Biserica Kretzulescu - Creţulescu este considerată drept unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură de la sfârşitul perioadei brâncoveneşti şi una dintre bisericile vechi din Bucureşti.
Biserica a fost ridicată de Iordache Kretzulescu, mare vornic şi mare logofăt, şi de soţia sa, Safta, fiica Sfântului voievod Constantin Brâncoveanu, între anii 1720-1722, pe locul unei biserici mai vechi din lemn, numit 'La puţul cu Zale'.
Potrivit pisaniei originale, săpate în piatră şi aşezate deasupra uşii de intrare, zidirea bisericii a fost terminată în data de 30 septembrie 1722. La început, construcţia a fost înconjurată de magazine şi case, care formau "Hanul lui Kretzulescu". Marele logofăt a construit în vecinătatea bisericii un han, lucru obişnuit în aceea vreme, dar şi necesar pentru faptul că aici se afla, pe atunci, bariera de nord a oraşului, numită şi "Podul Mogoşoaiei".
Biserica a fost închinată Adormirii Maicii Domnului şi Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, pentru a marca astfel ziua de 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului, zi în care marele logofăt Iordache Kretzulescu a fost martor la moartea martirică a domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi, la Istanbul (15 august 1714).
Începând din secolul al XIX-lea, descendenţii ctitorilor au pus administrarea bunurilor bisericii în seama unui consiliu de administraţie, cu numele de 'Eforia Bisericii Kretzulescu'. Din anul 1961, Eforia Bisericii Kretzulescu se autodesfiinţează, devenind parohie.
Între 1859-1860, familia Kretzulescu a hotărât restaurarea bisericii de către arhitectul austriac Lipizer. Astfel, a fost închis pridvorul şi a fost desfiinţată turla de pe pronaos; de asemenea, exteriorul bisericii a fost tencuit şi vopsit în alb. Peste vechea frescă, pictorul Gheorghe Tăttărescu a pictat în ulei interiorul. Din acea pictură se păstrează tablourile ctitorilor de pe peretele de apus al bisericii, icoanele de pe catapeteasmă, pictată tot de Tăttărescu, şi o parte din icoanele praznicelor de peste an.
A revenit la forma iniţială, care se păstrează şi astăzi, între anii 1933 şi 1936, prin intermediul Comisiei Monumentelor Istorice care a încredinţat arhitectului Ştefan Balş lucrările de restaurare. Pereţii exteriori nu au mai fost tencuiţi, iar pictura în ulei a lui Tăttărescu a fost îndepărtată. Prin osteneala pictorului Petre Teodorescu s-a reuşit să se picteze numai turla Pantocratorului de deasupra naosului, către sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În perioada comunistă, s-a dorit dărâmarea bisericii Kretzulescu, fiind salvată prin intervenţia arhitecţilor. În această perioadă, după cutremurul din 1977, a fost realizată o nouă restaurare la exterior şi la interior. Ultima restaurare a monumentului a început în anul 1996 şi a durat până în anul 2003, când pictura cea veche a fost parţial spălată.
Biserica este zidită în formă de cruce, având o turlă pe naos şi o turlă-clopotniţă, pe pronaos. Turlele bisericii sunt aşezate pe un plan octogonal, iar ferestrele sunt înguste şi înconjurate de arcade. Decoraţia exterioară este din cărămidă, iar faţadele au o tencuială subţire. Brâul bisericii, specific artei brâncoveneşti, este lat. Registrul inferior are panouri dreptunghiulare, care încadrează ferestrele, în vreme ce registrul superior are panouri înalte.
Pe faţada de vest, biserica are un pridvor cu cinci arcade şi cu alte două arcade pe cele două laturi, care se sprijină pe stâlpi din piatră. Cele două bolţi semisferice, cu care este acoperit pridvorul, sunt despărţite de un arc median. Pronaosul bisericii este despărţit de naos cu trei arcade simple. Cafasul are balconul strâmt şi este susţinut de două coloane subţiri, din fontă. Altarul este acoperit cu o semicalotă, iar în grosimea zidurilor dinspre nord şi sud se află firida proscomidiei şi firida diaconiconului.
Biserica Kretzulescu adăposteşte câteva icoane vechi din secolul al XVII-lea, dar şi candelabrul din naos comandat în 1837, la Paris, în atelierele Casei Barbedienne.
În anul 1996, lângă biserică a fost ridicat Monumentul lui Corneliu Coposu, un bust realizat de sculptorul Mihai Buculei în memoria lui Corneliu Coposu (20 mai 1914 - 11 noiembrie 1995), om politic român, preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat între anii 1989 şi 1995, fost deţinut politic sub regimul comunist. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel)