Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Tulcea, 2 nov /Agerpres/ - Construcţii înalte prevăzute în partea superioară cu surse de lumină puternică, farurile au fost vreme îndelungată singurele mijloace fixe pentru asigurarea navigaţiei. De-a lungul timpului, au fost înlocuite de sistemele electronice de navigare, dar la Sulina mai pot fi văzute patru faruri. Unul dintre ele este acum muzeu.
Mulţi vizitatori ai muzeului far din Sulina, singurul de acest tip din România, cred că acesta a fost construit de Comisia Europeană a Dunării (CED), iar panoul informativ şi placa CED de la intrarea în far par să-i îndreptăţească. Un cercetător din Galaţi, Tudose Tatu, bazându-se pe documente din secolele XVIII-XIX, îi contrazice. Primul far din Sulina a fost construit în jurul anului 1745, atunci când Beshir Aga, una dintre personalităţile istoriei otomane din prima jumătate a veacului al XVIII-lea, a constituit un vakâf name - fundaţie islamică pe terenul cuprins între braţele Chilia şi Sfântu Gheorghe ale Dunării. În preambulul actului de la acea vreme, citat de Tudose Tatu în lucrarea 'Cărţi vechi, corăbii, reisi, neguţători şi Diplomaţi Dunărea de Jos 1745-1856' se explică şi motivul: 'Braţul Sulina fiind o cale dificil de urmat, în întunericul nopţilor se scufundă şi pier cele mai multe din corăbiile încărcate, ceea ce provoacă lipsuri în aprovizionarea unor oraşe, îndeosebi a reşedinţei măreţului sultanat'.
'Journal d' Odessa' din 30 noiembrie 1841 consemna că 'la Gura Sulinei a Dunării a fost construit din temelii un far de piatră şi începând cu data de 25 octombrie au fost aprinse cele 13 refractoare', potrivit Convenţiei dintre Rusia şi Austria privind navigaţia pe Dunăre. Jurnaliştii de la 'Ilustred London News', citaţi de Tudose Tatu în lucrarea 'Farul bătrân de Sulina', scriau în luna octombrie a anului 1861 că 'Farul vechi cel construit de ruşi şi dat în funcţiune la 25 octombrie 1841, după cum am aflat, având încă instalaţie de iluminare turcească la data ceremoniei simandicoase pusă la punct de Comisia Europeană a Dunării (CED), exista neclintit la locul lui'.
Un autor francez, Francois Philippe Voisin, călător la gurile Dunării, menţiona că la data de 31 martie 1879, la Sulina, existau două faruri, unul dintre ele pe Insula Şerpilor. De altfel, până la aceeaşi dată, farurile din Sulina, poate trei la număr, erau întreţinute de firma franceză 'Collas et Michel' şi administrate de statul otoman care le-a predat apoi, în schimbul unei indemnizaţii, CED.
În anul 1886, Comisia a adoptat un proiect semnat de Charles Hartley pentru îmbunătăţirea iluminării şi balizajului gurii de vărsare de la Sulina, iar pe data de 29 aprilie 1887 la Sulina, potrivit autorului francez, au început să funcţioneze patru faruri.
'Anul acesta, farul a găzduit şi o expoziţie de fotografie dedicată împlinirii a 330 de ani de la salvarea Vienei de sub asediul otoman, datorită regelui polonez Jan Sobietzki şi domnitorului Ţării Moldoveneşti, Şerban Vodă Cantacuzino', menţionează conservatorul din cadrul ICEM Tulcea, Maria Sinescu. În ciuda evenimentelor, numărul vizitatorilor farului din Sulina nu l-a ajuns anul acesta pe cel de anul trecut, respectiv 15.850. 'Sezonul turistic a început la noi la finele lunii iulie şi am avut până acum 6.100 de vizitatori, din care 2.100 fără taxă', spune Maria Sinescu.
În perioada 1995-1997, farul a fost restaurat de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar în anul 2003 a intrat în administrarea ICEM Tulcea care l-a transformat în muzeu. Anterior însă, cineva se pare că a făcut câteva încurcături, atrage atenţia Tudose Tatu: 'Farul vechi, Farul de la Sulina ridicat de ruşi pe malul drept, cu instalaţia sa schimbată de austrieci şi turci, a rezistat până în ziua de astăzi, astfel că legenda construirii sale de către 'Comisia Europeană a Dunării de Jos', cum este înscris strâmb pe un panou de prezentare mai mult sau mai puţin contemporan şi politic local-etnografic de Tulcea, constituie una dintre cele mai grave încălcări ale adevărului istoric din câte s-a cunoscut vreodată în istoria localităţii de la capătul fluviului. Pentru toată lumea interesată de istoria aşezării, oficialităţi, localnici şi turişti laolaltă, vă aducem la cunoştinţă că placa de bronz care astăzi împodobeşte şi ea, desigur, aiurea complet, peretele din dreapta intrării, aparţine, e drept, unui far, anume cel situat la capătul digului de nord de pe malul stâng, far ridicat în cursul anului 1869-1870, reconstruit totuşi de CED'.
Semnalul cercetătorului gălăţean poate fi o provocare pentru autorităţile tulcene, dar şi o altfel de invitaţie pentru turişti de a vizita farul muzeu din Sulina. AGERPRES/(A, AS-Luisiana Bîgea, editor: Karina Olteanu)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – [email protected].

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.