Baia Mare, 25 mai /Agerpres/- Cristian Niculescu Ţâgârlaş şi Cosmin Andron, un avocat şi un profesor, au încercat să cucerească vârful McKinley sau Denali, cel mai înalt munte american, din parcul naţional având acelaşi nume, Alaska, însă vremea a fost elementul surpriză care le-a dat peste cap tentativa alpiniştilor băimăreni.
În ciuda acestui abandon forţat de factorul meteorologic, Cristian şi Cosmin au avut parte de o experienţă inedită ce i-a determinat să-şi reprogrameze întoarcerea pe Denali în 2015.
Avocatul Cristian Niculescu Ţâgârlaş face parte din generaţie tânără a oamenilor de succes, bine cotat, dar şi implicat în politica liberală care a dedus că tumultul activităţilor cotidiene necesită un refugiu în natură. Fără să apeleze la diverse forme de susţinere, avocatul îşi finanţează singur toate ieşirile pe munte, dar de fiecare dată arborează cu mândrie prin locurile care trece drapelul oraşului Baia Mare, locul unde trăieşte şi munceşte.
Alpinistul Cristian Niculescu Ţâgârlaş a mărturisit pentru AGERPRES că fiecare drum, traseu şi incursiune alpină în afara ţării impune o pregătire temeinică; studierea rutelor, conexiuni de transport aeriene şi terestre, avize, aprobări, taxe, ghizi, hărţi, buletine meteorologice şi un studiu geografic amănunţit al zonei de escaladă. Nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării, altfel riscurile pot fi inimaginabile, iar muntele nu admite greşelile umane.
"Nu, n-a fost foarte complicat, drumul a fost aranjat pe ruta Baia Mare - Bucureşti - Amsterdam - Minneapolis - Anchorage, iar de aici ne-am pregătit o maşină care ne-a transportat în Talkina şi mai departe cu un avion din anii 60, cu elice, probabil un DC-3 sau Cessna. nu sunt foarte sigur, am zburat până pe gheţar. Cam acestea erau avioanele care operau. pentru că erau condiţii atmosferice specifice de aterizare pe zăpadă, respectiv gheţar. După aterizarea în Kia, tabăra de bază, de pe gheţarul Denali, ne-am continuat drumul pentru aproximativ şase ore. Am făcut primul stop la o tabără intermediară sub dealul Schinhill, a doua zi am reuşit să mergem până la 3.200 metri, sub panta numită Motor Cicle Hall, acolo am stat două nopţi, am început să ne facem cashurile - adică, duceai o parte din bagaje la următoarea tabără şi te întorceai, urcai undeva la 3.800-4.000 de metri altitudine şi te întorceai înapoi pentru a dormi la 3.200 de metri. După care următoarea oprirea la 3.800 de metri şi făceai din nou cash la 4.500 de metri, respectând aceeaşi procedură, fiind tabăra imediat următoare, oarecum tabăra principală, pentru că la acea altitudine am stat mai multe zile. De fapt, aici am stat peste cinci zile, e şi altitudinea potrivită pentru aclimatizare, urmează tabăra high-camp la 5.200 de metri, şi de acolo faci vârful. Frumuseţea muntelui e atât de dură, aspră încât nu poţi visa şi trebuie să fii concentrat la cei ai de făcut'', a spus Cristian Niculescu Ţâgârlaş.
De la această altitudine, socotelile alpiniştilor de a cuceri vârful încep să fie îngreunate de vremea instabilă, vântul puternic, vizibilitatea redusă, care, într-un final, i-au determinat pe cei doi alpinişti să nu-şi pună viaţa în pericol.
"Am prins în primele trei-patru zile o vreme foarte dificilă, cu viscol, vizibilitatea redusă, cu înaintare dificilă, iar noi transportam tot echipamentul în spate şi alte 25 de kg pe sănii. Ulterior am mai prins două zile de vreme bună, însorită, motiv pentru care atingerea taberei de 4.500 de metri a fost în regulă. Acolo s-a schimbat din nou vremea, am devenit captivi. Prognozele meteo erau total contradictorii despre evoluţia vremii cu ceea ce ştiam din ţară, cu ceea ce întâlneam în teren. Au fost multe grupuri care s-au întors pentru că n-au prins zi de vârf, a fost un procent foarte mic de urcare pe Denali, anul acesta. Inclusiv, rangerii au spus că fost un an atipic, foarte multă ninsoare, precipitaţii, vânt, în condiţiile în care îţi trebuie o zi destul de bună pentru a face vârful. În 12 iunie, am urcat la tabăra principală - high camp - a fost o zi relativ frumoasă, deja aveam cashul făcut (bagajele transportate n. red.), nu am stat aşa de mult, fapt ce ne-a ajutat în ascensiune. Am rămas o noapte, şi cred că pe 13 iunie am încercat să urcăm vârful. A fost o vreme tare instabilă, cu ninsoare, vânt, aşa am ajuns în Denali Pas, un fel de întâlnire a tuturor vânturilor - nord, sud - aproape de creastă. Un vânt care sufla cu peste 70 km/h, iar prognozele nu-l prezentau la forţa asta. Am urcat pe creastă şi ne-am dat seama că deşi suntem aproape de vârf şi trebuia să ajungem pe creasta ultimă, creastă care e foarte îngustă, iar la un vânt atât de puternic efectiv de spulbera. N-aveai cum şi îţi puneai în pericol viaţa. Mai mult de atâta, frigul era amplificat de puterea vântului, inclusiv atunci am simţit la nivelul mâinilor degerăturile care se instalau. Îmi sunt afectate două degete. De asemenea, coborârea e foarte periculoasă, trebuia să ai multă grijă. Panta e recunoscută pentru gradul înalt de periculozitate, iar anul acesta, în aprilie, o alpinistă germană a căzut acolo şi a murit'', a mărturisit Cristian Niculescu Ţâgârlaş.
Acesta a recunoscut că muntele ne e locul unde să faci experimente sau încercări.
Cei doi alpinişti şi-au propus să revină anul viitor pe Denali, însă până atunci luna august este rezervată unei escalade pe Mont Blanc, iar în luna septembrie vor sprijini o echipă mixtă, un tânăr român şi un indian, ambii cu dizabilităţi, care urmează să escaladeze un vârf din Munţii Atlas. AGERPRES - FOTO PE FLUX /(AS-autor: Leontin Cupar, editor: Mihai Ţenea)