Zalău, 8 iul /Agerpres/ - Una din puţinele culturi de lavandă din Sălaj a fost înfiinţată în toamna anului trecut într-o mică localitate din apropiere de Zalău de o familie de tineri fermieri care, după ce au muncit 15 ani în Italia, s-au întors acasă pentru a-şi investi toate economiile în agricultura ecologică.

În urmă cu 15 ani, Adi şi Cristina Dârjan luau drumul Italiei, cu speranţa că vor câştiga mai bine ca în România, pentru a-şi putea asigura astfel un viitor mai bun, pentru ei şi pentru copilul ce era la vremea respectivă doar în gândurile şi în sufletele lor. Aşa a şi fost. Banii au venit, totul părea perfect dar amândoi erau conştienţi de faptul că lipsea ceva. Lipsea sentimentul de "acasă". Anii treceau, între timp a apărut şi un băieţel în familie, iar sentimentul dezrădăcinării a devenit tot mai puternic.

Cei doi tineri au început să cumpere, treptat, mici suprafeţe de teren în satul natal al Cristinei, Fetindia, în ideea de a investi banii câştigaţi cu greu în Italia. Mai întâi un hectar, apoi încă unul, până ajuns la cinci hectare de teren. Dacă tot aveau pământ, nu s-a îndurat să-l lase necultivat şi aşa a apărut prima idee de afaceri. În urmă cu doi-trei ani, după ce au studiat puţin piaţa, ţinând cont şi de faptul că terenurile în pantă nu se pretau la culturi de cereale, s-au gândit să înceapă să planteze nuci şi mai apoi aluni.

În toamna anului trecut şi-a luat inima în dinţi, au pus punct aventurii italiene şi s-au întors în ţară, la Fetindia, la casa părinţilor Cristinei.

"În timp am început să cumpărăm teren. Am avut doar 20 de ari moştenire de la bunici, în rest l-am cumpărat. Am cumpărat un hectar, am mai cumpărat unul şi acum avem cinci hectare din care două plantate cu nuci. Am mai pus 250 de aluni, mai punem 150 de nuci şi 150 de cireşi din Italia. Ne-am gândit la ceva nu se găseşte pe piaţă, ceva ce se cere. N-am investit în casă sau maşină, ci am vrut să investim în ceva care să ne asigure un trai decent şi mai apoi vom vedea şi de restul. În Italia am fost din 2000 până anul trecut, în toamnă. Ne-am întors ca să fim acasă. Ne-am întors să muncim pentru noi, nu pentru alţii. Creşte piticul, creşte cu bunici, cu verişori, cu un unchi, cu mătuşi şi nu e în regulă. Face cinci ani în octombrie", povesteşte Adi Dârjan.

Dacă Adi s-a ocupat de nuci şi aluni, Cristina şi-a îndreptat atenţia spre lavandă, o plantă mai puţin cultivată, dar din ce în mai căutată la noi şi în străinătate. N-a ştiut prea multe la început, dar s-a îndrăgostit pur şi simplu de floarea frumos mirositoare şi a stat nopţi întregi pe internet, după ce şi-a culcat copilul, pentru a găsi informaţii despre lavandă.

"Lavanda am plantat-o în octombrie anul trecut şi suntem în primul an. Avem 70 de ari cu lavandă, adică circa 13.500 de butaşi. Acum am mai plantat două soiuri noi, de culoare albastră şi albă şi în toamnă am făcut deja comandă pentru lavandă galbenă şi roz. Toate culturile noastre sunt ecologice. De când m-am îndrăgostit de lavandă, n-am făcut altceva decât să-mi culc copilul şi să stau noaptea pe net", spune Cristina.

În această vară au recoltat primele flori şi, deşi afacerea e la început, ideile de valorificare a lavandei nu lipsesc, pornind de la simple bucheţele cu flori, până la uleiul ce se vinde la preţuri mari, mai ales în străinătate.

"Odată ce am terminat cu recoltatul, sperăm să începem să valorificăm lavanda. Ne-am gândit la început la un mic spaţiu în Zalău, atât cât ne mai permite bugetul şi, bineînţeles, prin distribuitori. Facem săpunuri naturale 100%, un pic de sirop de lavandă, apă - şi cea alimentară şi cea industrială, anumite scrub-uri pentru faţă şi pentru corp, am în proiect şi o cremă naturală, clasicii săculeţi şi clasicele buchete cu lavandă, săruri de baie, aranjamente", spune tânăra întreprinzătoare.

Planurile de viitor sunt şi mai îndrăzneţe şi includ o hală la care deja se lucrează, în care să funcţioneze o linie de procesare a lavandei, pentru obţinerea uleiului, dar şi o linie de procesare a nucilor şi alunelor.

"Ţinta noastră este exportul, pentru că în ţară nu vom obţine niciodată preţuri bune. De exemplu, aici nuca se vinde cu circa 20 de lei kilogramul de miez, iar în Austria e 20 de euro. Şi uleiul de alun se vine foarte bine, respectiv 100-120 de euro pentru un litru. Uleiul de lavandă se vinde şi în ţară cu 10 lei pentru 10 mililitri", precizează Adi Dârjan.

Investiţiile de până în prezent ale familiei Dârjan în micul sat din apropierea Zalăului au depăşit deja 50.000 de euro, dar ei speră că va veni în curând şi vremea profitului de pe urma acestor investiţii, fiind convinşi că producţia este cea care va avea succes întotdeauna.

"Munca noastră de 15 ani în Italia e aici, între nuci, aluni, lavandă. Tot ce am făcut acolo e acum aici, prin betoane şi prin livezi. Noi am vrut să facem ceva. Acolo am fost. A fost bine din toate punctele de vedere, dar a fost altceva, altă lume. Aici e mult mai greu, te baţi cu toţi şi cu toate sistemele. E greu să porneşti, e multă hârţogărie, multe piedici din toate punctele de vedere, dar am zic că încercăm", conchide Adi Dârjan. AGERPRES/(A - autor: Sebastian Olaru, editor: Mihai Simionescu)