Prof. univ. dr. Constantin Ciuce vorbește, în context, despre consecințele migrației specialiștilor, care ''ar putea fi diminuată dacă ar exista responsabilitate politică față de viitorul acestei națiuni''.


AGERPRES: Școala românească de medicină este apreciată și recunoscută peste hotare. Ce face calitatea învățământului în acest domeniu? Cum afectează criza din România, care se face simțită în toate domeniile, școala de medicină?
Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: O școală nu se naște și nu poate crește peste noapte, indiferent de calitatea resurselor umane și a infrastructurii pe care o dezvoltă.

Realizările cuantificabile ale trecutului și, în parte, cele ale prezentului, aduc recunoașterea și aprecierea școlii românești de medicină.

Calitatea învățământului în medicină este favorizată de legătura directă pe care cadrele didactice, în calitate de formatori, o au cu activitatea practică. Cadrele didactice din universități sunt, adesea, și vârfuri sub aspect profesional, în specialitățile pe care le predau studenților și rezidenților. Acest fapt permite transferul corect de cunoștințe necesare și de abilități practice noilor generații de medici, transfer concordant cu solicitările profesiei și cu progresul înregistrat de medicină.

Dincolo de acest aspect, calitatea învățământului medical depinde de deciziile politice ale guvernelor și de strategia asumată de fiecare universitate.

Influențele negative pe care decizia politică le are, sub aspectul calității în învățământul medical, indiferent de culoarea guvernelor, sunt: subfinanțarea, finanțarea universităților pe echivalent student, transformarea învățământului medical în învățământ de masă, absența viziunii asupra cerințelor infrastructurii în centrele de formare, incapacitatea elaborării unei strategii eficiente de colaborare între ministerele specifice (învățământ și sănătate) pentru utilizarea eficientă a resurselor, disiparea resurselor bugetare nesusținută de rezultate concrete în formarea medicală și cercetare.

Învățământul medical este scump. În teorie, criza ar trebui să diminueze numărul celor care urmează medicina dacă nu obțin loc bugetat. Această ipoteză este infirmată de realitate. Cel puțin pentru UMF "Iuliu Hațieganu" Cluj, concurența a fost mai mare față de anii trecuți și ne-am ocupat locurile bugetate și cele cu taxă în sesiunea din iulie.

Sunt de două ori mai multe solicitări pentru locurile scoase la concurs, prin evaluare de dosar, destinate cetățenilor europeni și din țări terțe, decât numărul de locuri oferite de către universitate.

Pe alt plan, incertitudinile privind investițiile în curs și cele de viitor, imposibilitatea de adaptare a resurselor umane la nevoile reale ale universității, scăderea motivației cadrelor didactice prin blocarea concursurilor sunt aspecte cu care se confruntă întreg sistemul universitar.


AGERPRES: În ultimul timp, au existat unele incidente medicale, care au generat discuții aprinse privind calitatea actului medical și statutul medicului în România. Care este în opinia dvs statutul medicului în România?
Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: Incidente medicale nu există doar în România. Medicina nu este o știință exactă. Cu cât un medic, care încearcă să își ajute semenul, îndrăznește mai mult, cu atât complicațiile posibile ale unui act medical sunt, potențial, mai mari.

Pacienții îl așează pe doctor după Dumnezeu, când lucrurile merg bine, și îl aruncă în infern când se dovedește că, sub raport profesional, nu este decât un om.

Nu îi apăr, aici, pe medicii care condiționează în spital public un act medical. Nici pe aceia care, din nepăsare sau indiferență față de bolnav sau față de propria dezvoltare profesională, aduc prejudicii pacienților cu care vin în contact. Pe acești oameni nu îi consider colegi. Din fericire, fără a nega existența lor, știu că sunt foarte puțini, raportat la marea masă a medicilor care profesează în România. Despre aceștia din urmă vorbesc.

Medicii adevărați, care au ales să continue să profeseze în România, ar trebui să fie respectați pe măsura responsabilității profesionale pe care o au și a sacrificiului, zilnic, pe care îl fac.

În fond, ce există fără sănătate? Viața câtor oameni adunați, ca familie, în jurul unui bolnav este influențată de deciziile și de profesionalismul oamenilor în alb?

În loc de apreciere și de respect, corpul medical este condamnat să-și amintească, zilnic, de umilință.

Marea majoritate lucrează în condiții de infrastructură inadecvată, în spitale înglodate în datorii, care nu le pot asigura condiții decente de muncă. Această realitate scade calitatea actului medical. Când evoluția pacienților nu este favorabilă sau când apar drame, lipsurile datorate sistemului se întorc împotriva medicilor, deși nu este în sarcina lor asigurarea condițiilor pentru desfășurarea activității.

Cruciadele declanșate adesea de mass-media, informată sumar, incomplet sau dezinformată în cazuri apreciate ca malpraxis, înainte de a avea o evaluare corectă a situației, realizată de experți capabili să înțeleagă lucrurile în complexitatea lor, conduce la alterarea relației doctor-pacient.

Încurajat de ceea ce vede reflectat în mass-media, personalul medical este adesea agresat de pacienți nemulțumiți de ceea ce ei cred că ar trebui să primească drept îngrijiri.

În acest context, medicii sunt văzuți ca roboți, obligați să stea zi și noapte la dispoziția pacientului și să devină magicieni, scoțând din sacul gol al sistemului sanitar soluții pentru binele pacientului. Orice încercare de apărare sau de reașezare a statutului medicului în România este însoțită de comentarii, care, ignorând realitatea, sugerează că, dacă asta și-au ales, trebuie să-și accepte situația.

Astfel, valoarea dată de calificarea de înalt nivel și impactul social al muncii prestate de medic nu sunt corect apreciate de societate și de clasa politică și, în consecință, munca medicului nu este corect răsplătită.

Toate guvernele și Parlamentul Romaniei, indiferent de culoarea politică a membrilor lor, sunt vinovate de starea în care a ajuns condiția medicului în România. După cum vinovați suntem și noi, medicii, incapabili de solidaritate la nivel național. Ne merităm soarta pe care o acceptăm, tacit, cu excepția unor voci singulare și, în consecință, ineficiente.

Transformați în corupți de concepția potrivit căreia medicii oricum se descurcă, dependenți pentru supraviețuire de medicina de tip alimentar - a se citi mila pacientului -, medicii și-au pierdut demnitatea profesiei și nu sunt capabili să și-o recapete, instituțional, cerând să fie așezați de către politic și de către societate acolo unde le este locul adevărat.

Ne datorăm, pe mai departe, inconștiența cu care, în ciuda lipsurilor și a lipsei de respect, ne continuăm activitatea, acelora dintre semenii noștri care, în clipe de cumpănă legate de viața lor sau a celor apropiați lor, înțeleg ce înseamnă cu adevărat viața de zi cu zi a "chinuiților nemuririi" și ne aduc prinosul lor de recunoștință.

Cât timp însă vom fi în stare să ne amăgim cu idealuri într-o lume ce și-a schimbat sistemul de valori și nu-și înțelege nevoile de bază: sănătatea, educația și cultura?


AGERPRES: În medicină se vorbește mai mult ca în orice alt domeniu despre formare continuă. Această latură a pregătirii profesionale ține, e drept, de fiecare specialist în parte, dar are România în prezent un cadru reglementat care să favorizeze această formare continuă?
Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: Există oferte de pregătire pentru formarea continuă în programele tuturor universităților de medicină. În plus, Colegiul Medicilor din România are un cadru reglementat de acumulare de credite, prin cursuri de formare continuă, pe care medicii practicieni trebuie să le urmeze. În absența acestora, medicii practicieni, evaluați la fiecare 5 ani, nu mai primesc autorizația de liberă practică.


AGERPRES: Globalizarea și libera circulație favorizează o migrație a specialiștilor spre "puterile" medicale. Ce înseamnă acest lucru pentru România?
Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: Libera circulație este un drept câștigat. Consecințele migrației specialiștilor vor aduce României accentuarea deficitului de medici, accesul tot mai dificil al majorității populației la serviciile medicale, liste de așteptare tot mai lungi pentru acte medicale complexe, transformarea unor boli recuperabile prin tratament instituit la timp în boli handicapante, scăderea stării de sănătate a populației având drept consecință diminuarea potențialului de muncă a populației active, creșterea costurilor sociale pentru subzistența pacienților incapabili de muncă, accentuarea sărăciei în țară și reluarea cercului vicios.


AGERPRES: Vorbim aproape zilnic în presă despre plecarea specialiștilor. Ce soluții ar putea fi ca ei să rămână? Pe de altă parte este adevărat că lipsesc specialiștii din țară? O să ajungem să importăm?
Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: Cu certitudine, Colegiul Medicilor din România vă poate pune la dispoziție date statistice relevante.

Eu știu că generația de medici cu vârste cuprinse între 55 și 65 de ani, din care fac și eu parte, cuprinde numărul cel mai mare de medici specialiști din totalul încă existent în țară. În 9 - 10 ani, pensionarea acestor generații va crea un deficit care subsumat plecării masive din țară va crea mari probleme în sistemul sanitar.

Un bun specialist are nevoie de timp să se formeze, de ani buni în care, lucrând lângă oameni cu experiență, își câștigă propria capacitate de a decide și de a acționa, corespunzător, în situații medicale complexe.

Ce soluții ar fi ca medicii și asistentele medicale să rămână în România?

Migrația, în totalitate, nu poate fi oprită. În căutarea unei vieți mai bune, o parte din medicii din Occident se îndreaptă spre alte țări, unde munca le este remunerată mai bine. Locul lor este luat de medici nemulțumiți de starea sistemului în care lucrează și de lipsa de perspectivă.

Migrația ar putea fi diminuată dacă ar exista responsabilitate politică față de viitorul acestei națiuni. Pentru aceasta ar trebui să fie create, prioritar, condiții adecvate de muncă personalului sanitar, să dispară lipsurile din spitale, să fie recâștigată demnitatea profesiei medicale, munca medicilor să fie apreciată corespunzător complexității ei și nu subfinanțată de către CAS, medicii să fie plătiți corespunzător, iar imaginea lor să nu fie terfelită de unii neaveniți. Probabil, pentru România, aceste măsuri sunt himere.


AGERPRES: Specialiști fără dotare nu există. Dar aparatura fără specialiști nu face doi bani. Este pregătită școala românească să folosească instrumentarul din Occident? Mulți din cei care au posibilitatea să se trateze "afară" spun că o fac și pentru că aparatura este performantă, iar serviciile mai bune...
Prof. univ. dr. Constantin Ciuce: Medicii români sunt buni profesioniști. O mare parte au trăit experiențe profesionale pe alte meleaguri sau au urmat cursuri de perfecționare în țară sub patronajul unor personalități medicale.

Adaptarea la nou nu este o problemă pentru medicii români. Dovada - aprecierea de care se bucură în serviciile din străinătate în care sunt trimiși de lipsa aprecierii profesiei sau de condițiile spitalului românesc. Dovadă stă și performanța prezentată cu ocazia congreselor științifice, adesea cu nimic mai prejos decât a colegilor din vest.

Mirajul vestului pentru tratament - desigur pentru cei care își permit - ține adesea mai degrabă de ignoranța privind experiența medicilor români, dar, cel mai adesea, de condițiile de spitalizare și de incertitudinea existenței materialelor elementare pentru asigurarea unui act medical de calitate.

Nu doresc răul nimănui, dar, în final, în calitate de rector al unei universități de medicină le urez tuturor cadrelor didactice să beneficieze de îngrijiri de sănătate acordate de studenții pe care i-au format.

În acest context, urez tuturor oamenilor politici să beneficieze, în condiții de urgență maximă, de condițiile oferite de sistemul sanitar pe care l-au creat pentru asigurarea sănătății poporului român. AGERPRES