Bucureşti, 25 feb /Agerpres/ - Nerecunoaşterea simptomelor deteriorării cognitive, incapacitatea familiilor de a face faţă situaţiei generate de stabilirea diagnosticului, dificultăţile de a se organiza pentru a îngriji persoana suferindă - sunt câteva dintre problemele cu care se confruntă pacientul cu Alzheimer şi familia acestuia, a declarat joi preşedintele Societăţii Române Alzheimer, prof. dr. Cătălina Tudose.

"O problemă mare, din punctul nostru de vedere, este faptul că lipseşte o susţinere post-diagnostic. Este un moment psihologic foarte greu pentru persoana afectată şi pentru familia ei. Atunci începe un proces destul de lung şi de dureros pentru familie, în care ar trebui să se adapteze la boală, să încerce să trăiască, în ghilimele, bine cu ea, să facă tot ce trebuie pentru ca să-şi menţină o calitate a vieţii şi evoluţia să fie blândă şi simptomatologia să fie atenuată, astfel încât, totuşi, persoana şi familia să-şi menţină activităţile şi o viaţă în condiţii adecvate pentru foarte mult timp. La celălalt pol, în momentul în care boala evoluează, lipsesc serviciile de îngrijire, atât cele din comunitate, cât şi cele de tip instituţional", a afirmat Tudose, cu prilejul Conferinţei Naţionale Alzheimer, care se desfăşoară timp de trei zile la Bucureşti.

Potrivit acesteia, în cele mai multe zone ale ţării lipseşte reţeaua de suport medical şi social la nivelul comunităţii. Oamenii nu au unde să se adreseze şi amână consultul medical, astfel nu se stabileşte un diagnostic şi nu se iniţiază tratamentul adecvat, toate acestea ducând la creşterea costurilor pentru tratarea bolii, a explicat medicul.

"Statul ar trebui să aibă nişte strategii de politici bine puse la punct şi pe termen lung, ceea ce la noi nu prea se întâmplă din cauza multiplelor crize prin care trecem. S-a constatat că pentru diagnosticul precoce şi pentru îngrijirea în primele stadii, pentru ca evoluţia pacientului să fie bună sau chiar foarte bună, trebuie investiţi mulţi bani. (...) Dacă investeşti mult la început, economiseşti, de fapt, mult mai mult în stadii tardive. Problema este că de obicei aceste fonduri provin din surse diferite şi nu se pun de comun acord, la nivelul unei politici guvernamentale, să investească bani în acest fel. Şi atunci la noi se cheltuieşte foarte puţin sau deloc pe diagnosticul precoce şi pe îngrijire, în schimb, în final, când apar toate complicaţiile, costurile explodează pentru că familiile presează sistemul medical care nu are nici forţa, nici capacitatea, nici serviciile specializate şi costurile cresc enorm", a mai spus Tudose.

În opinia acesteia, o persoană diagnosticată cu Alzheimer ar trebui să îşi menţină activităţile cotidiene, aceasta având în continuare nevoia de a fi integrată în societate. Specialiştii apreciază că, în România, aproximativ 300.000 de persoane suferă de Alzheimer. AGERPRES/(AS - autor: Roberto Stan, editor: Georgiana Tănăsescu)