''.
A fost distinsă cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2001) ''pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică, recunoscută pe plan intern şi internaţional''.
''Am ajuns la Operă la 18 ani, când am terminat şcoala. Am dansat... mai întâi, cinci ani în ansamblul de balet. Maestrul meu, Anton Romanovski, care a dansat cu marea balerina Pavlova, care l-a cunoscut pe Nijinsky, m-a format. Lui îi datorez foarte mult. Apoi am avut şi alţi maeştri, Oleg Danovski, Marcu, Tilde Urseanu... Am debutat cu 'Lacul lebedelor', care rămâne regele baletelor clasice. (...) Când m-a sărbătorit Opera Naţională din Bucureşti, la 50 de ani de carieră, cu 'Lacul lebedelor' am fost sărbătorită. (...) Eu am condus compartimentul de balet al ONB vreo 8 ani şi jumătate, după ce m-am întors din Italia şi lupta mea cea mai mare cu dansatorii, cu colegii mei de studiu, de bară, de dans a fost să-i fac să conştientizeze importanta studiului. Ei nu considerau studiul şi exerciţiile noastre zilnice atât de utile precum le consideram noi, generaţia mea. Pe noi nu ne chema nimeni special, la ora 10, pentru studiu la bară o oră şi jumătate, zilnic. Dar veneam. (...) Pentru mine, Opera a fost prima casă. Mi-am petrecut mai multe ore de muncă şi viaţă aici decât acasă. Această instituţie a rămas pentru mine sacră'', spunea Ileana Iliescu într-un interviu.

Prim-balerina Magdalena Popa a păşit pe scena Operei din Bucureşti în anul în care a absolvit Academia de Dans "Agripina Vaganova" din Sankt Petersburg, Leningradul de atunci. În timp, repertoriul ei a cuprins o arie largă, de la roluri lirice la roluri dramatice: ''Lacul lebedelor'', ''Spărgătorul de nuci'', ''Frumoasa din pădurea adormită'' de Ceaikovski, ''Romeo şi Julieta'' şi ''Floarea de piatră'' de Prokofiev, ''Bolero'' şi ''Daphnis şi Cloe'' de Ravel, ''Carmen'' de Bizet, ''Mandarinul miraculos'' de Bartok, ''Simfonia neterminată'' de Schubert, ''Petruska'' de Stravinski, ''Simfonia fantastică'' de Berlioz, în coregrafii semnate Oleg Danovski, Tilde Urseanu, Vasile Marcu şi Ioan Tugearu. Împreună cu acesta din urmă şi cu Petre Ciortea, în calitate de parteneri, a avut un mare succes în baletul ''Carmen'', pus în scenă de Oleg Danovski, a cărui premieră a avut loc în 1974, la Klagenfurt, în Austria. Cariera internaţională a Magdalenei Popa s-a desfăşurat nu numai în turneele Operei Române din Bucureşti, ci şi în calitate de invitată a unor companii de prestigiu, precum Ballet Théâtre Contemporain de France, London Festival Ballet, Grand Ballet Classique de France şi Ballet de Monte Carlo. A fost premiată, în 1959, la Festivalul Internaţional de la Viena, în 1964 - la Concursul Internaţional de Balet de la Varna şi în 1965 - la Festivalul Internaţional de la Paris, unde a primit Steaua de aur pentru interpretarea rolului principal din ''Giselle''. Au urmat distincţii acordate pentru întreaga sa cariera, atât din partea statului român, în 2002 fiindu-i înmânat Ordinul Naţional Steaua României, în grad de Cavaler, cât şi din partea Baletului Naţional Canadian. ''Ştiu că am calităţi deosebite, că m-am născut cu ele, dar asta nu face decât să mă oblige să muncesc din ce în ce mai mult. Sunt convinsă că atunci când eşti interesat numai de succes, stările psihice se alterează iar talentul dispare'', spunea Magdalena Popa.

Prim-balerinul Amatto Checiulescu, soţul Magdalenei Popa, avea 16 ani când începuse să lucreze la Operă ca dansator de ansamblu, meserie pe care o făcea în paralel cu studiile.
''Îmi amintesc un important concurs la Paris, cred că era în 1965, când am intrat în competiţie cu câteva dintre marile stele ale baletului european, în speţă rus. Magdalena (Popa - n.r.) îşi construise deja un nume. (...) La Paris l-am înlocuit eu pe Gabriel Popescu. Am avut partituri dificile de susţinut: 'Şeherazada' lui Rimski Korsakov, câteva montări originale la muzica 'Le marteau sans maestre' de Boulez şi 'Concertino' de Dinu Lipatti, ambele în coregrafia lui Gelu Matei şi actul al doilea al baletului 'Giselle' de Adolphe Adam. În această ultimă reprezentaţie, Magda îl avea ca partener pe Sergiu Ştefan. După noi au urmat în concurs celebrii dansatori ai ansamblului Kirov din Leningrad, în frunte cu Makarova. Mă umple şi acum de mândrie gândul că o româncă, Magdalena Popa, a câştigat Steaua de Aur, în timp ce Makarova a luat atunci doar Premiul Criticii. (...) Perioada când am devenit director al Corpului de Balet al Operei Române, funcţie pe care am deţinut-o în alternanţă cu Oleg Danovski, atunci am putut să fac foarte multe lucruri nu numai pentru baletul românesc şi arta lirică în general, dar şi pentru colegii mei cu al căror nume se mândreşte şi azi România'', povestea artistul într-un interviu.

Concert aniversar
Opera Naţională Bucureşti sărbătoreşte la 9 ianuarie împlinirea a 60 de ani de la inaugurarea actualului sediu al instituţiei printr-un concert aniversar extraordinar care va cuprinde fragmente din "Dama de pică" a lui Ceaikovski, cea dintâi premieră oferită spectatorilor în stagiunea 1953-1954, precum şi din "Evgheni Oneghin" de Piotr Ilici Ceaikovski, "Boema" de Giacomo Puccini, "Traviata" de Giuseppe Verdi, baletul "Coppélia" de Léo Delibes şi din alte lucrări celebre ale genului.
La eveniment vor participa, alături de solişti ai Operei Naţionale Bucureşti (sopranele Iulia Isaev şi Irina Iordăchescu, mezzosoprana Sorana Negrea şi tenorii Lucian Corchiş şi Liviu Indricău), şi câţiva invitaţi speciali (Alina Bottez, Konstantin Brzhinsky, Marta Sandu, Veronica Anuşca, Ştefan Pop, Irina Baianţ), precum şi pianistele Ioana Maxim, Mădălina Florescu, Liana Mareş, Mihaela Vâlcea, Cvintetul de coarde al Operei Naţionale Bucureşti şi harpista Roxana Moişanu. AGERPRES/(Documentar - Marina Bădulescu)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.