Specialistă în domeniul academic al anglisticii și al Studiilor Culturale, în special Studii Canadiene, Linda Hutcheon este cunoscută pentru teoriile sale cu influențe majore în postmodernism.

Unul dintre cei mai distinși specialiști în domeniul literaturii și al culturii secolului al XVIII-lea, Pat Rogers este Distinguished University Professor, Eminent Scholar și DeBartolo Chair of the Humanities la University of South Florida.

Născută în 1947, Linda Hutcheon a urmat cursurile universitare în Canada, obținând Diplomă de Merit în domeniul Limbi și Literaturi Moderne, la Universitatea din Toronto în 1969. A continuat studiile la Universitatea Cornell, absolvind cursurile masterale în 1971, pentru a reveni la Toronto și a deveni doctor în Literatură Comparată, în 1975. Aici este Associate Professor, profesor la Departamentul de Engleză, în intervalul 1976-1988, apoi profesor de Literatură Engleză și Comparată, până în 1996. Între 1996 și 2010 este activă în diverse departamente și specialități la Universitatea din Toronto, de la Department of Art, Graduate Centre for the Study of Drama, Cinema Studies, Women and Gender Studies, la Institute for Aging and Human Development, and Sexual Diversity. Din 2010 Universitatea din Toronto are onoarea de a o avea pe Linda Hutcheon în calitate de Professor Emeritus.

Linda Hutcheon este autoarea unor cărți de căpătâi în domeniile Studii Anglo-Americane și de Comparatistică, Studii Culturale, Identitate Culturală, Studii Interdisciplinare, publicate în engleză și traduse în japoneză, chineză și coreeană, persană și arabă, polonă și sârbă, italiană, portugheză și română. Printre acestea se numără: Formalism and the Freudian Aesthetic: The Example of Charles Mauron (1984, 2006), A Theory of Parody: The Teachings of Twentieth-Century Art Forms (1985, 1990, 1993, 2001), A Poetics of Postmodernism: History, Theory, Fiction (1988, 1991, 1996, 2002), The Canadian Postmodern: A Study of Contemporary English-Canadian Fiction (1988, 1993), The Politics of Postmodernism (1989, 1992, 1993, 2003), Splitting Images: Contemporary Canadian Ironies (1991), Irony's Edge: The Theory and Politics of Irony (1994, 2000, 2003), A Theory of Adaptation (2006).

Ce a de-a doua personalitate care va primi titlul DHC, John Patrick William Rogers născut în anul 1938 merge la Beverley Grammar School (1948-1956), activează ca interpret de limbă rusă în Royal Air Force, timp de doi ani, pentru a-și continua studiile la Fitzwilliam College, Cambridge (1958-1964). Primește titlul doctor în filosofie la Cambridge în 1968. College Lecturer și Director of Studies la Sidney Sussex College, Cambridge University (1964-1969), este profesor la University of North Wales, Bangor (1973-1976), apoi la University of Bristol (1977-1986), pentru a-și muta cariera universitară peste Atlantic, în 1986. Din 1986 încoace este DeBartolo Professor in the Liberal Arts și Eminent Scholar la University of South Florida. Devine doctor în litere tot la Cambridge, în 1982, și absolvă un al doilea doctorat în litere la Bristol, în 1986. A fost șef al Departamentului de Engleză la cea de-a doua universitate în intervalul 1980-1984 și, anterior, ad interim, șef al Departamentului de Engleză de la University College of North Wales.

Anii 1980 sunt plini de evenimente în cariera sa: este vice-președinte (1980-1982), apoi președinte (1982-1984) al British Society for Eighteenth-Century Studies, Johnson Society din Lichfield are onoarea de a-l avea președinte în 1982-1983, iar University of Otago beneficiază de prezența sa ca William Evans Visiting Fellow, în 1986. În semestrul de iarnă al anului 1994 este Fowler Hamilton Visiting Research Fellow la Christ Church, Oxford și devine Honorary Visiting Professor la School of English, University of Liverpool, în 2009. Din 2010 este vice-preșidente al Johnson Society of London.

Un scriitor prolific, Pat Rogers este autorul și editorul a 44 de cărți și peste 100 de articole. Printre cele mai importante lucrări se numără: Grub Street: Studies in a Subculture (1972), Defoe: The Critical Heritage (1972), The Oxford Illustrated History of English Literature (1987), Johnson: Past Masters (1993), Essays on Pope (1993), (ed.) The Major Works of Alexander Pope (1993, rev. 2005), Producing the Eighteenth-Century Book: Writers and Publishers in England, 1650-1800 (2009).

Este coeditor al Oxford Dictionary of National Biography, în care contribuțiile sale acoperă articole de dicționar despre Frances Burney și Samuel Johnson, și lucrează, în momentul de față, la (ed.) The Oxford Book of Satire, The Cambridge Introduction to Jonathan Swift și Jonathan Swift in Context, ambele pentru Cambridge University Press. AGERPRES