REPORTAJ Povestea iubitorului de mașini vechi, care și-a cumpărat o Dacie din '76 din vânzarea de înghețată FOTO/VIDEO

 •  România Colorată
3385 afişări

Pe lângă faptul că este cântăreț de muzică folk, crescător de păsări și practică jurnalismul, cel mai mare hobby al unui tânăr de 25 de ani este colecționarea de mașini vechi, în special bătrânele Dacii.

356a9dde-97ff-44ac-9db8-988feceaf3a8

În curtea casei sale, de la marginea municipiului Satu Mare, se plimbă liniștiți în libertate doi păuni și zeci de porumbei albi, printre două Dacii vechi și o bătrână Volga rusească. În ciuda vârstelor înaintate, toate mașinile pornesc la prima cheie și sunt mândria lui George Negrea, coordonatorul clubului Drum Bun România.

În vreme ce tinerii sunt interesați mai degrabă de ultimele noutăți din lumea auto, urmăresc cu interes cele mai noi modele de mașini, el se uită către automobilele din secolul trecut. Pasiunea pentru Dacii și mașini vechi l-a făcut să străbată multe țări și să-și facă prieteni, descoperind chiar un grup de polonezi care au învățat limba română și au... Dacii vechi.

George povestește că prima mașină și-a cumpărat-o cu banii strânși din vânzarea de înghețată. Bijuteria sa este o Dacie 1300 din 1976, cu motor de 1289 cmc, relativ simplu, ce consumă 7 litri/100 km. Mașina are motor original și doar 30.000 de km la bord, o distanță pe care o mașină din zilele noastre ar parcurge-o într-un an. Mașina era abandonată într-un garaj și, ca s-o scoată, a trebuit să taie copacul din fața clădirii, dar până la urmă a meritat. După ce a stat prăfuită, uitată, în garaj, aproape 20 de ani, Dacia sa este astăzi admirată de toată lumea, fiind centrul expozițiilor de profil. Și, mai mult, străbate anual câte 2.000 de km pe roți până la o expoziție în Polonia, unde se adună iubitorii de Dacii din această parte a Europei.
"Pasiunea pentru Dacii vechi e o pasiune de familie. Îmi amintesc că toate drumurile, toate destinațiile mele, aveau numitorul comun Dacia. Părinții mei au avut Dacia tot timpul, de când mă știu eu, Dacia roșie. Povestea acestei mașini este destul de interesantă. Lucram ca și vânzător de înghețată, aveam numai 17 ani, și, după școală și în vacanță, vindeam înghețată, pe bicicletă, cu dorința să îmi cumpăr o Dacie. Căutând prin multe ziare, găseam tot felul de rable, de mașini ruginite. Am dat eu un anunț în ziar cum că cumpăr o Dacie și, după două zile, mă sună o bătrânică care spune că are o Dacie pe care n-o folosește de aproape 20 de ani. M-am gândit că cine știe ce ruginătură e. Mă duc, când intru în garaj, văd mașina, dau la o parte niște cârpe ce cred că aveau trei palme de praf pe ele și, sub cârpe, găsesc bijuteria. Am cumpărat-o. Au fost niște probleme cu actele, care mi le-a rezolvat chiar fostul meu șef de la înghețată", povestește George.

A dus mașina acasă și, împreună cu tatăl său, a început să o curețe, să o pregătească de drumuri. Documentându-se pe internet, a descoperit că există o întreagă comunitate.

"Căutând pe internet, am văzut că nu sunt singurul "nebun" care iubește așa ceva. Am ajuns să ne întâlnim mai mulți din toate părțile țării. Ne-am întâlnit la Brașov, la unele parade, am văzut că suntem 400 de pasionați de tot felul de mașini. Mi-a venit ideea să organizez și eu la Satu Mare, am organizat deja a doua oară întâlnirea cluburilor "Drum Bun". "Drum Bun" vine de la altă poveste interesantă. Căutând pe internet pasionați de Dacia, am dat de un grup de polonezi de la Cracovia, care iubeau mașina noastră. Erau polonezi-polonezi, nu aveau nicio treabă cu România, nicio rudenie care să fie român. Ne-am întâlnit și am început o colaborare frumoasă, care durează și până în zilele de astăzi, pregătim și în 2016 o paradă mare la Satu Mare și, pe urmă, în Polonia", spune George.

Scopul iubitorilor de Dacii este de a arăta lumii că aceste vechi mașini pot fi bijuterii, dacă sunt îngrijite.
"Dacă ieși cu o Dacia ca și aceasta, care arată bine, pe stradă, din 10 oameni, 8 întorc privirea și au nostalgie. Pentru cei mai tineri, care nu au apucat să circule cu Dacia, este o mașină clasică, este ceva ce nu au văzut", povestește tânărul.

Ca și în cazul altor lucruri vechi, cea mai mari problemă este procurarea pieselor, care se mai strică din când în când.

"Întreținerea este destul de scumpă, pentru că de multe ori nu găsești piesele necesare pentru reparații și, chiar dacă le găsești, ce a mai rămas, sunt la prețuri destul de mari și nu sunt la calitatea la care te aștepți. Ca orice pasiune, necesită bani. Depinde și ce pretenții ai. Avem noroc că Dacia nu e o mașină foarte costisitoare, foarte pretențioasă, cu toții știm că, dacă la Dacie s-a stricat ceva, ai luat o sârmă, ai mai învârtit, ai mai strâns puțin cu patentul și te-ai dus. Până la destinație, te ține. Dar e destul de greu, (...) când ai una, vrei două, vrei trei, vrei cinci, și e greu să zici că nu mai cumpăr nicio mașină. Ăsta e riscul. Dacă îți iei mai multe mașini, ajungi să nu întreții niciuna la standardele la care ar trebui. Așa că e bine să ai două-trei pe care să le întreții. La orice oră te-ai urcat în ele, ai dat o cheie și ai plecat", afirmă George.

El crede că Dacia sa, îngrijită cum e acum, va mai rezista cel puțin o sută de ani.

"Eu zic că mașina asta, dacă mă ține pe mine Domnul, încă 100 de ani rezistă. Dacă nu, o las copiilor, nepoților, nu mi-e frică cu ea. Mai ales că e întreținută. Nu circulă când plouă, iarna nu o scot. Ăsta e secretul, dacă o întreții și ai grijă, după ploi ai spălat-o de sare și de soluțiile cu care se dau pe drum, nu îți ruginește", mărturisește George.

Dacia sa încă mai are Cartea de întreținere și exploatare a mașinii, unde scrie cum se conduce, ce schimburi trebuie făcute. Mai are un manual de reparații, plus un jurnal de bord în care se notează intervențiile.

George mai deține o Volga 21, o altă bijuterie pe patru roți din 1967, mașină binecunoscută în perioada Partidului Comunist.
"Eu am achiziționat-o din Kiev, am adus-o personal pe roți. Vă imaginați ca 1.000 de km să vin pe jos, pe o vreme ca asta, pe zăpadă. Are un motor de 2500 cmc pe benzină, cu consum de 13-14 l/100 km. Este o mașină foarte elegantă pentru perioada ei, foarte comodă, în 1.000 de km nu am simțit niciun pic de oboseală, se conduce ușor. Acum întoarce foarte multe priviri, mai ales ale bătrânilor nostalgici, care își amintesc cu frică că, dacă venea Volga la ei pe stradă, nu era "a bună". Acum, numai la parade pot fi observate. Au mai rămas în România sub 50 de bucăți, care mai pot fi prezentate la evenimente. Mi-e dragă", spune acesta.

Dacă procurarea pieselor pentru Dacii este greoaie, pentru Volga este și mai dificilă.

"Cu întreținerea e destul de complicat, că în România nu prea găsești piese și nu se potrivesc piesele de pe Dacie, dar am noroc cu niște prieteni din Ucraina care mă aprovizionează. Chiar în urmă cu două săptămâni am avut o problemă la frână, mi-a crăpat un cilindru și a trebuit să aștept până mi-a trimis piesa. Dar având în vedere că este o mașină rusească și destul de țeapănă, nu prea cedează ușor. Depinde cum te comporți cu ea. Dacă mergi finuț, îi dai ce îi trebuie, îi dai ulei, toate cele necesare, nu se strică", spune mândru George.
Dincolo de timpul pentru întreținerea mașinilor, George crește porumbei albi pentru nuntă, momentan are doi păuni, lăsați liberi prin curte (care mai trec pe la vecini, dar nu se supără nimeni), practică jurnalismul la un săptămânal din județ și este cântăreț de folk, fiind prezent pe scenă la evenimentele culturale din județ. Cum se împacă toate acestea?

"Folkul, cu pasiunea pentru mașini, cu pasiunea mea pentru jurnalism, cu pasiunea pentru porumbei, se împacă, zic eu, destul de bine: ca și doi magneți care se resping (râde — n.r). Dacă îi ții acolo unul în altul, n-au ce face. Folkul cu mașina chiar se împacă bine, pentru că la toate evenimentele cu mașini, eu îs și în calitate de exponant sau organizator, dar și în calitate de cântăreț, adică fac show. Cu porumbeii, singura legătură este că atunci când particip la nuntă, cu Dacia îi duc. Cu jurnalismul, mă ajută să îmi promovez evenimentele. Pot să spun că jurnalismul îmi place cel mai mult, cu toate că mai am încă multe de învățat ca să pot să zic că îs așa-zis jurnalist. Dar cu mult efort și dragoste, le putem ține împreună", a mai spus George.

AGERPRES /(A — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Vicențiu Purcărea, editor online: Mihaela Pană)

Etichete:
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Comentează


Articole recomandate


Știrile momentului

Știri recente din România Colorată

Cele mai citite din România Colorată

Tu actualizezi lumea.

Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe
Noul Agerpres