În opinia sa, Congresul de la Focșani a fost primul de acest fel din istoria poporului evreu, care și-a stabilit ca obiectiv crearea unui stat în Eretz Israel.

AGERPRES: Care este semnificația Conferinței internaționale "Primul Congres Sionist, Focșani, 1881", care va începe pe 27 noiembrie?

Aurel Vainer: România este o țară în care s-au întâmplat și lucruri paradoxale, dar și lucruri despre care lumea largă nu a știut suficient. În cazul la care ne referim, la Focșani, și apoi la Galați, s-a desfășurat în 1881 o manifestare de mare importanță, cu profunde semnificații. Primul Congres Sionist din lume, pe care îl aniversăm în această conferință ce va avea loc la Focșani și București, în zilele de 27 - 29 noiembrie 2011, organizat de Federația Comunităților Evreiești din România, Asociația Sionistă din România și Comunitatea Evreilor Focșani, are o semnificație ce merită a fi subliniată. Participanții la manifestarea de acum 130 de ani, care proveneau în marea lor majoritate din vechiul Regat al României, au discutat problemele legate de reîntemeierea Statului Israel în Țara Sfântă, și asta cu 16 ani înainte ca Theodor Herzl să organizeze Congresul Sionist de la Basel, din 1897, considerat a fi actul de naștere al sionismului mondial.

Organizarea Conferinței internaționale pentru aniversarea celor 130 de ani de la Primul Congres Sionist, de la Focșani, în 1881, care a fost urmat de o manifestare similară la Galați, cu doi ani mai târziu, este, în primul rând, o manifestare de mândrie națională.

Desigur, toată mișcarea sionistă este una națională, de renaștere a poporului evreu într-un stat al său, nu numai în diaspora. Nu ezit să spun că este un moment de întâietate al evreilor din România. Congresul din Focșani a fost primul de acest fel din istoria poporului evreu, care și-a pus ca obiectiv crearea unui stat în Eretz Israel.

AGERPRES: Ceea ce spuneți este interesant pentru evrei, ca și pentru români, dar atunci se pune întrebarea de ce Congresul de la Focșani nu este considerat de istorici a fi prima reuniune oficială pe plan mondial realizată de mișcarea sionistă?

Aurel Vainer: Noi credem că nu exagerăm când spunem că la Focșani a avut loc primul congres sionist din lume, dar există o diferență cantitativă și calitativă în ceea ce privește participanții care au fost prezenți la Basel. Nu trebuie uitat însă că Samuel Pineles, președintele Congresului de la Focșani, a fost ales atât în conducerea lucrărilor Congresului de la Basel, cât și în conducerea organizației sioniste mondiale, creată în Elveția.

Pentru România acelor vremuri, ca și pentru mișcarea sionistă, în general, este important că la Focșani, în 30 - 31 decembrie 1881, au participat 56 de delegați, care reprezentau aproximativ 70.000 de activiști din 33 de organizații locale ale evreilor români.

AGERPRES: Care au fost rezultatele și mai ales consecințele Congresului de la Focșani, din 1881?

Aurel Vainer: Încă din 1882, ca urmare a acestui Congres Sionist, evreii din România, în special de la Moinești și Focșani, au fost primii care au trecut la înființarea de colonii agricole în Țara Sfântă, la Rosh Pina și Zichron Iaakov. Ei au înțeles că viitorul poporului evreu trebuie gândit prin prisma unei apropieri fundamentale de pământ.

Să remarcăm că acești pionieri ai renașterii Eretz Israel au avut o abordare pragmatică, nu una teoretică. Vrem să mai punem în evidență și faptul că evreii din România au abordat problemele sionismului, de stabilire de colonii agricole, fără a fi nevoiți să fugă din calea unor pogromuri, jafuri și așa mai departe, cum se întâmpla cu cei din fostul imperiu țarist, care au ajuns în Eretz Israel pentru că au trebuit să fugă din calea urgiilor. La noi exista o atitudine antisemită și la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, dar nu erau forme agresive ca în imperiul țarist. Deci, evreii români au plecat în Eretz Israel pentru că așa le-a dictat conștiința, ceea ce este un lucru extrem de important.

Fără a o trece în rândul consecințelor despre care întrebați, aș mai aminti, ca un element important, că la deschiderea Congresului din Focșani a fost intonat pentru prima oară imnul "Hatikva", care acum este imnul oficial al Statului Israel.

Trebuie să spunem că nici în Israelul zilelor noastre nu sunt mulți cei care vor să recunoască această întâietate a evreilor din România. Ca atare, este bine ca generațiile tinere din Israel să cunoască adevărul istoric, motiv pentru care noi, puținii evrei care am mai rămas azi în România, am decis să organizăm această Conferință internațională referitoare la Primul Congres Sionist de la Focșani. Este prima aniversare pe care o marcăm, dar putem ca, în anii ce urmează, să creăm noi momente în amintirea Congresului atât de important de la Focșani, de la sfârșitul anului 1881.

AGERPRES: Ce ne spuneți despre nivelul de reprezentare la această conferință, care se va desfășura la Focșani și București?

Aurel Vainer: Conferința va începe la Focșani, pe 27 noiembrie, printr-o sesiune oficială de deschidere, unde vor fi abordate subiecte precum necesitatea organizării acestei conferințe, dar și evoluția istorică și consecințele Congresului de la Focșani. Participanții la conferință vor fi salutați de oficialități locale și centrale din România și Israel.

Din partea română, vor fi prezenți conducători ai celor 38 de comunități locale evreiești, dar și membrii Consiliului de Conducere al FCER. La aceștia se vor adăuga reprezentanții Cultului Mozaic din România, respectiv rabinii din București, Iași și Oradea, foști ambasadori ai României în Israel și alte personalități și prieteni ai FCER, cercetători de la Centrul pentru studierea evreilor din România. Nu în ultimul rând, nădăjduim să fie prezenți mai mulți parlamentari români, în măsura în care programul Legislativului le-o va permite.

Din partea israeliană vor fi prezenți la conferință ambasadorul Statului Israel la București, Dan Ben-Eliezer, mai mulți istorici de renume și contăm și pe reprezentanții conducerii Organizației Sioniste Mondiale. De asemenea, vor mai fi reprezentanți ai unor ambasade străine la București.

AGERPRES: Ce contribuție a avut comunitatea evreiască din România la susținerea mișcării sioniste?

Aurel Vainer: În afară de primul val de Alya, de emigrare în Eretz Israel, atunci când s-au format coloniile amintite, de la Rosh Pina și Zichron Iaakov, Congresul de la Focșani a continuat să producă efecte în timp, reflectate în tot mai buna organizare a sionismului în România. Idealul sionist, care a început să circule de atunci, a pus în mișcare populația evreiască de diferite vârste, contribuind astfel la renașterea Statului Israel, în 1948, după teribilul Holocaust care a dus la moartea a șase milioane de evrei.

Ca atare, Congresul de la Focșani și-a pus amprenta pe întreaga dezvoltare a populației evreiești din România. Numărul maxim al populației evreiești din România a fost atins înainte de al Doilea Război Mondial, în granițele de atunci ale țării trăind 850.000 de evrei. Mișcarea sionistă din anii respectivi a fost prezentă tot timpul și pretutindeni în România, după Congresul de la Focșani, chiar dacă ea a coexistat cu alte mișcări ale evreilor români, cum a fost cea pentru integrarea evreilor în viața economico-socială și politică a țării, precum și alte mișcări, în special în cercurile religioase evreiești, care erau orientate către menținerea vieții hasidice, mai ales evreii habotnici preferând să își ducă viața într-o comunitate închisă, cu puține contacte.

Trebuie însă arătat că și această mișcare religioasă hasidică, din jurul curților rabinice, care, uneori, aveau tradiții de sute de ani în România antebelică, s-a reorganizat și continuă să existe azi în Israel sau în SUA. De exemplu, curtea rabinului din Buhuși funcționează acum în Israel, la Bnei Brak, lângă Tel Aviv, dar ea a reintrat în contact cu România și avem un acord de colaborare cu aceștia, care vizează întreținerea sinagogii și cimitirului evreiesc din Buhuși. Recent, am avut o vizită și au venit în România circa 100 de hasidimi, în frunte cu liderul comunității, denumit Admor. Am dat acest exemplu ca să vedeți că emigrarea în Israel a permis acestei comunități regăsirea contactului cu România, ceea ce se întâmplă și cu o altă curte rabinică, a rabinului din Sculeni, care funcționează acum în SUA.

Așadar, în comunitatea evreiască din România antebelică au existat toate curentele de gândire și organizare, inclusiv cele sioniste.

AGERPRES: Cum a acționat mișcarea sionistă în România în anii premergători și în cei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Dar în perioada comunismului?

Aurel Vainer: După cel de-al Doilea Război Mondial a apărut în România o structură de organizare de influență comunistă, mă refer la Comitetul Democrat Evreiesc (CDE), care ducea o amplă campanie împotriva Alya. Lucrurile au evoluat și CDE a trimis ulterior evrei în Israel, în speranța deșartă că acești oameni, plecați cu ajutorul lor, vor face comunism acolo. Ei însă nu au făcut așa ceva, au trecut la viața de construcție a Statului Israel, uitând complet de aceste planuri ale Partidului Comunist de atunci.

În anii comunismului, mișcarea sionistă și-a încetat practic activitatea în România. Prin Rezoluția Partidului Muncitoresc Român din 1948 au fost desființate toate organizațiile cu scop politic, inclusiv cele sioniste.

Am trăit acest eveniment pe pielea mea, pentru că făceam parte din organizația sionistă de tineret, denumită Dror, având, la vremea respectivă, șaptesprezece ani. După dizolvarea Dror, ni s-a dat șansa să plecăm într-o colonie de pregătire pentru emigrarea în Israel. Așa am plecat la Constanța, unde se înființase un fel de kibuț, iar băieții erau muncitori în portul Constanța. Am lucrat în port timp de două luni și jumătate, după care urma să plecăm în Israel. Era ultima șansă. Au venit două vapoare israeliene în martie 1949, dar în loc să ne ia pe noi, au luat reprezentanți ai CDE-ului.

Așa s-a terminat mișcarea sionistă în timpul comunismului, dar unii au avut o soartă dură. Capii mișcării au fost arestați, printre ei fiind și fiul rabinului Gutman, acesta din urmă fiind un martir al pogromului din București, din 1941. Unii dintre cei arestați au murit în închisoare, alții au fost eliberați după mai mulți ani, printre care s-a numărat și rabinul Efraim Gutman, care va fi prezent la conferința din zilele următoare. Există documente ale Partidului Comunist de atunci, în care conducătorii, inclusiv Gheorghe Gheorghiu-Dej, s-au pronunțat pentru pedepse extrem de severe pentru sioniști, care erau considerați agenți ai imperialismului și ai Statului Israel.

Din 1990, mișcarea sionistă din România a renăscut, s-a înființat Asociația Sionistă din România, dar aceasta nu mai are atât rolul de a stimula emigrarea, ci de promovare a prieteniei și a concepției sioniste, pentru că numărul evreilor din România s-a redus și trăim în condiții de democrație teoretic deplină. Tineretul și-a găsit un alt gen de viață, fiind cetățeni liberi ai României. Nu e rău, noi încurajăm și acest fel de existență, dar și valorile sioniste.

AGERPRES: Care ar fi secretul funcționării în mișcarea sionistă a unor curente politice și de gândire diferite?

Aurel Vainer: În cadrul populației evreiești s-au structurat curente de gândire și mișcări foarte diferite. Erau două - trei organizații socialiste, cea mai cunoscută fiind Hașomer Hațair și Dror. Dintre mișcările de dreapta, cea mai populară era Betar, din care, mai târziu, a apărut partidul politic israelian Likud.

Revizioniștii, cum erau ei numiți, militau, înainte de 1948, pentru reinstaurarea Statului Israel prin forța armelor.

Din sânul mișcărilor sioniste de dreapta au apărut, înainte de război, chiar și două organizații teroriste, care au aruncat în aer vestitul hotel "King David" din Ierusalim, azi complet reconstruit.

Tabloul mișcărilor sioniste antebelice cuprindea tot spectrul politic. Unele dintre ele au avut și forme speciale de organizare în Israel. De exemplu, kibuțurile derivate din Hașomer Hațair erau atunci cele mai de stânga. Toată lumea lucra orice avea nevoie respectivul kibuț și aveau drepturi egale. Apoi, odată cu evoluția standardului de viață, kibuțurile s-au orientat spre forme ale economiei de piață. Este însă interesant că aceste kibuțuri, care există și azi în Israel și unele ajung să aibă chiar câteva mii de membri, pun mare accent pe formarea culturală și profesională a membrilor lor. Ca atare, mulți conducători ai armatei israeliene și mulți politicieni provin din kibuțuri. Este cunoscut cazul generalului Yigal Aron, devenit ministru de externe, care și-a păstrat calitatea și domiciliul în kibuț, unde, atunci când îi venea rândul, le servea masa celorlalți și făcea orice muncă era necesar.

AGERPRES: Evreii din România erau educați de mici să economisească într-o pușculiță, pentru a ceda apoi banii organizațiilor sioniste. Mai există această solidaritate și unitate a evreilor?

Vainer: De fapt, erau două pușculițe, care existau în orice casă evreiască. Fără să fie sioniști, evreii adunau bani care erau apoi preluați de o persoană și utilizați pentru nevoile celor care emigraseră în Israel, iar o altă formă de economisire era dedicată achiziționării de terenuri, la care donatorul practic subscria, în acest mod.

Terenurile nu s-au luat cu japca de la arabi, ci au fost cumpărate, intrând în proprietatea statului, care este și azi singurul proprietar de pământ în Israel, pe care apoi îl concesionează fermierilor.

Mai exista și o agricultură individuală, denumită moshav. Agricultorii cooperează, dar este un model care, din păcate, nu prinde în România, deși astfel de cooperative există și în numeroase țări din UE. De exemplu, un crescător de animale are nevoie de furaje concentrate, pe care i le procură cooperativa. De asemenea, el nu merge, în general, la piață să își vândă produsele. Și această activitate este făcută prin moshav. Este o cooperativă de aprovizionare și desfacere, ceea ce dă alte posibilități de valorificare a produselor, decât dacă le-ar vinde la poartă.

Revenind la conferința despre care am discutat, aș vrea să mai adaug că vom promova și cu această ocazie tineretul nostru, în special pe cei cu forme de studii de specialitate, care vor ajuta la instaurarea unei atmosfere cât mai dinamice, în special după dezbaterile istorice. Deși în România nu mai sunt decât aproximativ opt mii de evrei, ne interesează să promovăm cât mai mult educația și să apropiem tineretul de identitatea sa națională evreiască. Poți să fii fidel, în același timp, României, unde te-ai născut, precum și patriei tale ancestrale, Israelul.

Mai trebuie subliniat că această conferință s-a realizat cu sprijinul partenerilor - Fundația "Caritatea", World Zionist Organization, American Jewish Joint Distribution Committee. AGERPRES