Numeroase cazuri de malpraxis medical au fost aduse recent în atenţia publică prin intermediul mass-mediei. Propagarea rapidă a informaţiei la nivelul oamenilor a atras atenţia şi celor care au trecut printr-o situaţie asemănătoare cu cele prezentate în spaţiul mediatic.



Pentru a putea aprecia dacă situaţia de fapt concretă în care cineva s-a aflat la un moment dat reprezintă sau nu un caz de malpraxis medical, este important să fie ştiute caracteristicile acestuia, precum şi mijloacele legale de tragere la răspundere a persoanelor responsabile.

Malpraxisul medical este definit în Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii ca fiind: 'eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice'.



De asemenea, pentru a stabili limitele răspunderii personalului medical, aceeaşi lege vine cu completarea potrivit căreia 'personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament'.



Din lege reiese faptul că intră în sfera malpraxisului, orice vătămare produsă de către personalul medical pacientului, indiferent dacă este rezultatul unei greşeli produse din neglijenţă, imprudenţă ori slabă pregătire profesională, deci indiferent de motivul subiectiv. De asemenea, nu are relevanţă juridică etapa procesului medical în care se afla pacientul în momentul în care a suferit prejudiciul, respectiv prevenţie, diagnostic sau tratament.



În ceea ce priveşte mijloacele legale de tragere la răspundere şi reparare a prejudiciului, este bine de ştiut faptul că personalul medical răspunde atât disciplinar, în faţa organelor de control intern ale profesiei, cât şi civil şi penal, în faţa instanţelor de judecată şi a organelor de urmărire penală.



În legătură cu răspunderea disciplinară a cadrelor medicale, reamintim faptul că această profesie are un sistem propriu, intern, de organizare şi funcţionare, în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea diferite comisii specializate.



Un prim pas, în situaţia existenţei unui malpraxis medical, îl reprezintă formularea unei plângeri împotriva cadrului medical, adresată Colegiului Medicilor din circumscripţia căruia face parte cadrul medical respectiv. Această plângere reprezintă o procedură administrative, prealabilă iniţierii unei acţiuni judiciare şi are un caracter facultativ.



O plângere poate fi adresată şi pentru alte nereguli săvârşite de către cadrele medicale, cum ar fi încălcarea obligaţiei de confidenţialitate, refuzul de a consulta în cazuri urgente şi altele asemenea.

În cadrul Colegiului îşi desfăşoară activitatea o Comisie pentru disciplină, care se ocupă de controlul, tragerea la răspundere şi pedepsirea disciplinară a medicilor din cadrul colegiului. Drept urmare, această comisie va fi cea care va cerceta cazul nostru şi va stabili răspunderea disciplinară a medicului pentru orice încălcare a condiţiilor şi principiilor de exercitare a profesiei.



De asemenea, prin aceeaşi lege privind reforma în domeniul sănătăţii, respectiv Legea nr. 95/2006, a fost instituită, la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a muncipiului Bucureşti, Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis.



Prin urmare, din cadrul structurii interne a profesiei, avem două instituţii specializate cărora ne putem adresa. Cea de-a doua însă, poate fi sesizată numai cu privire la cazurile de malpraxis, iar nu şi în cazul altor încălcări.



În ceea ce priveşte răspunderea civilă, conform legii menţionate, personalul medical răspunde civil pentru orice prejudiciu produs pacientului prin încălcarea principiilor de exercitare a profesiei. Acest prejudiciu reprezintă echivalentul pecuniar al vătămării aduse, atât prin malpraxis, fiind de cele mai multe ori vorba de o vătămare fizică în concus cu cea psihică, cât şi prin atingeri aduse dreptului la imagine, la demnitate şi la viaţa privată.



Aceaste daune morale compensatorii sunt acordate potrivit legii şi se pot obţine fie prin intermediul unui acord cu medicul vinovat, acesta având obligaţia de a poseda o asigurare de răspundere civilă profesională, fie printr-o acţiune în faţa instanţelor de judecată civile. De asemenea, în măsura în care încălcarea normelor prin care s-a produs malpraxisul constituie infracţiune, aceste despăgubiri se pot obţine şi prin constituirea ca parte civilă în procesul penal, în cazul în care se formulează şi o plângere penală împotriva medicului.



Atât în cazul formulării unei plângeri adresate Colegiului Medicilor, cât şi în cazul unei acţiuni civile ori penale, sunt importante de avut în vedere termenele înăuntrul cărora acestea se pot formula. Legea sancţionează inacţiunea persoanei prejudiciate cu prescripţia dreptului la acţiune, respectiv imposibilitatea de sancţionare a cadrului medical care se face vinovat de săvârşirea uneia dintre faptele menţionate anterior.



În concluzie, legea prevede atât modalităţile sub care malpraxisul medical poate fi prezent şi limitele acestuia, precum şi mijloacele de tragere la răspundere şi de reparare a prejudiciului cauzat. Fiecare pacient are dreptul de a fi protejat prin intermediul legislaţiei naţionale, iar atunci când aceasta nu oferă o protecţie suficientă ori instanţele române interpretează eronat legea, se poate recurge la o cerere adresată Curţii Europene a Drepturilor Omului.



Avocat Dobrescu Bogdan

Nr. tel. 0766883875

Adresa e-mail: office@avocatdobrescu.rowww.avocatdobrescu.ro