Braşov, 27 aug /Agerpres/ - ''Armatele'' beligerante din timpul Primului Război Mondial s-au întâlnit la sfârşitul acestei săptămâni la Braşov, cu ocazia unui festival internaţional de reconstituire istorică, organizat la împlinirea a 100 de ani de la intrarea României în prima conflagraţie mondială.
Protagoniştii festivalului, oameni pasionaţi de istorie din România, Cehia, Marea Britanie şi Austria, au interpretat rolurile soldaţilor care au luptat în campania din 1916 şi au prezentat numeroşilor curioşi armamentul din dotare, uniformele militare, steagurile de luptă, precum şi diverse obiecte care au aparţinut adevăraţilor combatanţi, mulţi dintre ei căzuţi pe front.
Andrei Cartianu, unul dintre membrii fondatori al Clubului de Istorie Militară din Bucureşti, a condus sâmbătă un pluton de defilare format din soldaţi de la mai multe asociaţii de reconstituire din ţară. A purtat o uniformă de locotenent din Primul Război Mondial, iar ordinele sale scurte şi precise au fost executate fără ezitare de subalterni, printre ei şi o tânără, în rolul Ecaterinei Teodoroiu, eroina care şi-a pierdut viaţa la 23 de ani, luptând la Mărăşeşti în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.
Cartianu vorbeşte cu pasiune despre istorie şi despre lucruri mai puţin ştiute, cum ar fi legătura dintre vânătorii de munte şi cămile.
''Plutonul pe care îl vedeţi este format din soldaţi de la mai multe asociaţii de reconstituire. Eu sunt un locotenent de la Regimentul 32 Mircea şi fac parte din Clubul de Istorie Militară din Bucureşti, avem colegi de la '6 Dorobanţi' şi de la Regimentul 4 Artilerie din Ploieşti. Împreună am format plutonul de defilare (...) şi avem aici un stand cu obiecte şi documente originale. (...) Este o pasiune pentru istorie, mai degrabă o curiozitate lăsată de lipsa de informaţie comercială în legătură cu istoria. (...) Am descoperit lucruri noi şi am intrat şi în domenii conexe, am început să colecţionez fotografii vechi, decoraţii, să fac mici cercetări despre întâmplări din Primul şi al Doilea Război Mondial. Şi încercăm să le aducem şi publicului. De exemplu, emblema Clubului de Istorie Militară este vânătorul de munte pe o cămilă, pentru că în al Doilea Război Mondial trupele române au ajuns până în Caucaz, până la Marea Caspică şi, rămânând fără cai, fără motorizare, au luat cămile. Sunt aspecte inedite din istorie pe care le găsim şi le expunem'', a explicat Andrei Cartianu.
Tânărul 'locotenent' spune că de-a lungul anilor a auzit poveşti impresionante despre oameni care au luptat în război, unele vesele şi frumoase, altele extrem de triste.
Armata germană a fost condusă de ''oberleutnant'' Antoniu Mureşanu, preşedintele Asociaţiei ''Deutsches Freikorps'' din Bucureşti, îmbrăcat în uniformă de paradă - cu veston, pantaloni, centură, sabie, chipiu, mănuşi şi cizme cu pinteni. Acesta a mărturisit că o uniformă originală e greu de găsit în ziua de azi, iar majoritatea pieselor sunt adunate din Occident.
''Camarazii din spatele meu reprezintă militari din Regimentul 252 rezervă prusac care au luptat în România în Primul Război Mondial. Uniformele lor sunt diferite, cele cu nasturi la vedere sunt primul model din 1910, în 1915 a apărut modelul economic, au dispărut aceste detalii cu scop decorativ, s-a intrat pe chestii mai practice. În ce priveşte însemnele specifice, avem celebrul coif din piele fiartă, tăbăcită şi lăcuită. Semnul specific al infanteriei este acest ţugui, (...) vulturul prusac şi catarama specifică cu mesajul 'Got mit us', adică 'Dumnezeu este cu noi', şi bocanci cu ţinte. Arma - carabina Mauser 98, baioneta specifică, portîncărcătoare'', a explicat Antoniu Mureşanu.
În tabăra militară amplasată în Piaţa Sfatului l-am întâlnit pe Mirel Eugen din Bucureşti, care a adus la Braşov o parte din colecţia sa - un aparat de bărbierit, care probabil a aparţinut unui ofiţer, carnete de invalid şi de orfan de război îngălbenite de vreme, un manual de recunoaştere a armatei austro-ungare, cu planşe cu uniforme, un regulament de medicină militară şi un regulament de campanie destinat ofiţerilor, în care erau descrise toate ''noţiunile şi procedeele'' pe care trebuiau să le ştie, de la săparea gropii individuale şi a tranşeelor, până la montarea de explozibil pe un pod sau pe calea ferată.
Din buzunarul tunicii albastre, decolorate de vreme, Mirel Eugen a scos o fotografie 'sepia' pe care a găsit-o într-un obor şi a cărei poveste nu a descifrat-o încă.
''În fotografie e un soldat în ţinută de vară, cu opinci şi echipament de campanie, armă cu baionetă, raniţă şi pătură. (...) E o fotografie veche, marcată martie 1916. Opincile erau regulamentare, soldatul avea obligatoriu o pereche de bocanci şi o pereche de opinci pentru marşuri. Trupa avea obligatoriu opinci la ea. Înscrisul e în limba slavă, încă nu ştiu, e posibil să fie sârbă sau bulgară. (...) E o achiziţie recentă, în târgurile săracilor, în oboruri încă putem descoperi comori ascunse ale istoriei noastre. Noi încercăm să le salvăm, să le aducem la lumină şi să le prezentăm publicului larg, să le folosim în scop cultural. Noi, cei de aici, nu avem aceleaşi îndeletniciri, dar ne leagă pasiunea pentru istorie (...) şi vrem să aducem la lumină poveştile soldaţilor simpli, nu ale marilor generali, ci soldatul simplu, aşa cum îl vedeţi în această fotografie'', a arătat Mirel Eugen.
Din una dintre cărţile sale vechi a scos cu mare grijă un desen în creion pe care l-a găsit tot într-un târg.
''E un soldat din armata austro-ungară, dar dacă ne uităm la nume vedem că era un român. (...) Găsirea unor astfel de artefacte este pentru mine o bucurie. (...) Au fost oameni cu un trecut atât de zbuciumat, care au avut atât de mult de suferit pentru România Mare. (...) Dacă aveţi acasă fotografii vechi, din timpul războiului, aveţi obligaţia să le păstraţi, să le scanaţi şi, dacă doriţi să le faceţi cunoscute, să le lăsaţi urmaşilor familiei. E un apel către toţi. Istoria Armatei române este una bogată, iar podurile caselor, dependinţele încă ascund astfel de comori'', a adăugat Mirel Eugen.
Tot în Piaţa Sfatului din Braşov a fost reconstituit şi un Oficiu Poştal militar, de unde, cei care doresc, pot trimite cărţi poştale oriunde în lume. Aşezat în spatele unui birou, ''dirigintele'' Oficiului, Marius Mihăiţă, le explică unor copii că în urmă cu o sută de ani, când nu exista internet, scrisorile erau scrise de mână, cu cerneală şi toc cu peniţă.
''Încercăm să prezentăm lucrurile aşa cum au fost, folosind tocul cu peniţă şi cerneală, reproduceri ale unor cărţi poştale din epocă, cu regele Ferdinand, cu regina Maria, cu prinţul Carol, dar şi reproduceri cu textul 'Pe aici nu se trece' sau imagini cu Braşovul de altădată. (...) Încercăm un fel de living history, copiii să înţeleagă ce a fost, să vadă pe viu cum s-au petrecut lucrurile. (...) Este un lucru nou pentru ei, niciunul nu a mai scris cu tocul, nu ştiu pe unde vine cerneala, fac mici purceluşi, dar aşa îşi dau seama că pe o carte poştală trebuie să scrii şi destinatarul, iar într-un spaţiu mic trebuie să transmiţi cât mai multă informaţie. (...) Oficiul Poştal, după ce soldaţii, în cazul nostru copiii, scriau cărţile poştale, cenzura corespondenţa, în sensul că armata citea scrisorile, astfel încât să nu se scrie ştiu eu ce secrete. Deci, aceste cărţi poştale trec prin mine, printr-o cenzură militară, şi apoi îşi urmează cursul, în două zile ajung la destinaţie. (...) Nu e o glumă, e o realitate, le trimitem la destinaţie'', a precizat Marius Mihăiţă.
El a mărturisit că de doi ani de când joacă rolul dirigintelui a citit ''poveşti extraordinare'', dar şi multe ''perle'' scrise de copii.
''Joaca de-a armata'' sau ''de-a soldatul de duminică'' are tot mai mulţi adepţi atât în ţară, cât şi în străinătate, spune Bogdan Iorga, artist plastic din Bucureşti.
''Acest tip de activitate începe să prindă contur tot mai puternic şi la noi în ţară. Se numeşte reînscenare istorică, practic nişte oameni se îmbracă în acord cu vestimentaţia unei epoci apuse şi trăiesc senzaţiile şi experienţele pe care le-au trăit cei dinainte - mergi prin căldură, ţi-e cald, ţi-e sete, nu ai cum să faci ceea ce îţi doreşti în momentul acela, te bate bocancul, sunt o mulţime de senzaţii de disconfort pe care le experimentezi tu însuţi, ştii ce a simţit cel dinaintea ta. Iar pentru noi este un omagiu pe care îl aducem celor dinainte şi este un mod de a împărtăşi cu alţii această pasiune pentru istorie. Istoria merită cunoscută dacă nu pentru ea însăşi, cât pentru tine, pentru ca să-ţi cunoşti rădăcinile, pentru a cunoaşte de unde vii şi a şti ce au făcut cei dinaintea ta pentru tine'', a afirmat Bogdan Iorga, cu grad de ''sergent de duminică''.
Istoricul Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov, a declarat pentru AGERPRES că programul dedicat comemorării centenarului Primului Război Mondial a fost gândit în maniera unei ''lecţii de istorie vie''.
''Practic, cu acest festival intrăm în circuitul european al centenarului Primului Război Mondial (...). Era normal să avem cel mai mare festival de reconstituire istorică dedicat Primului Război Mondial la Braşov, pentru că Braşovul a fost cel mai important oraş transilvănean în care a intrat Armata Română în campania din 1916. (...) Nu este un discurs despre învinşi şi învingători, este o prezentare deja în amănunt a ce înseamnă armament, uniforme, decoraţii, istoria campaniei din 1916. Însă, pe de altă parte, este şi un discurs echilibrat, echidistant faţă de ce înseamnă de fapt războiul dincolo de rezultatele politice, anume ororile războiului, victime, sacrificii, eroi. Şi sper eu ca această lecţie de istorie pe viu la care asistăm în premieră la Braşov - este primul festival de acest fel găzduit de Braşov - să aibă continuitate şi anul viitor Braşovul să devină un loc de întâlnire a pasionaţilor de istorie poate şi pe alte teme, nu doar despre Primul Război Mondial'', a mai arătat Nicolae Pepene.
Festivalul, care a început vineri seară şi se va încheia duminică, a atras un număr mare de persoane, care s-au fotografiat alături de ''ostaşi'', dar şi alături de tunul de câmp original, împrumutat de la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti, amplasat în Piaţa Sfatului.
Manifestarea a fost organizată de Muzeul Judeţean de Istorie Braşov şi Consiliul Judeţean Braşov, în parteneriat cu Universitatea Transilvania, Primăria Municipiului Braşov şi Brigada 2 Vânători de Munte. AGERPRES/(A - autor: Oana Mălina Negrea, editor: Georgiana Tănăsescu)
Protagoniştii festivalului, oameni pasionaţi de istorie din România, Cehia, Marea Britanie şi Austria, au interpretat rolurile soldaţilor care au luptat în campania din 1916 şi au prezentat numeroşilor curioşi armamentul din dotare, uniformele militare, steagurile de luptă, precum şi diverse obiecte care au aparţinut adevăraţilor combatanţi, mulţi dintre ei căzuţi pe front.
Andrei Cartianu, unul dintre membrii fondatori al Clubului de Istorie Militară din Bucureşti, a condus sâmbătă un pluton de defilare format din soldaţi de la mai multe asociaţii de reconstituire din ţară. A purtat o uniformă de locotenent din Primul Război Mondial, iar ordinele sale scurte şi precise au fost executate fără ezitare de subalterni, printre ei şi o tânără, în rolul Ecaterinei Teodoroiu, eroina care şi-a pierdut viaţa la 23 de ani, luptând la Mărăşeşti în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.
Cartianu vorbeşte cu pasiune despre istorie şi despre lucruri mai puţin ştiute, cum ar fi legătura dintre vânătorii de munte şi cămile.
''Plutonul pe care îl vedeţi este format din soldaţi de la mai multe asociaţii de reconstituire. Eu sunt un locotenent de la Regimentul 32 Mircea şi fac parte din Clubul de Istorie Militară din Bucureşti, avem colegi de la '6 Dorobanţi' şi de la Regimentul 4 Artilerie din Ploieşti. Împreună am format plutonul de defilare (...) şi avem aici un stand cu obiecte şi documente originale. (...) Este o pasiune pentru istorie, mai degrabă o curiozitate lăsată de lipsa de informaţie comercială în legătură cu istoria. (...) Am descoperit lucruri noi şi am intrat şi în domenii conexe, am început să colecţionez fotografii vechi, decoraţii, să fac mici cercetări despre întâmplări din Primul şi al Doilea Război Mondial. Şi încercăm să le aducem şi publicului. De exemplu, emblema Clubului de Istorie Militară este vânătorul de munte pe o cămilă, pentru că în al Doilea Război Mondial trupele române au ajuns până în Caucaz, până la Marea Caspică şi, rămânând fără cai, fără motorizare, au luat cămile. Sunt aspecte inedite din istorie pe care le găsim şi le expunem'', a explicat Andrei Cartianu.
Tânărul 'locotenent' spune că de-a lungul anilor a auzit poveşti impresionante despre oameni care au luptat în război, unele vesele şi frumoase, altele extrem de triste.
Armata germană a fost condusă de ''oberleutnant'' Antoniu Mureşanu, preşedintele Asociaţiei ''Deutsches Freikorps'' din Bucureşti, îmbrăcat în uniformă de paradă - cu veston, pantaloni, centură, sabie, chipiu, mănuşi şi cizme cu pinteni. Acesta a mărturisit că o uniformă originală e greu de găsit în ziua de azi, iar majoritatea pieselor sunt adunate din Occident.
''Camarazii din spatele meu reprezintă militari din Regimentul 252 rezervă prusac care au luptat în România în Primul Război Mondial. Uniformele lor sunt diferite, cele cu nasturi la vedere sunt primul model din 1910, în 1915 a apărut modelul economic, au dispărut aceste detalii cu scop decorativ, s-a intrat pe chestii mai practice. În ce priveşte însemnele specifice, avem celebrul coif din piele fiartă, tăbăcită şi lăcuită. Semnul specific al infanteriei este acest ţugui, (...) vulturul prusac şi catarama specifică cu mesajul 'Got mit us', adică 'Dumnezeu este cu noi', şi bocanci cu ţinte. Arma - carabina Mauser 98, baioneta specifică, portîncărcătoare'', a explicat Antoniu Mureşanu.
În tabăra militară amplasată în Piaţa Sfatului l-am întâlnit pe Mirel Eugen din Bucureşti, care a adus la Braşov o parte din colecţia sa - un aparat de bărbierit, care probabil a aparţinut unui ofiţer, carnete de invalid şi de orfan de război îngălbenite de vreme, un manual de recunoaştere a armatei austro-ungare, cu planşe cu uniforme, un regulament de medicină militară şi un regulament de campanie destinat ofiţerilor, în care erau descrise toate ''noţiunile şi procedeele'' pe care trebuiau să le ştie, de la săparea gropii individuale şi a tranşeelor, până la montarea de explozibil pe un pod sau pe calea ferată.
Din buzunarul tunicii albastre, decolorate de vreme, Mirel Eugen a scos o fotografie 'sepia' pe care a găsit-o într-un obor şi a cărei poveste nu a descifrat-o încă.
''În fotografie e un soldat în ţinută de vară, cu opinci şi echipament de campanie, armă cu baionetă, raniţă şi pătură. (...) E o fotografie veche, marcată martie 1916. Opincile erau regulamentare, soldatul avea obligatoriu o pereche de bocanci şi o pereche de opinci pentru marşuri. Trupa avea obligatoriu opinci la ea. Înscrisul e în limba slavă, încă nu ştiu, e posibil să fie sârbă sau bulgară. (...) E o achiziţie recentă, în târgurile săracilor, în oboruri încă putem descoperi comori ascunse ale istoriei noastre. Noi încercăm să le salvăm, să le aducem la lumină şi să le prezentăm publicului larg, să le folosim în scop cultural. Noi, cei de aici, nu avem aceleaşi îndeletniciri, dar ne leagă pasiunea pentru istorie (...) şi vrem să aducem la lumină poveştile soldaţilor simpli, nu ale marilor generali, ci soldatul simplu, aşa cum îl vedeţi în această fotografie'', a arătat Mirel Eugen.
Din una dintre cărţile sale vechi a scos cu mare grijă un desen în creion pe care l-a găsit tot într-un târg.
''E un soldat din armata austro-ungară, dar dacă ne uităm la nume vedem că era un român. (...) Găsirea unor astfel de artefacte este pentru mine o bucurie. (...) Au fost oameni cu un trecut atât de zbuciumat, care au avut atât de mult de suferit pentru România Mare. (...) Dacă aveţi acasă fotografii vechi, din timpul războiului, aveţi obligaţia să le păstraţi, să le scanaţi şi, dacă doriţi să le faceţi cunoscute, să le lăsaţi urmaşilor familiei. E un apel către toţi. Istoria Armatei române este una bogată, iar podurile caselor, dependinţele încă ascund astfel de comori'', a adăugat Mirel Eugen.
Tot în Piaţa Sfatului din Braşov a fost reconstituit şi un Oficiu Poştal militar, de unde, cei care doresc, pot trimite cărţi poştale oriunde în lume. Aşezat în spatele unui birou, ''dirigintele'' Oficiului, Marius Mihăiţă, le explică unor copii că în urmă cu o sută de ani, când nu exista internet, scrisorile erau scrise de mână, cu cerneală şi toc cu peniţă.
''Încercăm să prezentăm lucrurile aşa cum au fost, folosind tocul cu peniţă şi cerneală, reproduceri ale unor cărţi poştale din epocă, cu regele Ferdinand, cu regina Maria, cu prinţul Carol, dar şi reproduceri cu textul 'Pe aici nu se trece' sau imagini cu Braşovul de altădată. (...) Încercăm un fel de living history, copiii să înţeleagă ce a fost, să vadă pe viu cum s-au petrecut lucrurile. (...) Este un lucru nou pentru ei, niciunul nu a mai scris cu tocul, nu ştiu pe unde vine cerneala, fac mici purceluşi, dar aşa îşi dau seama că pe o carte poştală trebuie să scrii şi destinatarul, iar într-un spaţiu mic trebuie să transmiţi cât mai multă informaţie. (...) Oficiul Poştal, după ce soldaţii, în cazul nostru copiii, scriau cărţile poştale, cenzura corespondenţa, în sensul că armata citea scrisorile, astfel încât să nu se scrie ştiu eu ce secrete. Deci, aceste cărţi poştale trec prin mine, printr-o cenzură militară, şi apoi îşi urmează cursul, în două zile ajung la destinaţie. (...) Nu e o glumă, e o realitate, le trimitem la destinaţie'', a precizat Marius Mihăiţă.
El a mărturisit că de doi ani de când joacă rolul dirigintelui a citit ''poveşti extraordinare'', dar şi multe ''perle'' scrise de copii.
''Joaca de-a armata'' sau ''de-a soldatul de duminică'' are tot mai mulţi adepţi atât în ţară, cât şi în străinătate, spune Bogdan Iorga, artist plastic din Bucureşti.
''Acest tip de activitate începe să prindă contur tot mai puternic şi la noi în ţară. Se numeşte reînscenare istorică, practic nişte oameni se îmbracă în acord cu vestimentaţia unei epoci apuse şi trăiesc senzaţiile şi experienţele pe care le-au trăit cei dinainte - mergi prin căldură, ţi-e cald, ţi-e sete, nu ai cum să faci ceea ce îţi doreşti în momentul acela, te bate bocancul, sunt o mulţime de senzaţii de disconfort pe care le experimentezi tu însuţi, ştii ce a simţit cel dinaintea ta. Iar pentru noi este un omagiu pe care îl aducem celor dinainte şi este un mod de a împărtăşi cu alţii această pasiune pentru istorie. Istoria merită cunoscută dacă nu pentru ea însăşi, cât pentru tine, pentru ca să-ţi cunoşti rădăcinile, pentru a cunoaşte de unde vii şi a şti ce au făcut cei dinaintea ta pentru tine'', a afirmat Bogdan Iorga, cu grad de ''sergent de duminică''.
Istoricul Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov, a declarat pentru AGERPRES că programul dedicat comemorării centenarului Primului Război Mondial a fost gândit în maniera unei ''lecţii de istorie vie''.
''Practic, cu acest festival intrăm în circuitul european al centenarului Primului Război Mondial (...). Era normal să avem cel mai mare festival de reconstituire istorică dedicat Primului Război Mondial la Braşov, pentru că Braşovul a fost cel mai important oraş transilvănean în care a intrat Armata Română în campania din 1916. (...) Nu este un discurs despre învinşi şi învingători, este o prezentare deja în amănunt a ce înseamnă armament, uniforme, decoraţii, istoria campaniei din 1916. Însă, pe de altă parte, este şi un discurs echilibrat, echidistant faţă de ce înseamnă de fapt războiul dincolo de rezultatele politice, anume ororile războiului, victime, sacrificii, eroi. Şi sper eu ca această lecţie de istorie pe viu la care asistăm în premieră la Braşov - este primul festival de acest fel găzduit de Braşov - să aibă continuitate şi anul viitor Braşovul să devină un loc de întâlnire a pasionaţilor de istorie poate şi pe alte teme, nu doar despre Primul Război Mondial'', a mai arătat Nicolae Pepene.
Festivalul, care a început vineri seară şi se va încheia duminică, a atras un număr mare de persoane, care s-au fotografiat alături de ''ostaşi'', dar şi alături de tunul de câmp original, împrumutat de la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti, amplasat în Piaţa Sfatului.
Manifestarea a fost organizată de Muzeul Judeţean de Istorie Braşov şi Consiliul Judeţean Braşov, în parteneriat cu Universitatea Transilvania, Primăria Municipiului Braşov şi Brigada 2 Vânători de Munte. AGERPRES/(A - autor: Oana Mălina Negrea, editor: Georgiana Tănăsescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.