Bucureşti, 1 mar /Agerpres/ - Aproximativ 50.000 de bolnavi de cancer au nevoie anual de radioterapie, iar statul poate asigura, în condiţiile actuale, tratament pentru 17.000, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, dr. Cristian Grasu, director în Ministerul Sănătăţii.

Potrivit acestuia, pentru ca România să ajungă la nivelul ţărilor din UE în ceea ce priveşte tratamentul prin radioterapie ar mai fi nevoie de peste 80 de acceleratoare, ceea ce ar presupune un efort financiar din partea statului de peste 350 milioane de euro, iar acest lucru nu este posibil fără un plan pe termen mediu.

Dr. Grasu susţine că printr-un program cu Banca Mondială există posibilitatea ca în buncărele existente să fie instalate acceleratoare liniare şi echipamentele necesare, la nivelul tehnologiei din 2015.

''În primul val vom dota patru centre (...), deoarece buncărele lor necesită puţine lucrări de reamenajare. Aceste patru buncăre sunt la Baia Mare, Cluj, Bucureşti - Institutul Oncologic şi Spitalul Elias. În valul doi mai sunt încă opt centre la care este nevoie de anumite lucrări mai importante la structura de protecţie. (...) Vor fi 14 acceleratoare liniare împreună cu toate echipamentele - planning, scanner, dozimetrie, brahiterapie - în aşa fel încât circuitul să fie complet. Probabil că vom ajunge să dublăm numărul de pacienţi. Dacă acum facem 17.000 de pacienţi, să depăşim 35.000'', afirmă medicul.


AGERPRES: Potrivit statisticilor, cancerul este o problemă cu care se confruntă mulţi români. Din datele pe care le aveţi, câţi bolnavi de cancer sunt în România şi care este rata mortalităţii comparativ cu alte state? Poate fi o cauză inexistenţa unui program de screening?

Cristian Grasu: Ceea ce este foarte important este că în România, în fiecare an, se depistează zeci de mii de noi cazuri de cancer - aproximativ 75.000 de noi cazuri, aceasta fiind o valoare impresionantă. (...) Din cercetările statistice, aproximativ 50.000 au nevoie de radioterapie. Din aceşti 50.000 care au nevoie (n.r. - de radioterapie), posibilităţile existente la noi, în acest moment, asigură tratament pentru maximum 17.000 de cazuri.

Există un program naţional de cancer, există un program naţional de prevenţie pe anumite categorii de cancer, cele mai importante şi cele mai apăsătoare pe bugetul de sănătate - cancerul de col uterin, cancerul mamar, cancerul colo-rectal - toate acestea fiind în cadrul programului naţional de prevenţie. Aşa cum a anunţat şi ministrul Achimaş, acest program va suferi în perioada imediat următoare modificări importante, dezvoltându-se în aşa fel încât să acopere cât mai bine toată această zonă.


AGERPRES: Chimioterapia şi radioterapia sunt esenţiale în tratarea cancerului. Bolnavii se plâng de lipsa medicamentelor, dar şi de timpul mare de aşteptare pentru şedinţele de radioterapie. De asemenea, lipsa medicilor specialişti se pare că este o problemă. Cum pot fi rezolvate aceste disfuncţionalităţi?

Cristian Grasu: Toate aceste probleme pe care le ridicaţi sunt realităţi ale sistemului de sănătate din România, realităţi care au fost studiate de Ministerul Sănătăţii prin intermediul comisiei de specialitate. Au fost făcute cercetări şi au reieşit rapoarte, atât în 2009, cât şi în 2012, de curând s-a realizat o colaborare cu Agenţia Internaţională de Energie Atomică de unde beneficiem iarăşi de expertiză şi de consultanţă. Da, într-adevăr, există liste de aşteptare lungi pentru şedinţe de radioterapie, există şi unele probleme legate de asigurarea tuturor medicamentelor necesare pentru tratamentul oncologic, deşi sunt programe speciale naţionale pentru rezolvarea problemelor respective încă mai avem de lucru. Aceste probleme au fost identificate şi s-au căutat soluţii. În acest sens, în cadrul acordului de împrumut cu Banca Mondială semnat în iunie 2014, există o linie de finanţare care se referă specific la radioterapie şi alta care se referă la prevenţie.


AGERPRES: Câte centre de radioterapie dotate corespunzător se află în România în momentul de faţă şi unde sunt? În cazul în care centrele private dispun de aparatura necesară, sunt suficiente fonduri pentru decontarea serviciului?

Cristian Grasu: În momentul de faţă, în sistemul public sunt 14 centre dotate în România. Mai există încă aproximativ şapte centre, până în acest moment, private. Din păcate, capacitatea lor nu acoperă decât o mică parte din necesarul de radioterapie şi, din acest motiv, listele de aşteptare sunt destul de lungi, ceea ce complică situaţia prin faptul că în ceea ce priveşte aceste boli indicaţia de radioterapie are o limită de timp. Dacă te încadrezi în acea fereastră are efect, dacă o depăşeşti rişti să nu mai aibă efect.

Ca să ajungă la nivelul UE, România ar mai avea nevoie de peste 80 de acceleratoare, ceea ce ar presupune un efort financiar din partea statului de peste 350 milioane euro. Este evident că acest lucru nu este posibil să fie făcut fără un plan pe termen mediu.

Pentru a împărţi într-un fel povara acestei investiţii mari se poate folosi calea parteneriatului public-privat, care în acest moment este susţinut de foarte multe instituţii financiare europene. Singura problemă rămâne ca această oportunitate de afacere să fie atractivă pentru partenerul privat, adică preţul plătit pentru radioterapie să fie unul corect pentru ambele părţi: pentru client şi pentru furnizor.

Nu trebuie să ne gândim că este o ruşine să discutăm aceste aspecte, ele sunt importante şi logice în orice societate. Atâta timp cât aceste afaceri nu vor fi profitabile pentru cei care investesc, statul va rămâne singurul cu obligaţia de a investi, ceea ce îl încarcă cu o povară financiară bugetară foarte mare pe care nu o va putea rezolva într-un timp suficient de scurt. Iar în timpul acesta pierdem de două ori, dacă nu de trei ori: pierdem oameni, pierdem bani pe care îi plătim în afară ca să acoperim costurile tratamentelor efectuate în străinătate de cetăţenii români, pierdem sume importante prin tratamentul complicaţiilor bolilor cauzate de lipsa de tratament. În acelaşi timp, blocăm spitale de urgenţă, secţii de Terapie Intensivă, pacienţi care altfel nu ar ajunge acolo. Toate aceste lucruri trebuie luate în calcul atunci când te gândeşti la eficienţa unui program, (...) când ne gândim la modificarea anumitor zone de legislaţie pentru a crea un culoar favorabil creşterii investiţiilor în acest domeniu.

Este un mare progres în ultimii doi ani prin cuprinderea în contractul-cadru al CNAS şi a radioterapiei. Mai sunt lucruri de reglat, pentru că nu sunt acoperite toate costurile legate de radioterapie, dar există un grup de lucru destinat pe această problemă care lucrează la rezolvarea şi găsirea unor soluţii pentru a putea asigura o plată corectă şi, în acelaşi timp, eficientă pentru sistem. Sunt convins că pe măsură ce aceste probleme se vor rezolva interesul privaţilor pentru a investi în centre de radioterapie va creşte. Acest lucru nu trebuie privit ca un fapt negativ - faptul că va fi plătit (tratamentul) de la CNAS către clinicile private sau către clinicile publice este mai puţin important. Faptul că cetăţenii României vor avea acces la radioterapie este elementul esenţial. Nu trebuie să uităm că o mare parte dintre cei care nu găsesc o rezolvare în România încearcă şi reuşesc să meargă să se trateze în străinătate. În urma acestor lucruri, România trebuie să achite nişte note de plată (...). În anii trecuţi, sumele nu au fost deloc mici. Au fost sume care au depăşit 200 milioane de euro. Cu cât vom rezolva accesul pacienţilor la tratament în România, cu atât vom obţine economii, deoarece costurile de tratament în străinătate sunt, de obicei, de trei până la cinci ori mai mari.


AGERPRES: Care este stadiul programului cu Banca Mondială privind centrele de radioterapie?

Cristian Grasu: În acest program, în cadrul componentei I, avem o sub-componentă dedicată radioterapiei, în care ne-am propus să realizăm practic o dublare a capacităţii României de tratament radioterapeutic. Adică, în toate acele centre care sunt în posesia unor buncăre să putem aduce echipamentul necesar în aşa fel încât să putem dubla capacitatea de tratament. Pentru aceasta am făcut un plan care prevede ca în 14 buncăre să instalăm acceleratoare liniare împreună cu toate echipamentele necesare ca aceste acceleratoare să funcţioneze la nivelul tehnologiei din 2015.


AGERPRES: Câte buncăre sunt gata din cele 14?

Cristian Grasu: Nu este vorba că trebuie să fie gata, ele trebuie să îndeplinească anumite condiţii de securitate la expunerea la radiaţii, există o legislaţie specifică, există o agenţie naţională care aprobă funcţionarea acestor buncăre. În cadrul proiectului nostru am evaluat de două ori până acum situaţia tuturor buncărelor existente în România în acest moment şi am împărţit din punct de vedere al vitezei de implementare proiectul în două valuri.

În primul val vom dota patru centre din România cu echipamente, deoarece buncărele lor necesită puţine lucrări de reamenajare. Aceste patru buncăre sunt la Baia Mare, Cluj, Bucureşti - Institutul Oncologic şi Spitalul Elias. În valul doi mai sunt încă opt centre la care este nevoie de anumite lucrări mai importante la structura de protecţie şi pe care trebuie să le facem înainte de a aduce echipamentele.


AGERPRES: Când vor fi funcţionale primele patru centre?

Cristian Grasu: Estimăm că trimestrul I al anului 2017 va fi momentul în care aceste centre vor funcţiona. Al doilea val - încercăm să începem cât mai curând procedurile de achiziţie de lucrări în trimestrul II al acestui an, în aşa fel încât lucrările să fie gata înainte sau în acelaşi timp cu furnizarea echipamentelor. Totodată, începem şi procedurile de achiziţie a echipamentelor pentru valul doi, astfel încât aceste două activităţi să fie setate împreună şi să se coordoneze în timp. Vor fi 14 acceleratoare liniare împreună cu toate echipamentele - planning, scanner, dozimetrie, brahiterapie - în aşa fel încât circuitul să fie complet. Probabil că vom ajunge să dublăm numărul de pacienţi. Dacă acum facem 17.000 de pacienţi, să depăşim 35.000.


AGERPRES: Se fac proiecte, se specializează oameni şi totuşi se constată o lipsă a medicilor şi asistentelor în domeniu. Cum comentaţi acest lucru?

Cristian Grasu: Este o problemă reală şi o problemă la care încercăm să găsim soluţii prin utilizarea cât mai eficientă a personalului existent. Ne gândim la concentrarea expertizei în anumite centre, cum ar fi centrele universitare, şi, în acelaşi timp, dezvoltarea în cadrul institutelor oncologice a unor centre de pregătire în domeniu, atât pentru medici, cât şi pentru asistenţi, dar şi pentru o altă categorie care prezintă probleme grave şi este foarte importantă pentru bunul mers al tratamentului - fizicienii. S-au iniţiat discuţii cu UPB, în aşa fel încât să vedem la nivelul facultăţilor de fizică cum putem stimula absolvenţii să se îndrepte către această specialitate.

La final, rămâne şi o problemă financiară, adică această meserie care este grea şi pot să zic traumatizantă trebuie să fie susţinută printr-o salarizare corespunzătoare.

Dat fiind nivelul înalt tehnologic al acestor echipamente, specialiştii care lucrează în domeniu, pe lângă specializarea lor profesională medicală, trebuie să urmeze şi cursuri intense de specializare pe utilizarea echipamentelor noi pe care le aducem, pentru că vă garantez că va fi un salt important în calitatea radioterapiei din România în momentul în care vor începe să funcţioneze chiar şi aceste prime patru centre din primul val. Este diferenţă de la 2D la 3D.


AGERPRES: Câţi bani presupun cele patru centre?

Cristian Grasu: Sunt alocaţi pentru toată componenta 40 milioane de euro, iar pentru aceste prime patru centre aproximativ 12 milioane şi jumătate de euro.


AGERPRES: Cei care vin cu aparatura pot aduce şi expertiza? Aduc programe de training?

Cristian Grasu: În cadrul achiziţiei vor fi cerinţe specifice şi clare adresate furnizorului de pregătire şi educare a utilizatorilor, adică a persoanelor care vor folosi aceste echipamente. În acelaşi timp, prin abordarea directă a AIEA ne-am înscris deja în programul Agenţiei de educaţie în domeniu pe categorii profesionale. Există granturi oferite de agenţie pentru pregătirea personalului din zonă.

În acest moment, (...) există în desfăşurare un program de training pentru fizicieni. Din 2018 va porni şi programul pentru medici şi asistenţi. Suntem în foarte bune relaţii şi în contact direct cu agenţia, în aşa fel încât să nu ratăm nicio oportunitate de pregătire pentru personalul din România. În acelaşi timp, nu lăsăm doar pentru agenţie acest lucru, căutăm şi modalităţi interne prin care să ne asigurăm că personalul va fi permanent pregătit şi va putea permanent să fie upgradat nivelului de pregătire. De aceea încercăm să ne axăm pe institutele naţionale de oncologie de la Iaşi, Cluj, Bucureşti şi, probabil, într-un viitor destul de apropiat, Timişoara.


AGERPRES: Asigurarea mentenanţei a ridicat deseori probleme, ea nefiind cuprinsă în contract după expirarea garanţiei. Cum veţi rezolva acest lucru?

Cristian Grasu: Ne-am gândit foarte mult să găsim soluţii care să ne asigure că ea va exista, va fi de calitate şi la un preţ previzionar, motiv pentru care vom încerca să stabilim în cadrul contractului o evoluţie pe măcar trei ani după ieşirea din garanţie a costurilor legate de mentenanţă şi de reparaţie.

***

În iulie 2014 au fost semnate două acorduri de împrumut între România şi Banca Mondială, în valoare totală de un miliard de euro, din care 750 milioane euro reprezintă primul împrumut pentru politici de dezvoltare (DPL), iar 250 milioane euro sunt destinaţi susţinerii proiectului privind reforma sectorului sanitar - în principal eficientizarea serviciilor prestate în spitale, întărirea asistenţei medicale în ambulatoriu şi mutarea centrului de greutate al serviciilor medicale către acestea.

În data de 23 decembrie 2014 a fost ratificat Acordul de împrumut între România şi Banca Mondială. Proiectul a intrat în vigoare la data de 22 ianuarie 2015.

În baza finanţării primite se vor deschide şi dota cu echipamente de ultimă generaţie noi centre de radioterapie, dublând aproape numărul celor existente în sistemul public.

Procesul de achiziţie este în faza incipientă, în următoarea perioadă, Ministerul Sănătăţii, instituţia care derulează proiectul, urmând să înainteze spre aprobare caietul de sarcini, iar ulterior avizului Băncii Mondiale şi Ministerului Dezvoltării Regionale să fie lansată licitaţia naţională. AGERPRES/(AS - autori: Roberto Stan, Cristina Tatu, editor: Georgiana Tănăsescu)