Baia Mare, 4 dec /Agerpres/ - O călătorie cu trenul cu aburi "Mocăniţa" pe defileul Văii Vaserului din Munţii Maramureşului pare o ieşire pe o altă poartă a timpului şi e unul dintre punctele de atracţie a turiştilor români şi străini care ajung în Maramureş. Indiferent de programul ales, turiştii încearcă să ajungă pe defileul Văii Vaserului pentru a se bucura preţ de câteva ore de locomotiva care pufăie din greu pentru a urca cei câţiva zeci de kilometri pe munte, acompaniaţi pe tot traseul de cunoscuta Vale a Vaserului.

Turismul cu trenul Mocăniţa pe Vaser a ajuns să fie promovat în anii '90, odată cu redeschiderea accesului spre una dintre cele mai interesante destinaţii din judeţ. Trenul cu aburi, dar şi drezinele îşi transportă pasagerii pe linia cu ecartament îngust construită din perioada Primului Război Mondial de nemţi şi de ţipţerii din Austria care au colonizat Vişeul la începutul secolului al XIX-lea, dezvoltând industria forestieră şi plutăritul pe Vaser, îndeletnicire care s-a mai păstrat până prin 1960. Stabilirea coloniştilor ţipţeri la Vişeu a dus la o îmbunătăţire imediată a tehnicilor de exploatare şi prelucrare a lemnului, dar şi o ridicare a nivelului de trai a întregii comunităţi.

Tehnologiile de exploatare a lemnului au fost îmbunătăţite continuu, iar după Al Doilea Război Mondial, odată cu naţionalizarea bunurilor, statul român a preluat modalităţile de lucru şi intensificat exploatarea lemnului, determinând formarea în trei localităţi - Vişeul de Sus, Vişeul de Jos şi Vişeul de Mijloc - a unei industrii forestiere, industrii a mobilei, implicit a exportului, creând mii de locuri de muncă şi o altă industrie pe verticală care a deservit acest domeniu.

Din anul 1995, turismul cu trenul Mocăniţa intră într-o nouă perioadă care de la un an la altul cunoaşte îmbunătăţiri substanţiale, iar zona devine o destinaţie preferată a mii de români şi străini care se aventurează chiar şi pentru o singură zi cu trenul pe cei aproape 40 de kilometri, parcurşi leneş de trenul martor al unor timpuri de mult apuse. În jurul trenului cu aburi s-a construit la Vişeul de Sus o întreagă reţea agro-turistică rurală ce ademeneşte călătorii cu oferte tentante şi destinaţii de vacanţă prin întreg Maramureşul spre cele mai puţin cunoscute locuri.

"E greu de spus dacă trenul Mocăniţa ţine neapărat de un anume sezon pentru că avem turişti tot timpul anului. Pe durata verii se înregistrează o creştere a numărului de turişti, fiind şi perioada concediilor atât pentru români dar şi pentru străini. Apoi, în preajma Paştelui, Crăciunului, dar îndeosebi de Anul Nou organizăm ieşiri pe munte cu trenul, petreceri în aer liber, concerte de muzică populară, clasică şi chiar muzică rock. Deja avem o tradiţie în a organiza Revelionul în aer liber, la foc de tabără, eveniment la care participă numeroşi doritori ce vor să schimbe radical modul de a petrece trecerea dintre ani într-un mod cu totul inedit. Anual, vedem o creştere a interesului pentru un asemenea mod de a petrece Revelionul aşa cum prea puţine persoane se gândesc că l-ar putea face. Sigur, un asemenea eveniment presupune un efort sporit din partea noastră ca organizatori în a oferi un confort plăcut şi o mâncare adecvată stropită cu vinuri de calitate şi nelipsita ţuică maramureşeană', a spus directorul Căilor Ferate Forestiere din Vişeul de Sus, Ioana Coman-Karlstetter, compania care organizează sejururile pe Valea Vaserului cu Mocăniţa.

Trenul cu aburi Mocăniţa e doar pretextul de a vizita şi alte obiective turistice învecinate cum ar fi: cartierul Ţipţerai, locul unde au trăit colonişti ţipţeri din Austria, bisericile locale dar şi a pleca spre alte destinaţii care te pot duce până în zona de frontieră româno-ucraineană.

Odată ajunşi în staţia terminus Făina, turiştii care intenţionează să urce în Munţii Maramureşului pot alege variantele Valea Soacrei, Novăţ, Valea Peştilor, Valea Babii, Catarma şi Şuligul, câteva dintre punctele de reper alpine. Din nefericire, în zona alpină nu mai funcţionează nici unul dintre punctele de cazare a cabanelor forestiere încât pentru cei care intenţionează să rămână pe munte e nevoie de cort, dacă nu aleg să coboare în aceeaşi zi la Vişeu de Sus.

O particularitate a Văii Vaserului ce încântă turiştii p reprezintă urmele lăsate din loc în loc de-a lungul căii ferate înguste, adăposturile de apărare din timpul războiului, cât şi micile baraje care odinioară veneau în ajutorul plutaşilor care aduceau brazii tăiaţi pentru prelucrare la fabrica de lemn din Vişeu.

Pe apele de munte, pe micile pârâuri, pot fi văzuţi păstrăvii şi lipanii, iar turiştii mai norocoşi dotaţi cu binocluri pot vedea râsul sau pisica sălbatică. Chiar şi la altitudini de peste 1.800 metri pot fi găsite izvoare de apă minerală, iar odată ajunşi pe platoul Munţilor Maramureşului se pot distinge în adâncime pe teritoriul ucrainean fostele staţii radar sovietice de urmărire a spaţiului aerian din Europa Apuseană, acum dezafectate.

Compania care exploatează linia ferată forestieră din Vişeu de Sus a introdus recent şi un serviciu special pentru cei care doresc să înnopteze în tren: cazarea pe linia fixă în vagoanele Carpatia, dotate cu restaurant.

Trenul Mocăniţa şi Valea Vaserului au fost de-a lungul anilor subiectul unor reportaje în presă română şi străină, chiar şi Travel Channel şi National Geographic ilustrând farmecul unei călătorii cu trenul pe munte.

Turiştii care au vizitat Valea Vaserului susţin că anotimpul toamnei este cel mai prielnic pentru o călătorie cu trenul, dar cu condiţia să fie o zi frumoasă, scăldată de razele soarelui. AGERPRES/(autor: Leontin Cupar, editor: Marius Frăţilă)