De la semnarea de către Ankara, în iulie 2009, a acordului interguvernamental asupra acestui gazoduct, care ar urma să permită transportul a peste 30 de miliarde de metri cubi de gaz pe an din Asia Centrală spre Europa, prin Turcia și ocolind Rusia, mai multe evoluții, precum și deciziile autorităților turce au pus în pericol proiectul.

Neînțelegerile repetate între Rusia și Ucraina asupra prețurilor, care au cauzat întreruperi ale aprovizionărilor, au împins în 2009 Uniunea European să-și lanseze propriul proiect al unui coridor sudic de gaze (Southern Gas Corridor), pentru care Nabucco ar fi piesa centrală.

În decembrie însă, Turcia a permis Rusiei să treacă gazoductul South Stream prin apele sale din Marea Neagră, iar construcția acestei conducte, care ar trebui să transporte 63 de miliarde de metri cubi pe an, ar urma să înceapă în acest an.

"Nabucco era în comă, chiar cu mult înainte de acordul asupra South Stream", susține Necdet Pamir, fost director adjunct al companiei turce de hidrocarburi TPAO. "Însă nimeni nu a spus că Nabucco este mort", a adăugat el pentru AFP.

Turcia a semnat, de asemenea, în decembrie un acord cu Azerbaidjanul pentru construirea gazoductului TransAnatolia, aruncând un nou semn de întrebare asupra fezabilității Nabucco, ce a avut încă de la început dificultăți în a garanta un nivel de aprovizionare suficient.

Oficial, Turcia, unul din cei șase parteneri, susține în continuare proiectul. "Ne vom continua eforturile pentru ca acest proiect să devină realitate", a declarat recent ministrul turc al energiei, Taner Yildiz. Însă experții au dubii serioase. "Turcia nu a intrat cu adevărat în joc", a spus Andrew Neff, expert pentru IHS Global Insight. "Turcia se vede un arbitru în domeniul energiei", a adăugat el.

Ross Wilson, fost ambasador american în Turcia și în prezent director al Dinu Patriciu Eurasia Center, în SUA, susține că, prin semnarea înțelegerii cu Rusia, Turcia și-ar putea crește 'puterea de negociere' cu europenii în ceea ce privește coridorul sudic.

Coridorul sudic ar putea include Nabucco, TAP (Trans-Adriatic Pipeline) sau Interconnector (ITGI), aceste ultime două plecând din Turcia spre Italia și manifestându-și interesul de a colabora cu TransAnatolia.

"Nabucco este un proiect incomplet, de la început", spune Mete Goknel, fost director al companiei naționale turce de distribuție Botas, unul din partenerii Nabucco. "Cine va pompa gaz în conductă?", s-a întrebat el.

Asia Centrală este "curtea din spate" a Rusiei, iar tensiunile dintre Uniunea Europeană și Iran asupra problemei nucleare exclud Teheranul de pe lista potențialilor furnizori pentru Nabucco.

Elnur Sultanov, expert în energie al Academiei Diplomatice din Azerbaidjan, susține că proiectul Southeast Europe Pipeline (SEEP), sprijinit de gigantul britanic BP, este 'cea mai bună soluție posibilă'.

La fel ca Nabucco, și această conductă ar avea ca țintă finală Austria, însă la un cost mai redus, cu o capacitate mai slabă la pornire și folosind infrastructuri existente.

Cu toate acestea, experții remarcă faptul că, beneficiind chiar și de un proiect de anvergura Nabucco, Europa, cu nevoile sale tot mai mari, nu va putea să-și reducă semnificativ dependența de Rusia. Conform previziunilor BP, importurile europene de gaz se vor dubla până în 2030. AGERPRES