Cam o treime din această cifră reprezintă în realitate 'întoarceri subvenționate', majoritatea persoanelor care au plecat din Franța fiind romi originari din România.

Pentru a înțelege mecanismul care-i permite lui Gueant să vehiculeze cifra menționată, trebuie adus în discuție ajutorul umanitar pentru întoarcere (ARH) - un mijloc prin care se răspunde 'situației străinilor comunitari, ale căror condiții de viață pe teritoriul francez se caracterizează printr-o extremă precaritate, atât în plan material cât și sanitar sau psihologic'. 'ARH se acordă străinilor a căror situație este foarte precară și care stau în Franța de cel puțin trei luni', arăta Oficiul francez de Imigrare și Integrare (OFII) într-o notă internă din martie 2010.

Pentru a putea încasa ARH, o persoană trebuie să fie pe teritoriul francez 'de cel puțin trei luni' și să se afle într-o situație 'foarte precară'. Ajutorul cuprinde un bilet numai dus spre București, 300 de euro pentru fiecare adult și 100 de euro pentru fiecare copil. În marea lui generozitate, statul francez oferă chiar și un excedent de bagaje, în caz că, în pofida stării lor extrem de precare, persoanele vizate ar dori să ducă câteva amintiri în România. Poate o statuetă a lui Sarkozy sau o enciclopedie a istoriei civilizațiilor cu dedicație de la Gueant, scrie blogs.mediapart.fr.

În 2010 au fost acordate 9.761 de ajutoare umanitare de repatriere, dintre care 8.192 unor cetățeni români, adică 84%. Prin urmare, este vorba despre o măsură cu țintă clară. Deși deschisă tuturor cetățenilor UE, ea îi vizează practic doar pe români. Nu s-a făcut public încă bilanțul pentru 2011, însă ordinul de mărime ar fi același.

Pentru o familie cu trei copii, ARH reprezintă salariul pe patru luni în România, țară în care salariul minim este printre cele mai scăzute din Europa. Este o sumă semnificativă pentru niște cetățeni europeni care pot veni și pleca liber din Franța.

Decembrie 2011, Lyon. În fața gării, circa 20 de romi dansează, cântă și se fotografiază, spre mirarea trecătorilor. Se vede că nu sunt în Franța de multă vreme, altfel ar fi știut că nu trebuie să atragă atenția poliției. Sunt din localitatea Tinca (România) și tocmai au sosit din Geneva cu trenul. Când sunt întrebați de ce au venit în Franța, unul din ei arată o hârtie cu antetul OFII care cuprinde 'informații de întoarcere'. Niciunul din ei nu fusese înainte în Franța și au venit special ca să primească ajutorul de întoarcere. După câteva săptămâni, la punctul de întâlnire stabilit de OFII pentru a-i expulza pe români cu un avion charter în România, un grup de oameni dansează, cântă și se fotografiază. Romii din Tinca se întorc acasă, fiecare cu 300 de euro, oferiți cu generozitate de contribuabili. Sunt fericiți și repetă într-o franceză aproximativă 'merci la France'.

Ianuarie 2011, Villeurbanne. Într-o cămăruță trăiesc, înghesuiți ca sardelele, cam 15 persoane, printre care Marcel. Este în Franța de peste 10 ani și vorbește foarte bine franceza. O parte din familia lui tocmai a sosit din România: 'Am venit acum o săptămână ca să luăm 300 de euro. Unchiul meu și-a cumpărat în România câteva capre cu banii din Franța. Drumul până aici ne-a costat pe fiecare 50 de euro, iar la întoarcere cei care ni i-au împrumutat ne așteaptă să le dăm banii înapoi', spune un ocupant al camerei. Marcel adaugă: 'OFII întreba înainte de câtă vreme ești în Franța. Acum nu mai întreabă nimic. Nu le pasă. Chiar dacă ai venit ieri, te pun pe listă și iei banii.'

Răspunzând la o întrebare pe această temă cu ocazia vizitei la Lyon a președintelui OFII, Arno Klarsfeld, un funcționar al Oficiului a recunoscut că suma se primește doar pe baza unei declarații. Nu se face nicio verificare în privința duratei de ședere în Franța a cetățenilor români care cer ARH. De altfel, nici nu s-ar putea face o asemenea verificare din moment ce românii, membri ai UE, pot circula liber.

Dacă ajutorul umanitar de întoarcere atrage în Franța români care vin special pentru a-l încasa, există totuși și familii bine integrate, aflate pe teritoriul francez de câțiva ani, care-l primesc pentru o călătorie în România și care revin după câteva zile. La penultimul charter care a plecat din Lyon, pe 20 decembrie, printre cele circa o sută de persoane, se afla și o tânără elegantă, cu palton de blană și cu geanta de piele doldora de cadouri. Un membru al unei asociații a recunoscut-o și a întrebat-o: 'Ești în Franța de cel puțin cinci ani, viața ta este aici, de ce pleci?'. Femeia i-a răspuns: 'Petrec Crăciunul cu familia, în România, și mă întorc în ianuarie. Cu cei 300 de euro pe care i-am primit am cumpărat cadouri la toată familia și chiar la prieteni. În plus, Franța îmi oferă și călătoria, doar n-am să refuz!'.

În luna februarie, într-un alt grup de circa 50 de români care așteaptă să urce în autobuze și să meargă la aeroportul Satolas din Lyon, se află și doi copii care tremură sub o pătură. Mama lor ține în brațe un altul, la fel de înghețat. Ea explică de ce merge în România, cu bărbatul și cei patru copii: 'Tata este foarte bolnav, așa că merg cu copiii să-l vedem. Ne întoarcem peste trei săptămâni, când începe școala.'

Recordul pentru cea mai scurtă ședere în Franța îi aparține însă Mariei. Perfect integrată în Spania, unde stă de cinci ani, a rămas în pană cu mașina când se ducea în România pentru niște acte. La sfatul familiei, s-a dus la OFII din Lyon și a reușit astfel să plece cu avionul, pe cheltuiala statului francez, așteptând ca mașina să-i fie reparată într-un atelier. Într-o săptămână sau două, se va întoarce să-și ia mașina ca să plece în Spania.

În ziua expulzării, autoritățile explică că nu este vorba despre o trimitere forțată, ci despre o întoarcere voluntară. În schimb, când face bilanțul anului, Claude Gueant se face că uită că sunt întoarceri voluntare și spune că sunt expulzări de străini care stau ilegal în Franța.

În prezent, ajutorul umanitar pentru întoarcere nu mai servește la repatrierea persoanelor aflate în stare foarte precară. El a fost deturnat de la obiectivul lui inițial chiar de guvern, ca să-i permită lui Gueant să câștige voturi de la extrema dreaptă pentru Sarkozy, mai arată blogs.mediapart.fr. Prin urmare, să vorbești de ARH și să aduni apoi cifrele cu cea a expulzărilor, considerându-i pe românii prezenți în Franța de cel puțin trei luni 'cetățeni străini ilegali', este pur și simplu o escrocherie, pentru că întoarcerea voluntară nu este același lucru cu expulzarea.

Blogul menționat îl sfătuiește ironic pe ministrul de interne să acorde ARH celor 75 de milioane de turiști care vizitează anual Franța și atunci va fi campion mondial la... amestecarea cifrelor. AGERPRES