Bucureşti, 27 ian /Agerpres/ - Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, consideră că atât votul prin corespondenţă, cât şi cel electronic reprezintă soluţii pentru îmbunătăţirea legislaţiei electorale şi spune că trebuie învăţat din experienţa altor state, pentru a evita greşelile.

''Şi votul prin corespondenţă şi votul electronic şi sistemul francez cu înscriere pe liste au avantaje şi dezavantaje. Nu există un sistem perfect, însă cred că este foarte important să încercăm să învăţăm din experienţa altora ca să evităm greşelile, pentru că noi, în ultimii ani, am schimbat sistemul electoral de câteva ori şi constatăm că actualul sistem electoral este prost. (...) Prima noastră prioritate este să găsim o soluţie rapidă la această problemă'', declară, într-un interviu acordat AGERPRES, preşedintele Senatului.

Totodată, acesta spune că rediscutarea legislaţiei privitoare la alegerile locale reprezintă prima urgenţă a Parlamentului şi afirmă că militează pentru reducerea numărului de parlamentari.

''Eu pledez pentru a se reveni la sistemul de alegere pe listă, proporţional, care a arătat, în decursul timpului, că funcţionează mult mai bine în ceea ce înseamnă selectarea candidaţilor pe listele proprii ale partidelor decât mecanismul votului în colegii uninominale. (...) Ceea ce sesizez este faptul că, după ce a avut loc o discuţie în spaţiul public în care majoritatea şi Opoziţia au vorbit despre revenirea la sistemul pe liste, acum cu toţii par seduşi de aşa-zisul sistem german, adică încă un experiment'', precizează Tăriceanu.


AGERPRES: Domnule preşedinte, în prezent Parlamentul lucrează la o îmbunătăţire a legislaţiei electorale şi ca urmare a greutăţilor întâmpinate de cetăţenii români din diaspora, care nu au putut să-şi exprime votul la alegerile prezidenţiale. Reprezintă sistemul votului prin corespondenţă şi votul electronic soluţii de luat în seamă?

Călin Popescu-Tăriceanu: Fără îndoială. Cele două variante - vot prin corespondenţă sau vot electronic - reprezintă soluţii. Mai mult decât atât, vreau să semnalez că, săptămâna trecută, Ambasada Franţei a organizat o dezbatere pe marginea sistemului folosit de francezi, care permite votul francezilor aflaţi în străinătate. Interesant este că francezii întâmpină o situaţie oarecum asemănătoare cu a României, prin dimensiunea francezilor care sunt în străinătate. Este vorba de 2,5 milioane de francezi care se află în teritorii străine în momentul votului, deci un număr foarte apropiat de numărul estimat al românilor care sunt în străinătate. Soluţia pe care o practică Franţa este aceea a întocmirii unor liste electorale unde cetăţenii se înscriu înaintea alegerilor şi apoi în ziua votului se prezintă la secţiile de vot.

Şi votul prin corespondenţă şi votul electronic şi sistemul francez cu înscriere pe liste au avantaje şi dezavantaje. Nu există un sistem perfect, însă cred că este foarte important să încercăm să învăţăm din experienţa altora ca să evităm greşelile, pentru că noi, în ultimii ani, am schimbat sistemul electoral de câteva ori şi constatăm că actualul sistem electoral este prost şi, la recentele alegeri prezidenţiale, am putut cu toţii să observăm care sunt deficienţele actualului sistem de vot sau, mai bine spus, ale organizării votului în străinătate pentru românii care trăiesc şi muncesc acolo. Prima noastră prioritate este să găsim o soluţie rapidă la această problemă.

Aşadar, mie mi se pare că sistemul francez are o mare calitate - înregistrarea prealabilă a cetăţenilor care trăiesc şi lucrează în străinătate va permite autorităţilor să facă harta amplasării comunităţilor româneşti mai mari sau mai mici şi să dimensioneze secţiile de votare în aşa fel încât toţi să îşi poată exprima votul. Noi am constatat că am fost luaţi prin surprindere de o afluenţă mare de cetăţeni care au venit să voteze, secţiile de votare au fost insuficient dimensionate şi de aici aglomeraţia nepermis de mare care s-a creat şi incapacitatea de a prelua toţi cetăţenii care doreau să îşi exprime votul.

Deci înscrierea prealabilă pe liste rezolvă această problemă. Ştii unde sunt comunităţi de configuraţie numerică importantă în aşa fel încât acolo să existe, din partea serviciilor consulare, organizarea secţiilor de vot care, sigur, s-ar putea şi atunci să fie insuficiente, dar sunt soluţii în aşa fel încât votul să se poată exercita nu numai pe perioada unei zile, ci pe perioada a două zile - sâmbătă şi duminică, se poate conveni ca toţi cei care au intrat în secţia consulară până la ora închiderii votului să poată să voteze chiar dacă votul se încheie, de exemplu, la ora 21,00. Trebuie deci să găsim soluţii de flexibilizare a legislaţiei în aşa fel încât situaţii de genul celor care au avut loc anul trecut în noiembrie să nu se mai repete.

În urma dezbaterii organizate de Ambasada Franţei, s-a pus o întrebare: Ce se întâmplă dacă o persoană, cu toate că s-a declarat la o secţie de vot, în ziua votului nu poate să meargă la respectiva secţie, cum procedează? În Franţa, şi cred că şi noi putem să adoptăm acelaşi sistem, se poate face votul prin procură, dar atenţie, o persoană nu poate să aibă mai mult de două procuri. Cu alte cuvinte, dacă fiul meu care este plecat în ziua respectivă din localitate îmi lasă procură, pot să merg cu ea şi, eventual, cu încă a unui membru al familiei sau cu cineva apropiat, nu are importanţă, dar în aşa fel încât acest sistem să nu ducă la fraudarea alegerilor prin colectarea unui număr de procuri de la un număr mare de cetăţeni cărora după aceea, în felul acesta, li se 'induce' votul de către persoana care ia procurile.

Toate sistemele acestea de vot despre care discutăm - că e vot prin corespondenţă, că e cel despre care discutăm în Franţa, că e vot electronic - toate au fost încercate de alţii înaintea noastră şi nu cred că are rost să încercăm să vedem dacă o să se întâmple acelaşi lucru. Şmecheriile care se fac în România nu sunt inventate de români, le-au inventat alţii cu mult înainte. Chiar francezii spuneau despre votul prin corespondenţă că l-au utilizat şi a fost una dintre marile surse de fraudare a alegerilor. Eu, la Ambasada Franţei, am subliniat cu tărie care este, după părerea mea, atuul sistemului francez, şi anume că vom putea să dimensionăm corect, ceea ce nu suntem în stare în momentul de faţă, secţiile de vot pentru a permite tuturor să poată să voteze. Eu cred că noi trebuie să plecăm de la constatarea pe care cu toţii am făcut-o la alegerile din noiembrie, când mulţi români nu au putut să voteze, foarte mulţi români au stat cu orele la coadă, ceea ce iarăşi nu este acceptabil. Noi suntem chemaţi, în primul rând, să răspundem acestei probleme şi acest lucru nu se poate face decât dacă suntem capabili să localizăm şi să vedem care este dimensiunea fiecărei comunităţi. Degeaba ştim că la Paris sunt mulţi români dacă nu ştim câţi votează şi sigur că vom şti câţi votează dacă ei vin să se înscrie pe aceste liste. Cu alte cuvinte, îşi exprimă în mod clar opţiunea de a vota.


AGERPRES: Dar este comunitatea românilor din diaspora suficient de disciplinată pentru a se înscrie pe astfel de liste?

Călin Popescu-Tăriceanu: Dar de ce să nu fie? Eu cred că ar trebui să fie. Mai cred că ar trebui să fie o publicitate corespunzătoare, făcută de autorităţile publice. Dacă francezii pot să se conformeze unei reguli, care este simplă şi sănătoasă şi care să îi permită, în final, cetăţeanului să îşi exprime în mod liber votul, de ce nu ar putea şi românii, mai ales că este în interesul lor? Acest lucru se face în interesul fiecăruia dintre cetăţeni pentru a nu-l mai pune într-o situaţie penibilă de genul celei care a fost (în noiembrie 2014 - n.r.). Aşadar, cred că în perioada următoare va trebui să vedem, să cântărim şi să încercăm să evităm greşelile pe care alţii deja le-au făcut, pentru că ar fi păcat să facem mereu experimente pe propria piele. Cred că nu există greşeală mai mare decât aceea de a nu cunoaşte experienţa altora.


AGERPRES: Varianta înscrierii alegătorilor din diaspora pe listele electorale are ca posibil rol şi evitarea fraudării alegerilor?

Călin Popescu-Tăriceanu: Sistemul despre care v-am vorbit, cu înscrierea pe listă, nu are neapărat virtutea de a evita frauda. Frauda se poate face în orice sistem. Şi în vot electronic se face fraudă, şi în votul prin corespondenţă, şi în sistemul despre care am vorbit cu înscrierea pe listă. Există posibilităţi. Sigur că acest lucru depinde de rigurozitatea cu care lucrează Comisiile electorale. În final, cred că societatea civilă are şi acest rol, aşa cum s-a întâmplat în ultimii 25 de ani, de a monitoriza alegerile pentru a evita fraudele electorale, însă fraude electorale există peste tot în Europa, de mai mari sau mici dimensiuni. În Franţa anilor '60-'70, fraudele electorale făcute de comunişti aveau proporţii uriaşe. La noi, problema majoră cu care ne-am confruntat la ultimele alegeri nu a fost fenomenul fraudei, ci acest fenomen legat de votul din străinătate - incapacitatea organizatorică ce nu a permis tuturor românilor să poată vota.


AGERPRES: Membrii Comisiei comune a Parlamentului care se ocupă de pachetul legilor electorale şi-au exprimat intenţia de a începe discuţiile cu legea privind alegerea autorităţilor publice locale. Care este viziunea dvs. în această chestiune? Sunteţi de acord cu alegerea primarilor în două tururi?

Călin Popescu-Tăriceanu: Vreau, în primul rând, să subliniez că modificarea sau rediscutarea legislaţiei privitoare la alegerile locale este prima urgenţă, având în vedere că legislaţia trebuie modificată cu cel puţin un an înaintea alegerilor şi, sigur, o să discutăm asupra diferitelor formule. În România a existat sistemul de alegere în două tururi, acum funcţionează sistemul de alegere într-un singur tur pentru primari şi preşedinţi de Consilii Judeţene. Putem să observăm că sistemul de alegere direct şi într-un singur tur al preşedinţilor de CJ a dus, treptat, la 'baronizarea' ţării. Dacă vrem să găsim un antidot la această situaţie care afectează, în mod uniform, toate partidele, fără îndoială că trebuie să ne gândim la un mecanism care să nu dea atâta autoritate preşedinţilor de CJ şi să găsim o formulă care să îi diminueze atribuţiile, iar rolul Consiliului Judeţean să crească şi să reprezinte o contrapondere mai mare pentru preşedinte. În ceea ce priveşte punctul meu de vedere, nu aş vrea să îl fac public înainte de a mă consulta cu colegii mei din PLR, pentru că mulţi dintre ei au, la rândul lor, o experienţă de consilieri locali, în structurile locale de putere, şi vreau să ne precizăm punctul de vedere cu privire la alegerea într-un tur sau în două tururi a primarilor şi a modului de alegere a preşedinţilor de CJ.


AGERPRES: Referitor la alegerea preşedintelui României, dar şi a membrilor Camerei Deputaţilor şi Senatului, care sunt propunerile dvs. pentru îmbunătăţirea acestor legi şi, eventual, pentru reducerea numărului de parlamentari?

Călin Popescu-Tăriceanu: Alegerea preşedintelui şi alegerea Parlamentului ţin nu numai de modificarea legilor electorale, ci şi de arhitectura viitoarei Constituţii. Eu pledez în continuare pentru evoluţia României către o republică parlamentară sau, dacă vom avea o suficientă susţinere, de ce nu chiar şi către o monarhie constituţională, în care Parlamentul deţine rolul cel mai important şi, la nivel Executiv, Guvernul. Aşa cum este, practic, în jumătate din ţările Europei Occidentale.

Deci în momentul în care am depăşit această dezbatere şi hotărâm, de exemplu, că mergem către o formulă de republică parlamentară, atunci sigur că alegerea preşedintelui nu îşi mai are rostul de a fi făcută în mod direct, ci poate să fie ales de Parlament, cu toate că nu este obligatoriu. Există republici parlamentare în Europa, cum este Austria, unde preşedintele este ales direct, de către cetăţeni. Şi în Bulgaria este tot o republică parlamentară, preşedintele este ales în mod direct.


AGERPRES: Dar atribuţiile preşedintelui ar fi, în acest caz, diminuate.

Călin Popescu-Tăriceanu: Atribuţiile preşedintelui ar fi conforme cu arhitectura unei republici parlamentare. Nu ştiu dacă noi trebuie să considerăm că preşedintele este un al doilea sfânt coborât între noi şi că trebuie să aibă puterile pe care le are în prezent. Noi cu toţii observăm, de 25 de ani, un conflict mai mult sau mai puţin deschis între preşedinte şi puterea executivă reprezentată de Guvern. Nu există nicio garanţie că, în viitor, aceste lucruri nu se vor regăsi. De aceea trebuie, la nivelul Constituţiei, să clarificăm aceste lucruri în spiritul democraţiilor occidentale parlamentare, lucru care ar presupune diminuarea unora dintre atribuţiile prezidenţiale din prezent.

În ceea ce priveşte alegerea Parlamentului, este clar că actualul sistem de vot, un alt experiment nereuşit, introdus în 2008, a dus la creşterea excesivă şi nejustificată a numărului de parlamentari. Ea este rezultatul sistemului de vot care este în vigoare în prezent şi mie mi s-ar părea obligatorie reducerea numărului de parlamentari - adică un număr de aproximativ 300-320 de parlamentari la nivelul Camerei Deputaţilor şi 130-135 de senatori. Practic, acestea ar fi dimensiunile care ar permite pe de o parte reprezentarea corectă a cetăţenilor şi, în acelaşi timp, o structură a Parlamentului care să acopere toate curentele politice şi toate partidele care au reprezentarea dată de pragul electoral. Nu cred că este foarte complicat de găsit soluţia.

Nu sunt adeptul unor alte experimente, pentru că am văzut că acum se vehiculează să încercăm sistemul german. Şi sistemul german duce la creşterea numărului de parlamentari faţă de cel prevăzut de lege pentru că este un sistem mixt. O parte dintre parlamentari se aleg pe listă, alţi parlamentari se aleg uninominal. În felul acesta avem un alt inconvenient, pentru că vom avea parlamentari de două categorii, iar cei aleşi uninominal se vor considera, eventual, mai valoroşi decât ceilalţi, care au intrat pe lista de partid. Unii dintre ei vor face cheltuieli de campanie pentru că vor candida într-o circumscripţie uninominală şi bugetul va fi interesul lor aproape exclusiv. Ceilalţi, care candidează pe listă, se vor simţi scutiţi de contribuţiile la campania electorală pentru că face partidul campania pentru ei. De aici apar desincronizări care nu mi se par necesare şi, din contră, trebuie evitate, şi care vor induce o serie de consecinţe defavorabile ulterior. O să spuneţi: Bine, dar în Germania cum funcţionează? Multe sisteme funcţionează bine în alte părţi şi s-a constatat că la noi nu au funcţionat bine.

Eu pledez pentru a se reveni la sistemul de alegere pe listă, proporţional, care a arătat, în decursul timpului, că funcţionează mult mai bine în ceea ce înseamnă selectarea candidaţilor pe listele proprii ale partidelor decât mecanismul votului în colegii uninominale. Dovada este că, în timp, calitatea Parlamentului exprimată prin valoarea parlamentarilor nu a crescut, ci a scăzut. Aşadar, în acest moment, ceea ce sesizez este faptul că, după ce a avut loc o discuţie în spaţiul public în care majoritatea şi Opoziţia au vorbit despre revenirea la sistemul pe liste, acum cu toţii par seduşi de aşa-zisul sistem german, adică încă un experiment.

Nu mi se pare normal ca la fiecare patru sau opt ani să schimbăm sistemul electoral, un nou experiment, şi să constatăm că nici acesta nu merge bine şi că de fapt am avut un sistem, sistemul bazat pe mecanismul d'Hondt, pe care l-am utilizat, care a dat rezultate foarte bune în România şi care are o mare virtute - asigură o reprezentare proporţională a votului exprimat de cetăţeni la nivelul reprezentării în Parlament. Deci este un sistem care se bazează şi respectă un principiu democratic fundamental - cel al reprezentării proporţionale.


AGERPRES: Ce modificări se impun, în opinia dvs., pentru a avea o mai bună lege privind finanţarea partidelor politice?

Călin Popescu-Tăriceanu: Eu mă feresc mai puţin decât alţii să discut acest subiect deschis şi plec de la următoarea constatare - dacă vă uitaţi la bugetele de campanie din ultima vreme, fie că vorbim de bugetele de campanie prezidenţială, fie că vorbim de cele pentru campanii parlamentare, ele au ajuns la sume pe care le-aş califica cu totul şi cu totul exagerate şi dincolo de orice limită a bunului simţ. Lucrul acesta îi forţează pe unii, dar nu pe toţi, să încalce legea şi iată că în ultima perioadă am avut şi câteva exemple elocvente date de declaraţiile făcute de unii dintre cei care au fost cercetaţi în legătură cu diverse acte de corupţie. E clar că dacă nu vom face ceva în domeniul finanţării campaniilor electorale şi a partidelor politice, atunci să nu ne mirăm dacă şi peste cinci ani şi peste zece ani problemele de corupţie existente în sistemul politic se vor perpetua.

Prin urmare, cred că trebuie să discutăm foarte deschis şi cu curaj o limitare în primul rând a bugetelor de campanie, o mai bună monitorizare a modului în care aceste cheltuieli sunt făcute pentru ca să nu existe posibilitatea utilizării unor sume neînregistrate de bani. Trebuie poate, din acest motiv, suporturile media publice să contribuie mai mult la susţinerea campaniei candidaţilor, să se implice mai mult, să aloce mai mult timp pentru dezbateri. Cred că ar trebui, având în vedere că sunt dezbateri publice şi democratice, să existe şi din partea suporturilor media private o implicare nu în termeni comerciali, ci să deschidă antena, fie că e radio, televiziune, pentru aceste dezbateri publice. Şi, în felul acesta, să limităm bugetele de campanie şi acţiunile de campanie pentru ca să nu existe atâtea posibilităţi de a ocoli legea şi de a cheltui sume nesăbuite, după părerea mea, în campania electorală.

De fapt, dacă o să ne uităm la ultima campanie electorală, o să observăm că mijloacele puse în operă de campanie nu cred că au adus contribuţia decisivă la rezultatul final. Având în vedere că în prezent, faţă de ceea ce era o campanie clasică, asistăm la o dezvoltare extraordinară a campaniilor pe social media, trebuie să ţinem cont de aceste lucruri. E păcat să perseverăm în a utiliza modalităţi care sunt depăşite de realităţile sociale şi politice din ziua de azi.


AGERPRES: Care este părerea dvs. legată de pachetul de legi privind Securitate Cibernetică?

Călin Popescu-Tăriceanu: Subiectul de preocupare majoră din ultima perioadă, nu numai al României, dar şi al tuturor ţărilor democratice occidentale, al lumii libere, este acela de a găsi cele mai bune modalităţi de a ne proteja contra acţiunilor teroriste, pentru a asigura securitatea ţărilor noastre şi a cetăţenilor noştri. Din păcate, ceea ce s-a întâmplat recent cu atentatele din Franţa ne arată cât de expuşi suntem în ziua de astăzi la aceste agresiuni. Acum, pachetul de legi privind Securitatea Cibernetică induce o serie de limitări în privinţa libertăţilor individuale, care, pentru foarte mulţi cetăţeni cu convingeri politice democratice, este inacceptabil. Pot să spun că, în momentul de faţă, prevederile referitoare la necesitatea utilizării datelor personale pentru a elibera cartele telefonice nu este panaceul pentru lupta împotriva terorismului. Sunt o seamă de modalităţi prin care acest obstacol poate fi depăşit. Nu cu această măsură vom rezolva problema terorismului.

Ca atare, cred că trebuie să existe un echilibru şi găsirea acestui echilibru este foarte delicată, în acelaşi timp în a păstra libertatea individului şi drepturile lui de a-şi proteja viaţa privată şi necesitatea unor măsuri eficiente de luptă împotriva terorismului şi de asigurare a securităţii naţionale şi a comunităţii lumii democratice şi libere. Nu este România singura ţara în care o astfel de dezbatere aprinde spiritele şi eu cred că e bine că există o dezbatere deschisă în care trebuie să ascultăm vocea tuturor, şi a celor care pledează pentru necesitatea introducerii unor măsuri stricte, şi a celor care ţin foarte mult la libertăţile şi drepturile individuale. Eu, ca liberal, nu pot să fiu insensibil la acest subiect şi întotdeauna mă gândesc la individ pentru că excesele statelor nu sunt inevitabile. Ele apar oriunde, chiar în democraţiile avansate, chiar în SUA sau în statele occidentale. Dacă nu există un control riguros al societăţii civile, aceste excese se pot înregistra şi ele trebuie evitate.


AGERPRES: Senatul urmează să îşi reia activitatea la începutul lunii februarie. Care sunt proiectele şi propunerile legislative care vor intra, cu celeritate, în atenţia senatorilor?

Călin Popescu-Tăriceanu: În primul rând, cele legate de pachetul politic şi electoral pentru că intrăm într-o cursă contra cronometru, având în vedere că, în 2016, avem alegeri locale şi, ulterior, alegeri parlamentare. Am discutat împreună necesitatea grăbirii modificării legilor privind alegerile locale şi apoi trebuie să găsim rapid şi să adoptăm soluţia pentru a permite tuturor românilor din străinătate să voteze la viitoarele alegeri. Avem obligaţia să încheiem acest proces (de revizuire a legislaţiei electorale - n.r.) cu un an înainte de alegeri.


AGERPRES: Ordonanţa privind migraţia aleşilor locali intră şi ea în dezbaterea senatorilor?

Călin Popescu-Tăriceanu: În momentul de faţă trebuie, fără îndoială, să ţinem cont de observaţiile CCR. Profit de ocazie şi spun că noi suntem în faţa unei situaţii rar întâlnite în lumea civilizată şi democratică. Nu aleşii locali migrează, ci partidul căruia ei îi aparţin migrează. E a doua oară când se întâmplă - Partidul Democrat s-a făcut din socialist, popular, iar acum Partidul Liberal a renunţat la liberalism şi s-a făcut Popular. Decizia CCR nu am decât să o respect, dar nu pot să nu semnalez că, în plan politic, se creează o problemă. Prin urmare, aleşii care au primit votul cetăţenilor având o etichetă de reprezentanţi ai curentului liberal, în contextul în care partidul se mută, ei sunt penalizaţi dacă vor să rămână liberali şi să îşi menţină în continuare angajamentul cu alegătorul. Ei practic, prin vot, fac un contract cu alegătorul. Alegătorul îi votează pentru că reprezintă ideile în care el crede. CCR ne spune: Nu, îl penalizezi şi trebuie să îşi piardă locul.

Acum am să merg printr-o demonstraţie, cum se spune în matematică, de reducere la absurd. Ce s-ar întâmpla dacă un partid din România, care astăzi este democratic, la alegeri participă şi este votat de cetăţeni cu convingeri democratice? Peste un an are un Congres şi hotărăşte că devine partid ultranaţionalist, xenofob, extremist, şi aleşii spun: Noi nu suntem dispuşi să mergem pe această direcţie pe care conducerea partidului a hotărât-o şi vrem să rămânem democraţi. Conform CCR, ei trebuie să îşi piardă mandatele, adică se creează o situaţie pe care aş numi-o cel puţin periculoasă şi la care nu ştiu dacă CCR s-a gândit atunci când a luat decizia pe care o cunoaştem. Altfel, sigur că eu cred că CCR are dreptate când încearcă să împiedice migraţia politică, o problemă serioasă nu numai în România. Dar cred că în situaţia dată, CCR trebuia, dincolo de principii, să se uite şi la partea politică, ce nu face parte din altă lume, ci face parte din lumea pe care o analizează şi pentru care trebuie să judece.


AGERPRES: Şi ce soluţie vedeţi pentru evitarea unui astfel de scenariu?

Călin Popescu-Tăriceanu: Va trebui să discutăm cu toţii, să vedem dacă există o soluţie legală sau, pur şi simplu, nu există o soluţie legală, cel puţin în momentul de faţă. Din motivaţia Curţii, ceea ce înţeleg este că CCR niciodată nu decide retroactiv, ci decide pentru viitor. Prin urmare, aleşii locali care au făcut aceste opţiuni rămân acolo unde au făcut opţiunea de a trece la partidul de care consideră că sunt reprezentaţi şi nu rămâne decât ca hotărârea CCR să fie aplicabilă pentru viitor.


AGERPRES: În ce stadiu vă aflaţi cu înregistrarea oficială a formaţiunii politice pe care o conduceţi?

Călin Popescu-Tăriceanu: Am depus pentru a doua oară, după respingerea de către Tribunal a cererii de înscriere a PLR, dosarul. Cred că de data aceasta instanţa nu va mai avea alte obiecţiuni şi vom soluţiona cât se poate de repede problema înregistrării. După cum vedeţi, suntem la aproape opt luni. Atât de repede funcţionează Justiţia în ceea ce priveşte înregistrarea unui partid politic în care avem parlamentari, aleşi locali, structuri locale.

Nu cred că legile electorale sunt singurele care au deficienţe, ci şi în cazul de faţă. Sigur că legislaţia care exista la începutul anilor '90 şi care prevedea posibilitatea înscrierii unui partid cu 251 de membri e depăşită astăzi, dar nici să stăm de opt luni în Justiţie şi dosarul să fie plimbat între Tribunal, Curtea de Apel, se trimite înapoi, termene peste termene cât se poate de lungi - nu e normal. AGERPRES/(A - autor: Cătălina Barbu, editor: Georgiana Tănăsescu)