AGERPRES: De ce primul concert din acest an, la Sibiu?
Angela Similea: Pentru că îmi era dor de Sibiu, iubesc foarte mult acest oraș, aici am prieteni, am rude și îmi era foarte dor de publicul din Sibiu, ținând cont că primul concert pe care l-am ținut, după premiul obținut la Brașov, la Cerbul de Aur, a avut loc aici, la Sibiu. Eu prima dată am concertat după Cerb, aici, la Casa de Cultură cu o orchestră a sibienilor, era chiar orchestra Casei Sindicatelor, condusă de Hermann Orth, îmi aduc aminte cu mare bucurie, cât de emoționată eram. A fost primul concert pe care eu l-am susținut după câștigarea Cerbului de Aur. Acum, cu speranța că vor dori mai multe persoane să ne vadă, am ales Sala Sporturilor.

AGERPRES: După câți ani reveniți cu un concert în fața publicului sibian?
Angela Similea: Am mai concertat înainte de 1990. Cred că după 23 - 25 de ani.

AGERPRES: Aveți emoții?
Angela Similea: Tot timpul am emoții.

AGERPRES: Cum este Angela Similea acum, după mai multe încercări din ultimii ani?
Angela Similea: Mie mi se pare că sunt un om normal. Sunt o femeie care iubește, iubește viața. Viața este grea și dură, dar este ca o jucărie ce îți cere să o iubești. Și atunci iubind viața, iubesc natura, oamenii, iar când iubești pe cineva, te străduiești să îi faci pe plac, să îi fie bine. Eu consider că urâtul nu are ce căuta în viața omului, decât ca un punct de pornire pentru a aprecia frumosul.

AGERPRES: Vă văd înconjurată de tineri. E adevărat că tinerii v-au determinat să concertați?
Angela Similea: Tinerii au creat concertul. Ideea este că revenirea mea, care nu are loc acum, se datorează se datorează unor elevi de 15 ani din Suceava. După un concert, Ovidiu Komornyik mi-a propus fiind în Germania, în turneu, să colaborăm. Am fost de acord. Când am avut albumul 'Lumea mea', a zis că trebuie să facem un turneu să îl prezentăm. Am avut la Suceava un concert, unde, un grup de elevi a venit la cabina noastră, cu mare gălăgie, pentru că paznicii nu le permitea să vină la noi. Eu am ieșit și am întrebat ce se întâmplă, le-am spus paznicilor să îi lase. Au venit înăuntru și mi-au spus: am văzut un afiș și venind la spectacol, în momentul în care ați urcat pe scenă, am simțit că mi se lipește stomacul de treapta pe care mă sprijineam. De ce nu avem dreptul să ajungem la dumneavoastră? Aceasta a fost întrebarea care m-a determinat să reeditez muzica pe care am făcut-o 40 de ani, să încerc împreună cu Ovidiu, de la el pornind acest proiect, am căpătat înțelegere și de la Revista Felicia și noi am pornit și se pare că am tras după noi, restul generației mele de muzică.

AGERPRES: Cum este lumea Angelei Similea?
Angela Similea: Ca și a dumneavoastră, cu bune, cu rele. Lumea creației, lumea artistică, este o lume absolut normală, numai că eu cred că sunt momente în care artistul intră într-o conexiune specială, pe care nu cred o pot descrie, pentru că e firească, normală, este ca și cum cel căruia îi place să bea un pahar de vin, se duce și și-l ia din nuș știu ce pornire și bea vinul. La fel este și la noi, este o stare care te cuprinde.

AGERPRES: Ce așteptări aveți?
Angela Similea: Eu nu mai am așteptări. Dorințele, speranța nu se poate pierde însă niciodată. Eu doresc ca atâta vreme cât este nevoie de mine, să pot să răspund, acolo unde este nevoie de mine, este mai greu să știu unde este nevoie de mine, pentru că oamenii nu au curaj să se adreseze. Faptul că se vinde invitația asta la concert, într-o perioadă atât de delicată, spune mare lucru. Și mă întorc la motivul pentru care nu am părăsit România. Oamenii au nevoie și cei nepăstuiți și cei bogați, de o mângâiere muzicală. După părerea mea, consider că muzica este un medicament pe care Dumnezeu ni l-a dat, după natură, să vindece.

AGERPRES: Ce dorințe aveți pentru 2012?
Angela Similea: Dorința de sănătate, nu doar a mea. Dacă eu sunt un om sănătos într-o lume bolnavă, atunci nu reziști. Noi toți trebuie să fim sănătoși, atunci și societatea se însănătoșește. Mă rog la Dumnezeu să putem vedea la momentul potrivit ce avem de făcut, ca să ajungă și binele la noi. Este ceea ce îmi doresc foarte mult. Îmi doresc ca familia mea, prietenii mei, să fie sănătoși. Să mă poată ajuta Dumnezeu, să îmi dea acea inspirație, ca împreună cu Ovidiu să mai scoatem un album. Am câteva melodii. Doresc acest album să vin cu mesaje pe care le trăiesc de-a lungul acestor ani, le-am trăit și le trăiesc. Este un album pe care trebuie să îl fac sub imperiul experienței de viață. Și femeia care îl ascultă acest album, trebuie să se regăsească în ele.

AGERPRES: Vă adresați în special femeilor. Cum vedeți româncele de acum, față de cele din anii 1980?
Angela Similea: Publicul care vine să ne vadă pe scenă, vine să trăiască muzica. Am iubit femeia și m-am adresat ei și am cântat-o. Ne-am gândit și la prețul biletelor să fie accesibil. Și cum românul nu plătește o sumă mare pentru artiștii români, ci numai pentru cei străini, eu o accept, asta este mentalitatea, eu iubesc viața așa cum este. Asta este marea diferență din anii 80 până în anii 90 și cea a femeii de acum. Are la îndemână acum tot ce își dorește, dar nu are posibilitatea să aibă. Asta este dur pentru o femeie. Că nu își poate permite. Româncele sunt deosebit de cochete, de frumoase, sunt atente la ținută.

AGERPRES: Ce vă îngrijorează?
Angela Similea: Vreau să fie liniște și pace în țară. Vreau să avem grijă și de copiii fără părinți, să avem grijă ca părinții să nu mai trebuiască să plece din țară, să nu se mai despartă de copii, pentru că generație care urmează, a copiilor fără părinți, este generația care va avea pe umerii ei, destinele acestei țări. Asta mă îngrijorează. Numai la asta mă gândesc și la asta mă rog. AGERPRES