Autorii studiului, apărut în publicația americană Public Library of Science (PLoS), au analizat mai multe variații genetice recunoscute ca elemente de risc de obezitate. Apoi au cercetat câte din aceste mutații erau moștenite de participanții la studiu de la părinți, apreciind astfel gradul de susceptibilitate genetică de obezitate, determinat de numărul de variante moștenite.

Concluzia a fost că majoritatea subiecților studiului moșteniseră între 10 și 13 din aceste variante genetice.

Cercetătorii de la Universitatea Cambridge au măsurat cantitatea de exerciții fizice pe care le făcea fiecare participant, pe baza unui chestionar. Au stabilit astfel o legătură între numărul variațiilor genetice care predispun la obezitate și indicele masei corporale (IMC).

În acest fel, cercetătorii au putut vedea dacă un mod de viață activ scade influența genetică asupra IMC și riscului de obezitate.

Ei au constatat că, pentru fiecare variație genetică ce predispune la un exces de greutate, există o creștere a IMC egală cu 445 grame la o persoană cu înălțimea de 1,70 m. Creșterea în greutate este mai mare la persoanele inactive decât la cele care fac mișcare și exerciții fizice: la persoanele cu mai multă activitate fizică, creșterea în greutate a fost de doar 379 grame pe variantă genetică, față de 592 grame la persoanele sedentare.

Cercetătorii au calculat că fiecare variantă genetică suplimentară mărește de 1,1 ori riscul de obezitate. La persoanele active însă, acest risc scade cu 40%.AGERPRES