COD GALBEN: 16-01-2018 ora 12 Intre 16 ianuarie, ora 17 - 17 ianuarie, ora 20 se va semnala 16 ianuarie, ora 12 – 17 ianuarie, ora 20Fenomene vizate

Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

*** Discursul preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor la aniversarea a 450 de ani de la recunoaşterea libertăţii religioase în Transilvania prin Edictul de la Turda

Prezentul şi viitorul unei comunităţi se reflectă mult mai bine prin modul în care păstrează în memorie amintirea vie a unor evenimente şi întâmplări decât prin trecutul în sine, care reprezintă o certitudine şi nu poate fi schimbat.

Ne-am reunit astăzi, aici, pentru a sărbători şi de a rememora un eveniment care s-a întâmplat acum 450 de ani. Dieta de la Turda, după căutări îndelungate a decis calea de urmat în ceea ce priveşte conştiinţa, religia şi credinţa. Prin aceasta a depăşit cu mult prevederile Păcii Religioase de la Augsburg, din 1555 şi, pentru prima dată în creştinismul occidental, s-a stabilit că este posibilă coexistenţa mai multor religii, spunându-se că cele patru confesiuni creştine trebuie să poată convieţui împreună chiar şi într-o singură localitate, iar fiecare membru al comunităţii locale poate să decidă singur cărei religii doreşte să aparţină.

Nici Principatul Transilvaniei, care până la acea vreme oscilase cu succes între cele două mari imperii, Habsburgic şi Otoman, nu a fost ocolit, şi nici nu putea fi ignorat de nici un curent spiritual important al epocii. Dar Edictul emis de Dieta de la Turda, aşa cum s-a dovedit mai târziu, şi aşa cum timpul a demonstrat, a fost o orientare spre viitor, un reper în modelarea lumii.

Nu doar intenţia instaurării păcii sociale şi a convieţuirii paşnice au dus la Edictul Dietei, ci s-a anticipat gândirea filosofică, filozofia religioasă, care, 121 de ani mai târziu, în "Scrisoarea despre toleranţă" a lui John Locke, a constituit încă o problemă de teorie filosofică, fără consecinţe juridice sau sociale.

Permiteţi-mi să citez doar ultima parte, finalul rezoluţiei, la care s-a făcut referire de foarte multe ori până acum: 'credinţa este darul lui Dumnezeu şi vine din auzire, şi auzirea vine prin cuvântul lui Dumnezeu'. Doamnelor şi domnilor, această idee oferă o conotaţie suplimentară păcii religioase transilvănene, care, 250 de ani mai târziu apare şi la vest de noi, şi, ca principiu de organizare socială, separă apartenenţa religioasă de cea politică şi naţională.

Una dintre valorile decisive ale transilvanismului nostru, în urma deciziei de la 1568, este următoarea: libertatea religiei nu este doar un garant al păcii sociale, ci, ca drept fundamental al omului, respectă credinţa şi apartenenţa confesională a fiecărui individ, care este, de asemenea, o parte importantă a identităţii sale. Aceasta este ideea exemplară, cu caracter modelator al lumii, patrimoniul spiritual la care se poate face oricând referire şi pe care se poate construi.

De aceea sărbătoarea de astăzi este şi despre prezent, dar mai ales despre viitor, despre speranţele noastre comune.

2018 este un an dificil. Dacă a fost posibil acum 450 de ani să se ia o decizie care să rezolve o problemă fundamentală, problemă care a generat conflicte serioase la acel moment, pe bună dreptate ne punem întrebarea: ca moştenitori ai valorilor transilvane, putem avea o influenţă importantă asupra celor care astăzi cred că unei comunităţi nu trebuie să îi fie acordate libertăţile fundamentale care îi permit alegerea liberă a păstrării identităţii sale lingvistice şi culturale.

Libertatea, aşa cum s-a demonstrat de atâtea ori pe parcursul istoriei, spre deosebire de lumea materială, poate fi divizată. Nicio comunitate nu va avea mai puţină libertate, chiar dacă ar permite celeilalte comunităţi să beneficieze pe deplin de drepturile sale - aşa cum ne-a fost promis şi nouă, maghiarilor din Transilvania, acum 100 de ani.

Sărbătoarea nu ţine doar de trecut, se adresează şi speranţelor, aşteptărilor prezentului, deci şi viitorului. Sper ca acum, în secolul 21, când, pentru păstrarea identităţii noastre, vom cere dreptul să decidem liber în privinţa viitorului comunităţii noastre, nu vom flutura, nu vom atârna lângă un steag, aşa cum am fost avertizaţi zilele trecute.

De asemenea, sper că şi în viitor, în fiecare localitate din Transilvania, va exista o comunitate maghiară puternică şi vor exista biserici istorice puternice, care vor putea să rememoreze în libertate deplină Edictul Dietei de la Turda, transmiţând cu mândrie această uriaşă moştenire intelectuală care s-a născut pe aceste meleaguri.

Vă mulţumesc!
Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.