Oradea, 3 iul /Agerpres/ - Cei 5.045 litri de gulaş gătiţi de Ziua Salontei, pe 3 iunie 2006, au înscris municipiul bihorean în Guinness Book of Records. A fost un eveniment pregătit anume pentru toate gusturile la sărbătorirea celor 400 de ani de la atestarea Salontei.

Reţetele unor asemenea preparate se păstrează, de obicei, sub lacătul tăcerii. Coordonatoarea echipei de bucătari şi voluntari care au gătit, în urmă cu nouă ani, pentru Cartea recordurilor, Ana Iabloncsik, dezvăluie, pentru AGERPRES, reţeta gulaşului de record mondial, dar şi secretele unui gulaş bun, gătit de oricine doreşte.

'Secretul cel mai important este ordinea în care se pun ingredientele. Eu am făcut reţeta, pentru că aceasta este esenţială, şi am supravegheat pregătirea', a mărturisit Ana Iabloncsik.

Gulaşul record a fost gătit de o echipă de opt bucătari ( plus 70 de voluntari), a unui restaurant din Mădăras, al cărui patron, Miroslav Iabloncsik, în prezent consul onorific al Slovaciei în România, a avut ideea realizării acestui record.

Povestea începe de la vasul imens conceput şi construit special pentru o asemenea cantitate. Chiar dacă se ştie că gulaşul tradiţional se face cel mai gustos într-un ceaun de fontă şi la foc de lemne, mărimea acestuia a impus să fie confecţionat la comandă, din oţel inox. Înalt de aproape doi metri, cu un diametru de aproximativ 2,75 metri, avea un volum de 5.400 de litri. De jur împrejurul acestuia s-a amenajat o platformă de lucru, cu acces pe scări, iar deasupra s-a montat o copertină pentru protecţie. Pentru foc s-a realizat o instalaţie pe gaz, considerată cea mai bună şi eficientă soluţie în acest caz.

Pentru o asemenea cantitate de gulaş, ingredientele au fost, desigur, de ordinul sutelor şi zecilor de kilograme: 700 de kilograme de carne de vită, 1.200 kg de cartofi, 130 kg ceapă, 130 kg ardei tocat, 100 kg de roşii, 60 kg morcovi, 60 kg ţelină, 60 litri de ulei, câte 40 kg pastă de ardei dulce şi iute, 40 de ardei iuţi, 35 kg de sare, 20 kg de Vegeta, 15 kg de boia, 1,5 kg de piper, 0,5 kg de chimen, 3 kg verdeaţă: frunze de pătrunjel, ţelină şi leuştean. Şi 15 kg de untură de porc, cu care s-a uns în prealabil ceaunul.

Gătirea începe cu călirea cepei, tăiată julien, în ulei. Când ceapa a ajuns aurie, se adaugă ardeii, morcovii, tăiaţi în semilună, ţelina în cubuleţe, carnea, în bucăţi mai mici, pasta de ardei şi toate celelalte, în afară de cartofi şi verdeaţă.

"Carnea şi legumele lasă o zeamă în care se gătesc toate cele puse - şi aici este un secret, pentru că toată carnea fierbe în acest amestec şi nu se pune apă. Noi nu am pus apă decât după aproape o oră şi jumătate. Aici este secretul: să 'dunstuleşti' - cum spunem noi - cât mai mult fără apă, pentru că aromele se întrepătrund; după aceea am adăugat apa, de preferinţă ar trebui apă caldă, să nu oprim fierberea, dar noi acolo nu am avut posibilitatea asta. În timpul acesta, am tot amestecat cu paletele acelea de trei metri, ca să nu se prindă de fundul ceaunului. Am lăsat să fiarbă la foc mediu. Iarăşi foarte important: focul nu trebuie să fie foarte tare, ci potrivit.(...). Cam la trei ore după ce am pus apa, am adăugat cartofii şi când au fost pe jumătate fierţi, am venit cu roşiile tăiate. În nici o jumătate de oră, a fost gata. Când am oprit focul, am adăugat verdeaţa", a explicat bucătăreasa.

Ea a precizat că s-a folosit carne de viţel, iar sarea o pui în momentul în care pui şi apa. "Dar dacă, de exemplu, faci acasă şi carnea e mai bătrână, că se poate întâmpla, nu pui sarea la început, ci mai către sfârşit, pentru că sarea nu lasă carnea să fiarbă repede. Chimenul este foarte bun pentru stomac, la digestie, şi se pune ca să mai ia din mirosul pronunţat al cărnii de vită, dă o aromă plăcută şi specifică gulaşului. Dacă ai probleme cu stomacul, nu e recomandat că foloseşti foile de dafin, care iau şi ele din mirosul de vită. Dar chimenul este foarte bun", a subliniat bucătăreasa.

Pentru cei care vor să gătească acasă gulaş, Ana Iabloncsik a precizat că ei, personal, îi place să gătească în ceaunul de fontă, afară, în aer liber, pe foc de lemne. "Dacă îl faci în casă are un gust, poţi să pui aceleaşi ingrediente, iar dacă îl faci afară, pe foc de lemne, are alt gust. Ar fi bine să ai două feluri de carne, de exemplu, vită şi porc, sau vânat şi altceva. Dacă pui un os este şi mai gustos", a spus ea.

La restaurantul Milenium, bucătăreasă şefă, de aproape zece ani, este o altă talentată în ale artei culinare, Florica Matica, ea însăşi participantă la evenimentul Guinness. Ea a precizat, pentru AGERPRES, care sunt diferenţele şi asemănările dintre cele două mâncăruri aparent asemănătoare - gulaş şi bograci - foarte des pregătite la iarbă-verde atât în Transilvania, cât şi în Ungaria, Cehia, Austria ori Slovenia.

'Gulaşul şi bograciul (în maghiară, bogracs) sunt două preparate ardeleneşti ce se pot găti la ceaun. Atât la gulaş cât şi la bograci noi folosim rasol de vită şi ciolan de porc afumat. Se pot pune şi 'adidaşi' de porc. Diferenţa e că bograciul are cartofi, în timp ce gulaşul se face cu fasole boabe. Carnea e aceeaşi, dar la gulaşul pe care noi îl facem se adaugă fasole şi nu fasole albă, ci colorată. De obicei, fasole roşie, cu bob mic şi rotund. Iar la bograci folosim cartofi şi legume. Gulaşul are un gust, iar bograciul alt gust. Nu se pot confunda. Gulaşul are un gust plăcut de chimen; bograciul seamănă cumva cu papricaşul, în termen popular, dar este între ele: nici zemos, nici scăzut; nici zamă lungă, cum zic bătrânii, nici tocăniţă. Secretul este, după ce ai pus toate ingredientele, ca să nu fie zeama transparentă. Să fie asortate toate cele componente, să fie o zeamă ca un sos, legată. Dar să fim atenţi să nu se lase prea mult la fiert ca să nu devină totul un terci. Priceperea bucătarului este să ştie ordinea în care se pun ingredientele, în funcţie de timpul lor de fierbere, ca să iasă ceva şi gustos şi aspectuos', a spus Florica Matica. AGERPRES/(A - autor: Eugenia Paşca, editor: Diana Dumitru)