Târgu Mureş, 17 iul /Agerpres/ - Muzeul Judeţean Mureş deţine din anul 1924 o comoară unică în lume, Fibula de la Suseni, atât prin frumuseţea, cât şi prin modul de păstrare, şi oricâte cercetări s-au făcut pe marginea acestui misterios accesoriu vestimentar, nu a mai fost găsită nicăieri o piesă identică.
Fibula de la Suseni, o fibulă de tip passementerie, adică cu spirale, cu scut şi cu pandantive, a fost descoperită din întâmplare în 1924 pe prima terasă a râului Mureş, pe partea dreaptă a râului, în apropierea comunei Suseni, la Fabrica de Cărămizi, într-un vas ceramic alături de alte obiecte din bronz, în majoritate fragmente. Frapant la această remarcabilă descoperire a fost faptul că deşi celelalte obiecte de bronz din vas erau afectate de trecerea timpului, Fibula de la Suseni era întreagă şi într-o stare foarte bună.
Întrucât nicăieri în lume nu a mai fost descoperită o astfel de piesă, oamenii de ştiinţă au numit Fibula de la Suseni fibulă de tip passementerie varianta Suseni, neputând-o clasifica în niciunul dintre cele trei tipuri de passementerie existente până în acel moment.
'A fost descoperită incidental, nu a fost descoperită de arheologi şi din această cauză nu există foarte mult detalii despre condiţiile şi caracterul descoperirii. Un mic detaliu pe care îl putem remarca este că a fost descoperită într-un vas de lut, adică piesele din bronz au fost depuse într-un vas de lut. Din păcate piesele vasului s-au pierdut şi din această cauză încadrarea culturală a depozitului nu mai poate fi precizată. Descoperirea se numeşte 'tezaur de bronzuri' pentru că acesta conţinea foarte multe piese de bronz, în jur de 100 de piese, printre care toporaşe de bronz, fragmente de săbii sau de lame de săbii, brăţări de bronz, fragmente de fibule, dar foarte multe piese erau fragmentare. Cea mai importantă piesă, care era întreagă, este Fibula de la Suseni, care se poate încadra în tipul fibulă de passementerie. Este un exemplar unicat, mai avem alte piese asemănătoare, dar o piesă identică cu Fibula de la Suseni nu mai există în lume. Avem piese asemănătoare şi din Transilvania, nu atât de frumoase, unele întregi, altele fragmentare, mai avem fibule de tip passementerie şi în Ungaria, Cehia, Slovacia, dar o astfel de piesă frumos lucrată, întreagă şi chiar cu o condiţie de păstrare foarte bună nu mai există (...) Unicitatea ei e dată de formă, Fibula de la Suseni este una de tip passementerie varianta Suseni, în condiţiile în care în lume tipurile de passementerie sunt numerotate cu A, B şi C', a declarat cercetătorul Rezi Botond, din cadrul Muzeului Judeţean Mureş
Fibula se află în colecţia Muzeului Judeţean Mureş, este cea mai importantă piesă, are 22-23 centimetri lungime şi are o greutate de peste 300 de grame. Piesa este atribuită Epocii Bronzului sau sfârşitului Epocii Bronzului sau, în termeni ştiinţifici, este atribuită Hallstatt-ului timpuriu sau Hallstatt-ul A, adică prima Epocă a Fierului.
Această fibulă se presupune că era folosită ca accesoriu de îmbrăcăminte, se prindea haina cu ea în partea superioară a corpului, lângă umăr, însă cercetările au scos la iveală că Fibula de la Suseni nu prezintă urme de folosire.
'În ce priveşte caracterul descoperirii, faptul că era într-un depozit sau într-un tezaur de bronz cercetătorii au ajuns la concluzia că probabil a avut şi o conotaţie simbolică, era probabil o piesă de prestigiu. Piesa nu prea are urme de folosire, dar totuşi este foarte frumos prelucrată. În Epoca Bronzului avem multe piese frumos prelucrate, dar păstrează urme de folosire, de deteriorare încă din preistorie. Dar sunt piese care turnate, dar nu au fost finisate şi ajung în depozite. Piesa de la Suseni este una care a fost şi frumos prelucrată, dar nu a fost folosită. De obicei în preistorie când un ornament este folosit, este de obicei alcătuit din mai multe părţi, iar unele părţi mai lipsesc sau sunt deteriorate. Fibula de la Suseni se păstrează în condiţii foarte bune (...) Fibula ţine de prima fază a perioadei hallstattiene, care în literatura europeană este încadrată Epocii Bronzului sau sfârşitului Epocii Bronzului, înseamnă în jurul secolului XII î.Hr. Fiind preistorie, nu putem vorbi de etnii, cine purta această podoabă, dar putem lega de anumite culturi arheologice. Această perioadă Hallstatt A este una cam problematică, pentru că nu ştim exact aceste depozite de bronzuri cărei culturi aparţin', a subliniat Rezi Botond.
Acesta a precizat că există atestată o cultură, Cultura Nova, de origine răsăriteană, care se răspândeşte din Nord-Vestul Mării Negre spre Republica Moldova de azi şi cele mai vestice puncte cu descoperiri sunt undeva în zona Aiudului, la poalele Munţilor Apuseni, că această cultură atinge şi pragul de secol XII î.Hr, dar prin metode arheologice depozitul de bronzuri de la Suseni nu poate fi legat de această cultură.
Specialiştii spun că din păcate nu au mai fost şi alte descoperiri la Suseni, deşi obiecte din bronz din zona acestei comune au mai ajuns în colecţia Muzeului Judeţean Mureş.
'Au fost donate Muzeului Judeţean alte două piese de bronz, o brăţară şi o daltă cu toc, tot de la Suseni, am fost în zonă, dar din păcate nu am găsit alte piese. Zona în care au ieşit la suprafaţă cele două piese sunt departe de depozitul unde a fost descoperită Fibula de la Suseni. Nu ştim cine folosea această podoabă, pentru că nu am găsit-o într-un mormânt, de exemplu, care ne-ar fi putut da un răspuns pe baza cercetării antropologice a unui schelet (...) Astfel de piese sunt fie descoperiri izolate, fie găsite în depozite, care sunt privite ca şi descoperiri cu o anumită încărcătură simbolică. Pentru cine sau cum au fost depuse, nu avem asemenea informaţii. Probabil pentru o divinitate', a accentuat Rezi Botond.
Într-un articol intitulat 'Le depot en bronze de Suseni', publicat în 1952 în Revista Dacia I de Aurel Filimon, cel care în 1921 a înfiinţat Muzeul din Târgu Mureş, au fost descrise condiţiile în care a fost descoperită Fibula de la Suseni la cariera de argilă din localitate. Articolul citează afirmaţiile unor muncitori potrivit cărora s-a descoperit o vază mare, care conţinea obiecte de bronz. În articol se arată că 'vaza care conţinea obiectele s-a spart şi n-a putut fi reconstruită. Comoara se compune din 91 de piese întregi şi fragmentare', iar în inventarul pieselor descoperite care a fost publicat - care ulterior a mai suferit unele modificări - figurează 8 vârfuri de lance, 10 securi cu dispozitiv de înmănuşare (celturi), din care 5 întregi şi 5 fragmentare, 14 seceri, 33 de brăţări, 3 fragmente de săbii, fragmentare şi fibulele, printre care şi celebra Fibulă de la Suseni.
Descoperirea arheologică deosebit de valoroasă a devenit simbol al judeţului Mureş, figurează pe actuala stemă a judeţului şi este distincţia cea mai importantă care se acordă de către Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş de Ziua Naţională a României. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă)