Astăzi, la momentul împlinirii a 46 de ani de la decesul lui Henri Coandă, aducem un omagiu tatălui său generalul Constantin Coandă care acum 100 de ani purta cu onoare demnitatea funcției de președinte al consiliului de ministri (prim-ministru) al României.

 

 

Cuprinși în vâltoarea vieții noastre, uităm adesea de eforturile oamenilor care au clădit societatea în care trăim, de parcă ea, societatea, ar fi existat din totdeauna și va exista veșnic. Demnitate, credință, iubire deoameni, iubire de patrie, sacrificiu de sine, bine public, tradiție, onoare, dăruiere….par doar niște concepte rare, desprinse parcă dintr-un discurs anacronic cu limbajul rigid, globalist și egocentrist cu care ne confruntăm în prezent.

Și totuși, oare putem găsi repere istorice care să ne arate că acești termeni nu sunt doar forme goale, ci reprezintă decizii, atitudini, stări, trăiri și sentimente ale oamenilor care au condus această țară cândva? Cu siguranța, DA!
Generalul Constantin Coandă este un OM care a aplicat toate aceste concepte, pentru România lui.

Acum 100 de ani, în noiembrie 1918, sub presiunea armelor ocupanților și sub preocuparea de însăși existență a statului român, Generalul Constantin Coandă a fost rugat de Regele Ferdinand să preia conducerea Consiliului de Ministri, adică a guvernului de atunci al României.

Această decizie a Regelui Ferdinand s-a arătat câstigătoare, întrucât Generalul Coandă era un om integru care a purtat demnitatea de prim-ministru cu onoare, sânge rece, rigoare și disciplină militară. El a făcut jocul acestei țări, care se afla într-o conjuctură internațională critică și dificil de gestionat, după cum i-a dictat conștiința.

Cine crede că oricine ar fi fost în locul său, ar fi făcut la fel, nu numai că se înșeală, ci este și foarte departe de adevărul legilor divine, legi care ne permit exprimarea liberului-arbitru, adică acele decizii pe care le putem lua, sau nu, în funcție de trăirea, înțelegerea și pregătirea noastră din acel moment, evident, prin asumarea răspunderii pentru consecințele lor.

Generalul Coandă, în funcția de prim-ministru al României -conform conștiinței, caracterului, pregătirii și trăirii sale- și-a exercitat liberul arbitru cu consecințe asupra întregii țări, asupra sa și asupra noastră, în prezent, trimițând România pe drumul fără de întoarcere al Reîntregirii sale naționale.

ORIGINI DE GENERAL

Generalul Constantin Coandă s-a născut în Oltenia, la Craiova la 6 Martie 1856 din părinții Mihalache Coandă, care avea legături de rudenie cu familia lui Tudor Vladimirescu, și Theodora Coandă, fiica unui armator grec care făcea comerț pe Dunăre, spre Calafat.

Constantin a fost primul fiu al familiei, fiind urmat de Ion, Petre, Zoe, Alina si Aneta.

Dintre copii familiei Mihalache si Theodora Coandă, au strălucit pentru țară în special Constantin și Ion, primul devenind Generalul Coandă iar al doilea Amiralul Iancu Coandă, fondatorul Ligii Navale și primul comandant al bricului Mircea.

Dragostea de țară, Constantin a învățat-o direct de la tatăl său Mihalache, care în timpul Războiului de Independență a cerut Armatei Române să primească ca danie venită de la el, spre folosul oștirii, întreaga sa recoltă și furaje obținute pe moșiile Calafatului și Perișorului într-un an de zile, ceea ce s-a și întâmplat.

DIPLOMAȚIE ÎNNĂSCUTĂ

Într-o discuție cu tânărul său fiu, Henri Coandă, care se afla atunci la vârsta pubertății, colonelul Coandă îi oferea opțiunile pe care tradiția familiei Coandă le permitea pentru viitoarea carieră: moșier pe moșiile familiei, militar în serviciul țării sau diplomat în serviciul țării. Pentru această ultimă opțiune, tatăl îi atrăgea atenția tânărului fiu că "este o îndeletnicire foarte grea".

Este o îndeletnicire grea, dar frumoasă, socotind după succesele pe care Generalul Coandă le-a avut exercitând-o ca atașat militar la Paris, Bruxelles, Viena și Londra precum și ca reprezentant al României pe lângă Marele Cartier General Rus, la Stavka și Kiev.

Există și un dezavantaj, dacă se poate spune astfel. Această îndeletnicire nu se face tot timpul în fața tuturor și chiar dacă ai rezultate însemnate există posibilitatea ca ele să nu fie (re)cunoscute public, decât prin reușita acțiunilor întreprinse, dar care adesea nu poartă public nicio semnătură. Este un risc istoric asumat.

Constantin Coandă a participat ca delegat al României la Conferința de pace de la Haga în 1899 alături de Alexandru Beldiman și I. N Papiniu.

 

sursa: Arhivele Naționale ale României

Apoi, a participat la Conferința de pace de la București din 1913, ținută ca urmare a celor două războaie balcanice.

În Primul război mondial, Generalul Coandă a avut misiunea de reprezentant al Armatei Române pe lângă Marele Cartier General Rus, pentru sincronizarea operațiunilor de pe frontul comun.

A deținut portofoliul de ministru de externe în același timp cât a fost președinte al Consiliului de Miniștri (prim-ministru), în noiembrie 1918, pentru a asigura o coerență și eficacitate sporită deciziilor importante, pe plan intern și extern, pentru țară.

A participat de asemenea la negocierile în vederea semnării Tratatului de la Trianon din 1920, unde a avut un rol important ca negociator și reprezentant al Statului Român.

Ca o consecință istorică a activității sale diplomatice îl remarcăm pe generalul Coandă atât ca un demn general patriot român dar și ca un abil și onorabil diplomat.

MATEMATICA ȘI RIGUROZITATE

În 1883, tânărul căpitan Coandă, își lua licența și doctoratul în matematică, sub cupola Sorbonei, avându-l ca înaintaș pe Spiru Haret care obținuse doctoratul încă din 1878, tot acolo.

Fiind în Franța, căpitanul Coandă, întâlnește pe viitoarea sa soție Haida, fiica doctorului Gustave Danet, un apropiat a lui Pasteur, care devine mama copiilor săi, inclusiv a lui Henri Coandă.

Căpitanul Constantin Coandă a fost apoi profesor de matematici la Școala de Poduri și Șosele, actuala Universitate "Politehnica" București (local Polizu).

Acolo, la catedra Politehnicii bucureștene, într-o zi începută dimineața devreme cu studenții săi, frământat de cele pe care numai el le știa, profesorul Coandă a primit un bilet, pus pe catedră de către un om din personalul de serviciu al școlii. Biletul a stat cuminte și a așteptat până când profesorul și-a terminat cursul. Apoi acesta l-a citit:

"Aveți un băiat domnule profesor! S-a născut la ora 8.05. Doamna se simte bine!"

Conștiința, responsabilitatea și respectul profesorului Constantin Coandă față de studenții săi a făcut ca vestea să ajungă la el doar în pauză.

CARIERA MILITARĂ ABSOLUTĂ

Cariera militară i s-a părut cea mai potrivită pentru el și pe aceasta a urmat-o, mai ales că tânărul sublocotenent Constantin Coandă a simțit pe propria piele ororile războiului, fiind rănit în Războiul de Independență, de un obuz dușman, în zona apărării de la Bechet.

Este recuperat și redat țării cu ajutorul lui Carol Davila, organizatorul și comandantul serviciului sanitar al Armatei.

Și tot acolo, pe frontul Independenței avea să-l cunoască pe Nicolae Grigorescu, pictorul războiului, ale cărui arme erau creionul și hărtia cu ajutorul cărora își făcea schițe privind realitatea frontului. Cu acesta s-a și împrietenit, iar "multe din schițele lui Grigorescu au fost făcute pe căile pe care Coandă îl trimitea să culeagă imagini, indicându-i unde va fi o lupta corp la corp, unde poate observa efortul supremei încleștări." (Firoiu, Din nou acasa, 1969)

Atacul de la Smârdan, Nicolae Grigorescu

Datorită faptelor sale de eroism este decorat cu Crucea Virtutea Militară de Războiu, decorația reprezentând prima din cele 57 de decorații pe care generalul le-a căpătat de-a lungul prestigioasei sale cariere militare în slujba țării.

 

sursa Biblioteca Academiei Române

A urmat conștiincios toate ierarhiile militare, cu demitate și respect, astfel a devenit ofițer-sublocotenent în 1877, apoi locotenent (1880), căpitan (1883), maior (1888), locotenent-colonel (1892), colonel (1896), general de brigadă, general de divizie (1911) și apoi general de corp de armată (1917).

A făcut parte din Casa Militară a M.S. Regelui, adică din Comandamentul Suprem al Armatei României.

 

alături de M.S regele Carol I și Principele Ferdinand, într-un grup de ofițeri

În 1932 Alexandru Vaida-Voevod, președintele consiliului de miniștri și ministrul afacerilor străine, afirma:

"Înaintea ochilor mei apare o scenă de acum 40 de ani, din gara Craiova, când treceam, supus străin, pe aceste plaiuri, mergând spre patria veche, iar în acea gară, dându-se jos mai mulți ofițeri, unul mândru ca un brad, frumos ca din poveste, era Generalul Coandă de mai târziu.

Înaintea mea era această scenă totdeauna, când era vorba de armata română, pentru că figura lui, cum mi se întipărise în memorie, reprezenta tipul expresiv al acestei armate."

 

TATĂL LUI HENRI COANDĂ

Henri Coandă mărturisește într-un interviu televizat din Casa Coandă, în 1969, următoarele:

"Am avut noroc, un mare noroc în viață, că am avut un tată, un tată cum a fost generalul Coandă, care a fost nu numai un tată, a fost un prieten pentru mine, un îndrumător. El era profesor la Politehică și doctor Sorbona, cu toate că era ofițer, făcuse Școala Politehnică la Paris, un om de o finețe și de o calitate extraordinară. Și atunci, având acest prilej, tot ce-mi trecea prin cap am realizat grație lui.

Mă întrebau americanii cum am finanțat primul avion cu reacție. Și atunci le-am răspuns: -L-am finanțat, pentru ca am început să scriu;
-Ah, au spus ei, sunteți scriitor?
-Nu, le-am spus eu...îi scriam tatălui meu.

Așa, dacă n-ar fi fost el și familia mea, care s-a ruinat bineînțeles, nu aș fi putut face acest avion cu reacție."

Față de cele afirmate de fiul său, inginerul și inventatorul Henri Coandă, comentariile noastre sunt de prisos.

Foto Agerpres

CARIERA POLITICĂ

În cadrul aparatului de conducere a Statului Român, generalul Constantin Coandă a deținut următoarele funcții:

• Președintele Consiliului Miniștri (prim-ministru) & ministru de externe: 24.10.1918 - 29.11.1918
• Senator: 1919
• Președintele Senatului:  22.06.1920 - 22.01.1922 și 08.07.1926 - 05.06.1927
• Ministrul Industriei și Comerțului: 30.03.1926 - 14.07.1927

A activat în Partidul Poporului a lui Alexandru Averescu, cu convingerea sinceră că implicarea sa și a prietenului său, sunt importante pentru viața politică a țării și nivelul de trai al poporului.

În 1932, domnul Gheorghe Tătărăscu, în numele Partidul Național Liberal, cu referire la Generalul Coandă, afirma:

"Un asemenea om nu aparține numai unui partid, ci se așează în falanga celor despre care viitorimea va spune că au fost "servitorii credincioși ai neamului"

MARESALUL AVERESCU SI GENERALUL COANDA

Întâmplările vieții au făcut ca acești doi oameni însemnați ai României, Averescu și Coandă să  devină prieteni apropiați purtându-și respect reciproc pentru o foarte lungă perioadă de timp.

Pe vremea Războiului de Independență, un anumit sergent dintr-un escadron de roșiori era foarte curajos și primul la datorie în organizarea rezistenței. Se face că tânărul sergent își luă ostașii din subordine, de mai multe ori, și plecă cu aceștia, pe cont propriu în misiuni împotriva turcilor, misiuni care erau bine gândite și care aduceau izbândă. Numai că, din punct de vedere al conceptelor militare, aceste acte erau totuși acte de indisciplină, întrucât puteau să compromită acțiuni ale armatei în ansamblul ei.

Așadar, la plângerea superiorilor săi a fost deschisă o anchetă și a fost trimis tânărul locotenent Constantin Coandă, care a stat trei zile să înțeleagă ce se întâmpla acolo și, mai mult, pentru a-i cunoaște psihologia și mentalitatea acestui sergent pe care-l chema Averescu.

Odată reîntors, locotenentul Coandă își scrise raportul care era echilibrat fiind menționate atât actele de indisciplină, cât și actele de eroism ale sergentului.

Plecat pe linie ierarhică, raportul a fost aprobat de superiori inclusiv cu propunerile locotenetului Coandă care fusese la fața locului:
"Pentru acte de indisciplină, sergentul de trupă Averescu este pedepsit cu 10 zile arest, potrivit regulamentelor militare.
Pentru bravură și devotament patriotic sergentul de trupă Averescu Alexandru este decorat cu Virtutea Militară și citat pe brigadă..."

Atunci când, după ani, datorită calităților sale, Averescu devenea Mareșal și prim-ministru, iar Generalul Coandă devenea doar ministru, aflat în subordinea Mareșalului, raporturile dintre cei doi erau următoarele:

Generalul Coandă: Averescule, avem de făcut cutare și cutare…
Mareșalul Averescu: Da, domnule General…

Respectul dintre două persoane echidistante și corecte, a putut dăinui peste jumătate de secol, așa cum s-a văzut deja.

În cuvântarea sa din 1932, de la catafalcul marelui general, Mareșalul Averescu spunea:

"[…]Distincțiune, eleganță în gest și vorbire, discernământ, sânge rece în împrejurările cele mai încordate […] sunt calitățile de perfect gentleman care nu l-au părăsit pe Generalul Coandă niciun moment în exercitarea funcției sale în Senat (președinte nn), după cum nu l-au părăsit în nicio împrejurare în sânul partidului (Partidul Poporului nn). Natura l-a armat în modul cel mai admirabil în contra orbirii pasiunilor politice[…]"

În același context Mareșalul Averescu, continua:
"Evenimentele actuale politice i-au frământat mintea până în ultimele momente.
Când l-am văzut în iulie, în urma operației făcute de mâna eminentului maestru Dr. Gerota, după primele momente de puternică emoțiune, am vorbit foarte puțin de boala sa. Întreținerea noastră, care poate a durat prea mult, s-a învârtit exclusiv în jurul situației politice.
Cu cât vorbea, cu atât ochii blânzi și liniștiți se împăienjeneau de îngrijorare:
"Ce face țărișoara noastră, căreia i-am dat tot ce aveam mai bun în noi?".
Aceiași scenă s-a repetat și acum câteva zile, în septembrie, când am avut amândoi impresia amăgitoare că-i merge mai binișor… "

CASA REGALA SI GENERALUL COANDĂ

Generalul Coandă a fost un apropiat al Casei Regale a României, agiotant al M.S. Regele Carol I și apoi agiotant al M.S.Regele Ferdinand. Mai mult, a făcut parte din Casa Militară a M.S. Regelui.

generalul Coanda (stânga) alaturi de Regele Carol I si Maresalul Averescu (centru) și un grup de ofițeri

Mai mult, a avut o relație specială cu Regina Maria, fiind primul român care pe care aceasta a cunoscut.

REGINA MARIA SI GENERALUL COANDA

Să o lăsăm pe M.S. Regina Maria să-și spună impresia față de Generalul Coandă, așa cum reiese din cartea sa (Maria, Regina României, Povestea vieții mele, Editura „Adevărul” S.A editia 1934/1936):

"In acea seară, întâlnirăm pe primul Român, ce se ivise vreodată în calea noastră: colonelul Coandă, aghiotantul logodnicului meu. Era un tânăr înalt, plăcut şi chipeş, cu o uniformă ciudată; faţa îi strălucea de mulţumire căci Românii erau foarte bucuroşi că tânărul lor prinț moştenitor se căsătoreşte după cum era dorinţa ţării. [...]

Colonelul Coandă ştia cum să-şi arate bucuria.
Vorbea franţuzeşte cu mai mare uşurinţă decât tânărul şi sfiosul lui principe. Găsi multe cuvinte în cari să ne spună cât de fericiţi erau Regele şi poporul român, ce minunată primire aveau să facă tinerei mirese şi cât de frumoasă era ţara lui, cât de romantice îi erau priveliştile şi cât de pitoreşti ţăranii. Ne spunea că poporul „va purta pe palme pe viitoarea lui regină”, — mi-aduc foarte bine aminte că aceasta a fost expresia întrebuinţată de el, — că-i vor clădi un cămin încântător şi că va fi privită, cu părul ei de aur şi cu ochii ei albaştri, ca o zână bună venită de dincolo de nouri.
Ah! da, colonelul Coandă se pricepea să spună lucruri plăcute; Ducky şi cu mine stam mână’n mână, să-l ascultăm, şi năluci, ispititoare năluci, prindeau a trece sub ochii noştri....
Zilele ce urmară, fură înfrigurate şi pline de însufleţire, amestec de bucurie, de îngrijorare, de temere, de nădejde şi de păreri de rău. Totul era atât de neaşteptat şi atâtea laturi deosebite trebuiau cercetate. Nu e vorba, era foarte plăcut să spui „da” şi să ai lângă tine un tânăr sfios care te prinde din ochi, dar lucrurile nu se opreau aici. Ce avea să spună papa de toate acestea?"

O legătură în timp dintre Regina Maria și Generalul Coandă poate fi făcută chiar și prin intermediul Coroanei pe care Regina a purtat-o la încoronarea de la Alba Iulia din 1922.

 

Foto: muzeulvirtual.ro

 

 

Foto: muzeulvirtual.ro

"Coroana, a fost făcută din aur transilvănean în stil art-nouveau la Paris după proiectul unui român, Costin Petrescu. Principala sursă de inspiraţie a constituit-o coroana doamnei Despina Miliţa, soţia lui Neagoe Basarab, pe care o văzuse pe fresca Mănăstirii de la Curtea de Argeş. Regina Maria şi-a dorit în mod special acest lucru deoarece dorea ca să poarte o coroană care să-i confere o aură medievală.

Comanda pentru coroană a fost făcută de Parlamentul României, prin preşedintele Senatului - generalul Coandă, şi de colonelul Drosso - din partea regelui Ferdinand, pe data de 5 august 1921, în acest sens plătindu-se celebrei case de bijuterii Falize din Paris suma de 65.000 de franci; lucrarea a fost terminată în luna septembrie 1922."
sursa: adev.ro/pbc0g4

 

PRIMUL-MINISTRU AL ROMÂNIEI LA MOMENTUL MARII UNIRI

Generalul Constantin Coandă a devenit președintele Consiliului de Ministri într-un moment de cumpănă pentru România, după încheierea Tratatului de la Buftea-București cu puterile Centrale, de către guvernul Marghiloman. Însă Regele Ferdinand a tergiversat ratificarea tratatului și asta a permis o remobilizare a forțelor românești unioniste.

Guvernul Marghiloman a fost demis și Generalul Coandă a preluat conducerea guvernului la 24 octombrie/6 Noiembrie 1918.

Guvernul Coandă a denunțat tratatul de la București și a treia zi de la instalare a adresat un ultimatum feldmareşalului August von Mackensen, care era comandantul celor 15 divizii germane de ocupaţie, cerându-i-se să părăsească România în 24 de ore.

Cu această ocazie guvernul ia decizia ca trupele române să intre în Bucovina și se trimite o telegramă aliaților pentru a permite să se întâmple acest lucru.

Armata a fost mobilizată, iar în noaptea de 28 octombrie/10 noiembrie spre 29 octombrie /11 noiembrie, Armata Română reîncepea operaţiunile militare împotriva Puterilor Centrale, trupele române primind ordin să treacă simultan în Transilvania, Muntenia și Dobrogea.

La 29 octombrie/11 Noiembrie Regina Maria era primită pe peronul gării Iași de noul prim-ministru Coandă, Saint Aulaire reprezentantul Franței în România și o delegație de transilvăneni. Tot în această zi, la solicitarea Consiliului Național Român, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik, din cadrul Corpului 4 Armată, comandat de generalul Nicolae Petala, a intrat în Bucovina, în Cernăuți.

La 28 noiembrie 1918 delegația Bucovinei a fost primită de Generalul Coandă, în calitatea sa de prim-ministru al României și a fost dusă la Curtea Regală, acolo unde președintele misiunii bucovinene, Marele Mitrolpolit Vladimir de Repta, a închinat Bucovina M.S. Regele Ferdinand.

Multe sunt probabil cele pe care Generalul Constantin Coandă le-a realizat în scurta sa ședere pe scaunul președintelui Consiliului de Miniștri, dar unele poate vor fi aflate în perioada ce va urma.

În 1932 domnul Gh. I.C Brătianu, președintele Partidului Național-Liberal, cu referire la Generalul Coandă, afirma:

"Patriotismul său luminat și-a dat însă deplina măsură atunci când, primind sarcina istorică a formării guvernului în noiembrie 1918, i-a fost dat să vadă eliberarea teritoriului ocupat, trecerea armatelor noastre peste munți și proclamarea unirii Ardealului. Iar după intrarea triumfală a Suveranilor în București, generalul Coandă, colaborator prețuit și statornic al lui I.C. Brătianu, a mers alături de el la conferința păcii, pentru a apăra drepturile României Unite și legitimele sale revendicări "

 

TRATATUL DE LA TRIANON (Versailles, Franța)

Imediat după încetarea războiului, Generalul Coandă a primit misiunea de a participa la negocierile de pace, care au fost finalizate prin semnarea Tratatului de la Trianon în 1920.

"Delegaţia României la Conferinţa de Pace era alcătuită din personalităţi de prestigiu ale vieţii politice, îndeosebi de orientare liberală, precum şi din diplomaţi de carieră, şi anume: Ion I. C. Brătianu – primul ministru, Nicolae Mişu – ministrul României la Londra, Victor Antonescu – ministrul României la Paris, generalul Coandă, Al. Vaida Voevod. Ulterior, delegaţia a fost completată cu Nicolae Titulescu şi dr. Ioan Cantacuzino.
Acesteia i s-au adăugat unii experţi: Gheorghe Crişan, Alexandru Lapedatu, Neagoe Flondor, Ioan Pelivan, D. Danielopol, V. Stoica şi Constantin Brătianu, secretar al delegaţiei.

Demersurile delegaţiei României, a unor personalităţi franceze, Saint Aulaire, reprezentantul Franţei în România, şi Henri Berthelot, fostul comandant al misiunii militare franceze în România, la care s-au raliat numeroşi parlamentari, oameni de cultură şi presă, au determinat guvernul francez ca, prin ministrul său de externe, Stefan Pichou, să propună guvernelor aliate de a trata cu România ca aliat şi „în această calitate să fie admisă la negocierile de pace.” În cele din urmă, România este primită la Conferinţa de Pace de la Paris cu statutul de aliat."
sursa: http://ziarulfaclia.ro/diplomatia-romaniei-si-tratatul-de-la-trianon-4-iunie-1920-i/

Toată această luptă pentru salvarea României și recunoașterea drepturilor ei și drepturile  românilor în teritoriile lor milenare, de către aliați, a fost posibilă datorită fermității, diplomației și spiritului de sacrificiu al celor care au participat la semnarea Tratatului de la Trianon.

Demnitatea și finețea diplomatică a Generalului Coandă, cunoașterea și determinarea acestuia de a salva această țară, relațiile pe care le avea în rândurile aliaților dar și cunoașterea la perfecție (cel puțin) a limbii franceze, a permis contribuția sa decisivă la concretizarea textului tratatului pe care îl cunoaștem astăzi.

În 1932 domnul Al. Vaida-Voevod, președintele consiliului de miniștri și ministrul afacerilor străine, cu referire la Generalul Coandă, afirma:

"[...] îmi aduc aminte de scene din sala oglinzilor de la Versailles când, stând alături de Ion Brătianu a semnat, în numele României, tratatul de la Versailles.[...]"

GENERALUL COANDĂ SI REGIMUL COMUNIST

Considerăm că, printre aberațiile pe care le-a adus cu sine din exterior, regimul comunist din România a vizat inclusiv distrugerea oponenților care erau reprezentați de elitele românești, cele care aveau de cele mai multe ori "origini nesănătoase".  Deși generalul a fost apreciat de mai toată lumea cu care a intrat în contact de-a lungul carierei sale, nu excludem faptul că, dacă n-ar fi răposat în 1932, probabil că ar fi ajuns în pușcărie ca mulți alți lideri care au luptat pentru România Mare.

Generalul Coandă a avut o relație foarte bună cu Rusia, dar cu Rusia Țaristă, astfel încât interacțiunea cu Rusia Comunistă (URSS) probabil nu i-ar fi fost benefică.

Interesantă este aprecierea pe care Dr. Petru Groza, liderul comunist al anilor 50 din România, a avut-o la adresa generalului Coandă, după cum rezultă din scrisoarea sa adresată la data de 21 martie 1957 aviatorului general Andrei Popovici, cumnatul lui Henri Coandă, ginerele generalului Coandă:

sursa: Arhivele Naționale ale României

"Sunt bucuros a descoperi în soția dumneavoastră pe fiica generalului C. Coandă,iar în Henri Coandă pe fiul acestuia.

Tatăl lor, fost prim-ministru și ministru -coleg al meu- în guvernul mareșalului Averescu fost președinte al senatului în 1926-27, îmi revine în imagine cu figura lui distinsă, calmă, precum și cu înțelepciunea cu care ne ajuta să ne descurcăm (legat de funcțiile noastre) în situații care […] erau îngreunate de un politicianism feroce și venal.

Era mult mai în vârstă decât mine, prieten cu tatăl meu, care era senator și cu care a împărtășit emoția atentatului de la senat din 1926, în care a fost rănit.

Dar poate tinerețea mea a operat la sentimente cu care mă ținea mereu aproape de el. Îmi reamintesc că în casa lui (Casa Coandă nn), unde m-am bucurat de ospitalitate, am întâlnit și pe fiica lui, dacă nu fac vreo eroare în persoană[…]"

Interesant este că în aceeași perioadă când era scrisă scrisoarea, Henri Coandă afirma la Paris că îi este frică să meargă la consulatul României de la Paris pentru a-și înnoi pașaportul (el fiind cetățean român, întrucât nu a renunțat niciodată la cetățenia română și nici nu a acceptat o altă cetățenie) ca nu cumva să pățească ceva, știind că tatăl său făcuse parte din Casa Militară a Regelui.

GENERALUL COANDA ȘI CREDINȚA

Generalul Constantin Coandă a fost creștin-ortodox, iar conform afirmației din 1932 a IPSS Pimen, Mitropolit al Moldovei și Sucevei și Arhiepiscop al Iașilor "[…] era un bun creștin. În fiecare zi de sărbătoare el mergea la Biserica Amzei unde asculta rugăciunea, după care mergea la locul ce i se încredințase, în oficiul său militar sau în diferitele lui însărcinări ca om de stat."

  

sursa: www.crestinortodox.ro

O manifestare activă a credinței chiar este necesară în exercitarea unei funcții publice, întrucât toate faptele și acțiunile aduse în fața lui Dumnezeu se fac având autoritatea cu care ești investit și în folosul atribuțiilor publice, nu doar într-un scop personal.

Cu alte cuvinte, la o aceeași "cantitate" de credință investită,  rugăciunea unui conducător pentru supușii săi (sau pentru neamul său) este mai importantă, mai puternică  și mai ușor ascultată de Dumnezeu decât este rugăciunea unui om simplu pentru neamul din care face parte.

Cine se îndoia că manifestarea publică a credinței este incompatibilă cu exercitarea funcțiilor publice înalte, mai are timp să-și reevalueze părerea.

Mormântul familiei General constantin Coandă se găsește la Cimitirul Bellu-Ortodox din București, la figura 49, tot acolo unde este înhumat și Henri Coandă.

BIBILIOTECA GENERAL CONSTANTIN COANDA, din comuna PERIȘOR, Jud.DOLJ

După decesul generalului Coandă au fost donate comunei Perișor din județul Dolj (se pare că din partea familiei) o serie de materiale și cărți în memoria generalului.

Biblioteca a fost denumită: "Biblioteca General Constantin Coandă". Manifestarea a fost organizată prin implicarea unor asociații românești care-l cunoșteau pe general.

În comuna Perisor, leagănul copilăriei generalului, există astăzi un mic muzeu Coandă, dar materialele donate în 1932 nu au reușit încă a fi identificate.

sursa: http://www.gds.ro

 

Asociația Henri Coandă