Alba Iulia, 1 iun /Agerpres/ - Osemintele a doi partizani, Mârza Traian şi Gligor Traian, care au murit în primăvara lui 1949 într-o luptă cu autorităţile comuniste în satul Mesentea, comuna Galda de Jos, au fost deshumate şi recuperate în cadrul unei acţiuni de investigaţii arheologice organizată miercuri de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.

La eveniment au fost prezenţi şi săteni din localitate care, în martie 1949, copii fiind, au asistat la îngroparea celor doi în grădina casei în care aceştia s-au baricadat după ce au fost surprinşi de Securitate. De asemenea, a avut loc şi o slujbă religioasă înainte de începerea expertizei criminalistice asupra osemintelor.

Investigaţiile au început în teren încă de joia trecută, în urma declaraţiilor unor martori care au văzut locul de înmormântare. Mormântul comun nu a fost niciodată marcat, terenul fiind folosit de-a lungul timpului pentru diverse culturi agricole.

"Însă perimetrele grădinilor nu mai corespund cu cele de atunci, în aşa fel încât nu i-am găsit chiar la colţul grădinii cum se spunea, ci undeva mai în interior. Ne-a sprijinit Primăria (Galda de Jos - n.r.) şi am putut interveni pe o suprafaţă mai mare. Chiar în ultimul ceas, în ultimul moment, când eram gata să renunţăm, vineri am identificat o urmă a gropii în care au fost înmormântaţi cei doi", a declarat istoricul Marius Oprea, de la IICCMER.

După identificarea locului în care au fost îngropaţi, istoricii au sesizat organele de cercetare penală pentru că, în mod evident, cei doi au fost împuşcaţi. "La unul dintre ei, probabil Gligor Traian, se observă o urmă de glonţ trasă în cap", a spus Oprea. Acesta a menţionat că este uşor de stabilit cui aparţin osemintele pentru că diferenţa dintre cei doi era destul de mare.

Istoricul a menţionat că, în 9 martie 1949, a început asediul locuinţei în care cei doi partizani se ascundeau.

"Iniţial a fost un echipaj de nouă securişti care nu au reuşit să înfrângă riposta celor doi. Securiştii au crezut chiar că s-au adăpostit mai mulţi în casă pentru că cei doi trăgeau şi din pod, şi de la ferestre. Securitatea a cerut întăriri, a venit o grupă de miliţieni şi, pe urmă, au solicitat chiar sprijinul armatei care, după-amiază, a transportat aici chiar un tun anticar, pe care însă nu l-au folosit, şi o puşcă de asalt, cu care practic au ciuruit casa. În cele din urmă, din casă nu a mai fost nicio ripostă, însă cu toate acestea, securiştii nu au avut curaj să intre şi au apelat la doi săteni pe care i-au trimis să vadă dacă partizanii mai sunt sau nu în viaţă", a explicat Marius Oprea.

Acesta a mai spus că, cel mai probabil, cei doi au ales să-şi ia viaţa şi s-au împuşcat reciproc, în inimă, cu ultimele gloanţe. Unul dintre partizani încă mai trăia, iar un securist l-a împuşcat în cap.

"Iniţial au vrut să ardă cele două cadavre. Chiar s-a identificat pe oasele unuia din cei doi o posibilă urmă de arsură. În cele din urmă au renunţat la idee şi i-au îngropat la o adâncime de 1,60 metri, într-un strat de pietriş, astfel încât osemintele s-au conservat mult mai bine decât în cazuri similare", a spus Oprea.

Acesta a mai precizat că investigaţia de teren a fost efectuată de către Gheorghe Petrov, care a găsit mărturii cu privire la locul în care au fost îngropaţi cei doi, iar date privind executarea lor există în arhivele CNSAS.

În urma sesizării IICCMER, Parchetul Militar din Cluj Napoca a preluat ancheta, urmând să stabilească dacă mai există în viaţă posibili răspunzători pentru această crimă, a spus Marius Oprea. El a adăugat că e puţin probabil acest lucru, dar că investigaţiile sunt necesare.

Pentru cei doi partizani nu au fost emise certificate de deces, practic aceştia figurând ca fiind încă în viaţă. În ceea ce priveşte locul în care cei doi vor fi înmormântaţi creştineşte, rămâne de văzut care dintre autorităţile locale îşi va oferi sprijinul, ei provenind din localităţile Galtiu, respectiv Livezile.

Activităţile de investigaţii arheologice de la Mesentea s-au desfăşurat în colaborare cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii Aiud şi Primăria comunei Galda de Jos.

Fenomenul rezistenţei armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei, cele mai multe formaţiuni care s-au opus regimului comunist, de orientări ideologice diverse, existând în zona Munţilor Apuseni, pe teritoriul fostelor judeţe Alba, Turda şi Cluj.

În ziua de 6 martie 1949 a fost încercuită zona Muntelui Capra, unde gruparea condusă de Ştefan Popa îşi avea baza şi adăpostul principal într-o peşteră. Partizanii au reuşit să spargă încercuirea şi o parte dintre ei s-au retras pe Valea Cricăului, locul fiind cunoscut sub denumirea de Bogoloaia. Aici, în ziua de 8 martie, cinci partizani au fost surprinşi într-o locuinţă sezonieră. A avut loc o confruntare armată în urma căreia trei dintre ei au fost împuşcaţi şi doi luaţi prizonieri. Printre cei ucişi s-a aflat şi Ştefan Popa, conducătorul organizaţiei.

Pe baza informaţiilor obţinute prin tortură de la prizonierii capturaţi la Bogoloaia s-a aflat că într-o casă din satul Mesentea erau adăpostiţi alţi doi membri ai organizaţiei, Mârza Traian şi Gligor Traian. Ca urmare, eforturile Securităţii s-au concentrat asupra acestui obiectiv.

În seara de 9 martie, precum şi în cursul zilei următoare, pentru recunoaşterea morţilor, dar şi pentru înspăimântarea oamenilor, Securitatea a adus mai multe persoane din localităţile natale ale victimelor, dar şi oameni deja arestaţi care au făcut parte sau au susţinut organizaţiile anticomuniste din zonă. Cadavrele celor doi au fost dezbrăcate complet de haine şi expuse pe podelele unei încăperi. Mulţi oameni din sat şi din localităţile învecinate au venit însă şi din curiozitate să privească această scenă.

Imobilul în care a avut loc confruntarea este locuit şi în prezent, dar a fost amplificat ulterior prin adăugarea altor încăperi, însă partea veche se păstrează aproape integral. Urmele asediului sunt încă şi acum vizibile în unele locuri de pe pereţii exteriori ai casei.

În primăvara lui 1949, casa se afla în proprietatea Silviei Giurgiu, văduvă de război şi o sprijinitoare a membrilor organizaţiilor anticomuniste din zonă. După incident, ea a fost arestată şi reţinută prima dată la Securitatea din Alba Iulia, apoi transferată la Sibiu, fiind anchetată, torturată şi în cele din urmă condamnată la doi ani de închisoare pentru găzduirea celor doi partizani.

Traian Mârza s-a născut la 15 decembrie 1925 în satul Galtiu, comuna Sântimbru, tatăl său fiind primar în timpul guvernărilor liberale din perioada interbelică. Încorporat pentru satisfacerea stagiului militar într-o unitate militară din Bucureşti, unde a dobândit gradul de sergent, din convingeri politice Mârza a dezertat din armată, s-a întors în localitatea natală şi în scurt timp s-a retras în munţi, alăturându-se partizanilor din gruparea lui Ştefan Popa.

Traian Gligor s-a născut la 18 aprilie 1924 în comuna Livezile (fostă Cacova), judeţul Alba, într-o familie încadrată în categoria ţăranilor mijlocaşi. Se cunoaşte că a fost încorporat în armată pentru îndeplinirea stagiului militar, însă nu se ştie când a revenit acasă. Cert este că la sfârşitul anului 1948 el era deja plecat în munţi, alături de partizani. AGERPRES/(A,AS - autor: Marinela Brumar, editor: Irina Poenaru)