Washington, 27 apr /Agerpres/ - Chiar după mai multe decade de studii şi cercetări în domeniu, abilitatea noastră de a prezice cutremurele este ca şi inexistentă, conform seismologului Peggy Hellweg de la Laboratorul Seismologic Berkeley din cadrul Universităţii California, conform Reuters.

Primele menţionări ale unor cutremure în regiunea Nepalului datează din secolul XIII, iar periodicitatea seismelor puternice în această zonă este de o dată la aproximativ 75 de ani. În întreaga istorie seismică a Nepalului şi a celorlalte zone active ale planetei un lucru rămâne constant: nimeni nu ştie cu exactitate când se va produce următorul cutremur.

Regiunea din jurul oraşului Kathmandu a trecut prin nişte seisme puternice, soldate cu victime şi pagube materiale importante în anii 1934 şi 1988. La începutul acestei luni experţi internaţionali s-au reunit în capitala Nepalului şi nu au putut prevedea decât că viitorul mare cutremur se va produce în următoarele două decade. S-a produs în următoarele zile!

În cel puţin un caz autorităţile au reacţionat dur faţă de incapacitatea seismologilor de a prezice cutremurele. În 2012 o instanţă italiană i-a găsit vinovaţi de omucidere pe şase oameni de ştiinţă care nu au reuşit să avertizeze populaţia la timp de producerea cutremurului din 2009 din regiunea italiană L'Aquila, cutremur ce a fost precedat de numeroase mişcări seismice minore, produse de-a lungul mai multor luni. În urma acestui cutremur şi-au pierdut viaţa peste 300 de persoane. În cele din urmă cei şase oameni de ştiinţă au fost achitaţi în 2014.

Însă dacă predicţia seismelor cu zile sau săptămâni înainte rămâne un obiectiv îndepărtat, progresul ştiinţific şi tehnologic face posibilă detecţia unor seisme cu câteva secunde sau chiar minute înainte ca undele seismice să se facă simţite. Aceste minute sau secunde ar putea salva vieţi, însă opinia specialiştilor este împărţită cu privire la folosirea acestor sisteme de alertă, iar costurile implementării lor sunt foarte ridicate.

Sistemele de avertizare antiseismică au fost instalate în doar câteva zone cu risc ridicat, conform lui Hellweg. Printre ţările care dispun de astfel de sisteme se numără Mexic, Japonia şi SUA. Spre exemplu California dispune de sistemul ShakeAlert, unul dintre cele mai avansate sisteme de avertizare rapidă.

Aceste sisteme constau în staţii dotate cu seismografe care pot detecta undele P, unde non-destructive produse de un cutremur, care se propagă mai rapid decât undele S, cele cu potenţial destructiv.

Odată ce undele P ajung la o staţie seismică, informaţia cu privire la producerea unui cutremur este transmisă telefonic, pe internet şi prin satelit către laboratoare şi este preluată de calculatoare care folosesc algoritmi avansaţi pentru a calcula originea şi magnitudinea cutremurului care a generat aceste unde.

Astfel, sistemul ShakeAlert a alertat autorităţile din zona Golfului San Francisco cu 5 până la 10 secunde înainte de producerea seismului din Napa, din 2014.

"Dacă Nepalul ar fi dispus de o reţea seismică similară celei din Nordul Californiei oamenii din Kathmandu ar fi fost probabil avertizaţi cu 15 - 20 de secunde înainte de producerea seismului". Poate părea puţin, dar aceste secunde pot salva vieţi - oamenii se pot proteja aşezându-se sub mese sau chiar ar putea avea timp să evacueze clădirile cu risc seismic ridicat.

Aceste sisteme nu sunt însă deloc ieftine. Costurile unui astfel de sistem pentru întreaga coastă de vest a SUA s-ar ridica la suma de 38,3 miloane de dolari, conform unei estimări a U.S. Geological Survey (USGS). Odată instalat un astfel de sistem, costurile anuale de operare şi întreţinere se ridică la 16,1 milioane de dolari.

Începând cu anul 2012, sistemul feroviar Bay Area Rapid Transit (BART) din regiunea San Francisco dispune de un sistem de avertizare ShakeAlert. În cazul producerii unui seism, un semnal emis de acest sistem frânează automat trenurile BART înainte de resimţirea undelor S ale unui cutremur cu magnitudinea de cel puţin 4 grade cu epicentrul în regiune sau de 5 grade cu epicentrul în altă zonă. Astfel sunt preîntâmpinate potenţiale catastrofe feroviare.

Deşi foarte scump, acest sistem nu este nici el perfect. Dacă epicentrul seismului este chiar în zona Golfului San Francisco, sistemul de avertizare devine inutil pentru că seismografele vor detecta undele P în aproape acelaşi timp cu undele S.

Sistemul de avertizare folosit de Japonia este conceput să transmită alerte dacă un seism este suficient de puternic pentru a distruge pereţii clădirilor. Acest sistem a produs astfel de alerte începând cu anul 2007. Trenurile de mare viteză, reactoarele nucleare şi fabricile nipone sunt conectate la acest sistem. Toate acestea au fost oprite automat în 2011, când s-a produs cutremurul din regiunea Tohoku, urmat de un tsunami care a produs catastrofa nucleară de la Fukushima. Alertele primite pe telefonul mobil cu câteva secunde înainte de seism au salvat mii de vieţi.AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mariana Ionescu)