Madrid, 26 iun - Corespondentul AGERPRES, Ruxandra Constantinescu, transmite: Traducerile nu clădesc doar punţi între culturi, ci deschid şi porţi către civilizaţii stăpânite de forţa câte unei limbi, şi către toate bogăţiile lor culturale, care devin deodată accesibile oricui. Pentru Cătălina Iliescu Gheorghiu, conferenţiar doctor de filologie engleză la Universitatea din Alicante, cultura şi literatura română, oamenii şi obiceiurile româneşti trebuie şi merită făcute cunoscute în Spania (ţară în care au fost traduse şi publicate cele mai numeroase volume de literatură românească) şi în general oricărui "alt cititor din lumea asta mare care înţelege spaniola". Pe scurt, astfel se poate spune că a apărut cea mai recentă reuşită, ampla antologie poetică bilingvă "Miniaturas de tiempos venideros. Poesía rumana contemporánea", care cuprinde o selecţie amplă de poezii româneşti, scrise de-a lungul ultimelor patru decenii şi care s-a bucurat de succes la public şi critică deopotrivă.
Profesoară de filologie engleză, coordonatoare a cursurilor şcolii de vară de la Universitatea din Alicante, traducătoare de poezie românească, iniţiatoare a primelor examene oficiale de limba română în lume, neobosită organizatoare şi promotoare de proiecte culturale care au în centru româna şi România, ţara din care a plecat în urmă cu mulţi ani, dar faţă de care a găsit forţa şi voinţa să păstreze o legătură culturală vie şi constantă, Cătălina Iliescu Gheorghiu a mărturisit pentru AGEPRES că face totul "de drag şi dor" şi că, deşi nu dispune de mai mult timp, consideră că surplusul de energie trebuie canalizat către România. Obişnuieşte să traducă şi să publice poezie românească - anterior, "En la cuerda del tender/Pe sfoara de rufe", volumul lui Dinu Flămând a apărut în 2012 în Spania - şi are nenumărate poezii traduse din Marin Sorescu, pe care urmează să le publice. Teza de doctorat în traductologie cuprinde şi o parte de analiză de traducere comparată pe baza piesei de teatru "A treia ţeapă", şi de altfel, spune că i-ar plăcea să revină "la prima dragoste, traducerile din teatru".
"Miniaturas de tiempos venideros. Poesía rumana contemporánea" este, de fapt, doar cea mai recentă operă a Cătălinei Iliescu. "Antologia pleacă de la un vers al lui Bacovia, din poezia "Alb" - "miniaturi de vremuri viitoare", a dezvăluit ea cum a luat naştere ideea antologiei. Absolventă a Universităţii Bucureşti, formată în instituţia de care nu a uitat, "pentru că am fost formată de profesori extraordinari", dar pe care viaţa şi o decizie personală au adus-o în Alicante în anii 90, ea spune că de aici, alături de editorii prestigioasei edituri Vaso Roto, care publică în Spania şi peste ocean, în întreaga Americă Latină, "am vrut să oferim un soi de naraţiune expresivă a poeziei româneşti de-a lungul a patru decade /.../ de la Ana Blandiana, care debutează în 1964, şi până la ultimul poet român din antologie, Stoian G. Bogdan, care a debutat în 2010". "Ne-am oprit la cele două decenii din timpul dictaturii şi cenzurii comuniste, cu o retrospectivă; dar am vrut să includem şi o viziune de prezent şi viitor - de aici şi titlul - acoperind două decenii de tranziţie", relatează ea.
Antologia nu este o enciclopedie, explică ea astfel motivul pentru care în volum se regăseşte doar o selecţie de autori şi poezii. "Este un produs diferit, cu noi semnificaţii; actul traducerii înseamnă oricum o repunere în context, o selecţie, o reorganizare urmărind acest criteriu al calităţii poeziilor. Am urmărit să-i oferim cititorului spaniol şi latino-american, sau oricărui alt cititor din lumea mare care înţelege spaniola această culegere de poezii, cu semnificaţia grecească a florilegiului, în care era cuprinsă antologia sau culegerea de texte".
Traducătoarea nu este la primul astfel de proiect; nici antologia nu este prima astfel de încercare, însă prezintă câteva aspecte inedite. "A fost precedată de alte antologii, probabil nu atât de extinse, şi din câte ştiu eu - nu bilingve. Iar volumul poeziilor şi numărul textelor din această carte sunt singulare prin această dimensiune", explică ea, neuitând de antologia de poezie contemporană românească a lui Darie Novăceanu, care a apărut în anii 80 şi a avut parte de o reeditare recentă la editura Verbum în 2004, sau de "alte încercări demne de elogii", precum "antologia lui Pablo Neruda din 1967 în care erau cuprinşi 44 de poeţi români". "Nu suntem nicidecum primii, însă noi am vrut să subliniem poate şi curajul acestor poeţi care au scris sub dictatură şi sub cenzură şi să arătăm totodată şi noile tendinţe din poezia românească, cu aceşti poeţi tineri", mai spune ea.
Munca de traducere este o plăcere, dar trece de la agonie la extaz, mărturiseşte Cătălina Iliescu. "Aş vrea să continui cu poezie, poate chiar şi cu proză, să mai merg un pic pe drumul început astfel", mărturiseşte ea, cu toate că, pe de altă parte, recunoaşte că nu poate să neglijeze nici cercetarea, trebuie să continue la Universitate. Dar şi aici, surplusul ei de energie îşi găseşte noi canale: "voi încerca să îmbin plăcutul cu anevoiosul, şi să fac şi cercetare, axată pe probleme legate de România". Nu în urmă cu mulţi ani, dar înainte ca Google să creeze motorul de traducere automată din aproape orice limbă în aproape orice limbă, Cătălina Iliescu Gheorghiu prezenta publicului ineditul şi uluitorul proiect Trautorom - primul sistem de traducere automată din română în spaniolă, cu peste 20.000 de intrări, care respecta 110 reguli de transformare şi asigura o acoperire lexicală între cele două limbi de 90%, cu o rată de eroare de 30% la cuvinte şi 20% la literele luate ca atare. "Imigraţia românească în Spania nu trebuie să aibă efecte într-un singur sens, în privinţa învăţării limbii ţării gazde de către români, ci şi invers, în sensul unei mai bune cunoaşteri a comunităţii româneşti, printr-o comunicare mai eficientă - iar un instrument în acest sens, al folosirii tehnologiei lingvistice pentru susţinerea diversităţii, este dicţionarul român-spaniol online Trautorom", arăta în 2009 Cătălina Iliescu Gheorghiu.
La predare ţine foarte mult. "Atât la engleză, cât şi la română, la care am o mică normă, alături de colega mea, Delia Prodan, care duce practic tot greul. Dar vreau să-i sprijin pe studenţii care se îndreaptă către limba noastră; să-i ajutăm să-şi completeze profilul, să meargă în România, să prindă burse, să-şi îmbunătăţească nivelul de limbă, să cunoască îndeaproape cultura şi literatura, oamenii, obiceiurile...".
Cătălina Iliescu Gheorghiu a fost cea care, încă din 2005, a reuşit, nu fără greutăţi, să introducă predarea limbii române la Universitatea din Alicante - şi nu ca materie opţională. "Limba română se predă ca a treia limbă la licenţa de traducere şi interpretariat şi de atunci avem continuitate. Nu este o materie opţională, ci una care intră în profilul studenţilor de la traducere", precizează ea. Succesul îi este măsurat de reuşitele studenţilor, dintre care "unii chiar au plecat în România cu nivel foarte bun de română şi au rămas acolo; alţii s-au prezentat la posturi în UE având româna ca limbă - nu-mi place s-o numesc exotică - dar deosebită, de mai slabă circulaţie; iată un avantaj pentru ei".
Iar iniţiativele ei nu s-au oprit aici. "În corelaţie cu această prezenţă a Românei la Alicante am introdus, pentru prima oară în lume, probele oficiale de limbă română - ele se numesc ACLro - împreună cu Institutul Limbii Române şi Ministerul Educaţiei. Am fost primul centru de examinare din afara graniţelor ţării, cu prima generaţie de candidaţi la aceste probe, care şi-au obţinut la Alicante atestatul de cunoştinţe de limba română, şi de atunci în continuare avem ediţii în fiecare an, în iarnă", spune ea. De atunci, într-un ritm constant şi sigur, peste 100 de candidaţi au participat la examenele oficiale de limba română, căpătând un certificat cu nivelul corespunzător, potrivit cadrului de referinţă european al limbilor străine, aşa cum se organizează peste tot în lume pentru cele de circulaţie internaţională.
Fără urmă de îndoială, pregătirea şi parcursul profesional al Cătălinei Iliescu Gheorghiu îi permit să îmbine şi să împace astfel de activităţi academice filologice la Universitatea din Alicante, pentru care, de altfel, i-au fost recunoscute meritele şi la nivel oficial, din partea autorităţilor din România. Numai că neobosita Cătălina Iliescu a mai găsit încă o portiţă: Asociaţia culturală ARIPI (în spaniolă, prescurtarea pentru Prietenii României pentru iniţiative şi promovare de schimburi interculturale) funcţionează din 2005 sub forma unei platforme "care să clădească punţi de colaborare şi prietenie cu dus şi întors cu România şi cu literatura, cultura, efervescenţa artistică în România. Vrem să fim un ecou; în general, să găzduim concerte, recitaluri, piese de teatru, conferinţe, tot ceea ce este legat de o viaţă culturală, care le prinde bine şi studenţilor noştri".
Aşa se face că, nu de puţine ori, asociaţia ARIPI a găzduit evenimente dintre cele mai diverse, constituindu-se într-un punct cultural activ în Spania. Cel mai recent exemplu al modului în care Cătălina Iliescu reuşeşte să îmbine cu succes şi destoinicie activităţile pe care le are: în 2 iulie, asociaţia ARIPI anunţă prezentarea cărţii lui Marius Sala şi a Mioarei Avram, "Faceţi cunoştinţă cu limba română", un volum tradus de ea în spaniolă - "Les presentamos la lengua rumana" - şi care trece în revistă, într-un mod agreabil, dar bine documentat, elemente legate de identitatea limbii române, trecutul acesteia şi fondul latin, şi prezentul, legat de fonetică, morfosintaxă şi lexic.
"Îmi fac greu timp; fur din timpul de somn, din timpul celor dragi şi sunt în general sprijinită. Am această mare şansă, că ei sunt alături de mine. Este totuşi grea această conciliere între diferitele versante. Universitatea îmi ia foarte mult timp, activitatea de predare, de pregătire a orelor, de cercetare, este din ce în ce mai presantă", mărturiseşte ea. Însă nu va da înapoi cu niciun chip, pentru că este convinsă că totul are legătură cu "traiectoria vitală a fiecăruia: dincolo de această nelinişte şi de motivaţia migraţiei, ţine de momentului migrării". "Am plecat pentru că am vrut să fiu alături de un om, şi deci am plecat cumva cu greu, desprinzându-mă cu greu de acasă, de Bucureştiul meu, de viaţa culturală şi de tot ceea ce însemnau oferta, oportunităţile Universităţii Bucureşti, unde m-am format, unde am fost pregătită de profesori extraordinari", spune Cătălina Iliescu, nu fără o uşoară nuanţă de nostalgie, după atâţia ani. Nu întârzie însă să-şi facă apariţia la suprafaţă spiritul practic şi emoţionant în acelaşi timp, în slujba unui anume ţel: "eu sunt conferenţiar doctor, este un post fix, deci sunt într-un anumit fel, să spunem, liniştită în privinţa zilei de mâine. Aşa că am energie - timp nu prea - dar surplusul de energie consider că ar fi canalizat totuşi cel mai bine către ţară. Practic, lucrurile astea se fac de drag şi dor, aşa că, atât cât mă vor ţine puterile, aşa voi continua".AGERPRES/(editor: Gabriela Ionescu)