Nairobi, 17 dec /Agerpres/ - Unsprezece piramide de fildeş au fost trecute prin foc într-o duminică de aprilie în Parcul Naţional Nairobi. Circa 16.000 de colţi de elefant cântărind 105 tone s-au transformat în scrum, cea mai mare cantitate arsă din istorie, relatează AFP.

Numeroase camere au imortalizat fildeşii în flăcări. Arzând 5% din stocul mondial de fildeş, Kenya a lansat un mesaj puternic braconierilor din ce în ce mai bine înarmaţi care decimează pahidermele: fildeşul nu are valoare decât în posesia unui elefant.

"Mai avem de parcurs un drum lung, dar nivelul conştientizării politice este remarcabil în raport cu trecutul", a declarat, pentru AFP, John Scanlon, secretar general al Convenţiei privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES).

În contextul recrudescenţei masacrelor comise asupra elefanţilor şi rinocerilor, conştientizarea a ajuns spre 2010 în sferele înalte ale societăţii, datorită unor personalităţi ca prinţul William şi apelurilor repetate ale unor guverne şi ONG-uri de a se interzice "total" comerţul cu fildeş.

Anul 2016 abundă în semne ale voinţei de a nu privi cu pasivitate efectele traficului cu specii sălbatice, problemă care figurează din acest an în raportul Oficiului ONU împotriva drogurilor şi criminalităţii, potrivit AFP.

China, considerată drept principala sursă a cererii mondiale de fildeş, şi-a înăsprit legislaţia privind importurile de "aur alb".

La începutul lunii octombrie, CITES a întărit protecţia unor specii ameninţate precum rechinii, pangolinii şi papagalii gri africani.

ONG-urile au salutat refuzul CITES de a autoriza Namibia şi Zimbabwe să vândă fildeşul "lor" în străinătate pentru a finanţa programe de protecţie, estimând că aceasta ar putea alimenta comerţul ilicit.

Atenţia mediatică s-a concentrat mai ales asupra unor specii carismatice precum elefantul, rinocerul, leul sau maimuţele mari.

"Când protejăm elefantul şi habitatul său, toate speciile care trăiesc în acel habitat beneficiază" de aceasta, aminteşte Kelvin Alie, înalt responsabil al Fondului internaţional pentru bunăstarea animalelor (International Fund for Animal Welfare, IFAW).

Conform Băncii Mondiale, donaţiile internaţionale pentru combaterea traficului cu specii sălbatice au oscilat între 200 şi peste 300 de milioane de dolari între 2013 şi 2016, faţă de cele 25 de milioane din 2010, adaugă AFP.

"Chiar dacă s-au înregistrat câteva succese în anumite locuri, nu trebuie să ne închipuim că totul merge bine", a nuanţat Mark Gately, de la ONG-ul Wildlife Conservation Society.

Populaţiile de elefanţi sunt relativ stabile, chiar în creştere, în Africa de Sud, în Botswana, în Uganda, în anumite părţi din Kenya, în Zambia, în Zimbabwe, în Malawi sau în rezervaţia W-Arli-Pendjari, care se întinde pe teritorii din Benin, Niger şi Burkina Faso, dar situaţia de ansamblu este departe de a fi mulţumitoare.

Potrivit Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), populaţia de elefanţi din Africa înregistrează cea mai mare scădere a sa din ultimii 25 de ani, numărând circa 415.000 de exemplare.

În cazul rinocerilor - al căror corn se utilizează în medicina tradiţională chineză sau vietnameză şi se vinde cu până la 60.000 dolari/kilogram pe piaţa neagră - peste 5.000 de exemplare, un sfert din populaţia lor mondială, au fost ucise în ultimii opt ani în Africa de Sud.

CITES estimează că traficul cu specii de faună implică 20 de miliarde de dolari pe an, devenind unul dintre cele mai înfloritoare de pe planetă.

În timp ce unele ţări africane au făcut o prioritate din lupta împotriva braconajului, altele afişează alte priorităţi (lupta împotriva sărăciei, şomajului, foametei...).

Dacă oamenii vor să mai vadă specii ca rinocerii şi elefanţii în libertate, întreaga omenire trebuie să dea o mână de ajutor, estimează Richard Vigne, director al unei rezervaţii de lângă Muntele Kenya.

În această aprigă luptă, observatorii beneficiază de dezvoltarea unor reţele de informaţii demne de serviciile secrete, implicarea accentuată a serviciilor vamale sau a poliţiei, adoptarea unor legi care prevăd pedepse grele, acorduri transfrontaliere tot mai numeroase.

"Este necesară o abordare holistică", apreciază Andrew McVey, din cadrul Fondului Mondial pentru Natură (WWF). În timp ce se desfăşoară pe teren supraveghetori înarmaţi, trebuie să se micşoreze cererea de fildeş, iar comunităţilor locale trebuie să li se explice faptul că protecţia faunei prezintă un interes economic (turismul), explică acesta.

În prezent, Africa înregistrează un adevărat război dublat de o cursă a echipării cu tehnologie înaltă (drone, camere termice, echipe de intervenţie transportate cu elicopterul, formarea supraveghetorilor de către forţele speciale).AGERPRES/(AS - autor: Pepa Siţa AGERPRES/(AS - editor: Mariana Ionescu)