Deschisă până pe 25 martie 2012, expoziția prezintă aproximativ 100 de obiecte din cositor aflate în patrimoniul secțiilor de Artă Veche Românească și de Artă Decorativă ale MNAR - piese laice și religioase, obiecte de uz cotidian sau decorative realizate în secolele XVI - XX în ateliere din Transilvania, dar și în centre europene din spațiul german, elvețian, din Boemia sau Silezia.

În expoziție sunt prezentate obiecte reprezentative din toate tipurile existente în colecție: pocale și căni ceremoniale de breaslă, căni cu forme și utilizări diverse, clondire, talere, farfurii, sfeșnice, statuete etc.

Prin formă, decor și ornamentație, piesele expuse ilustrează o diversitate de stiluri și tendințe artistice, de la goticul târziu, la Renașterea germană, baroc, rococo, până în secolul al XIX-lea când abundă producția de obiecte lucrate în maniera vechilor stiluri.

Printre cele mai spectaculoase obiecte din expoziție se numără talerul gravat datând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, realizat de meșterul Albrecht Preisseisin în celebrul atelier de la Nürnberg, sau talerul ornamental "Învierea" din secolul al XVII-lea, decorat în manieră renascentistă cu scena Învierii în partea centrală, iar pe bordură cu figuri de arhangheli purtând însemnele Patimilor, înscrise în medalioane perlate.

Alte categorii de piese remarcabile sunt: cănile de cârciumă transilvănene din secolele XVI - XVII, talerele de nuntă, dăruite de membrii breslelor tinerilor căsătoriți, o serie de obiecte utilitare cu forme speciale, precum și piesele decorate cu scene religioase, cu scene de vânătoare sau cu motive bahice.

Expoziția este însoțită de un catalog ce repertoriază întreaga colecție de obiecte din cositor a Muzeului Național de Artă al României, pe tipuri de obiect, respectând cronologia meșterilor și atelierelor.

****

Dacă în secolele XIV-XVI obiectele din cositor erau destul de rare și constituiau apanajul micii aristocrații, în secolele XVII-XVIII ele erau considerate "argintăria" clasei de mijloc a societății.

Până în secolul al XVI-lea au fost produse în principal obiecte funcționale, utilitare. Odată cu dezvoltarea breslelor, la jumătatea veacului al XVI-lea, apar categorii de piese cu scop exclusiv ornamental.

Breslele au jucat un rol determinant în organizarea și perfecționarea meșteșugului cositoritului, iar statutele acestora reglementau, pe lângă organizarea internă, și marcarea obiectelor. Fiecare meșter era astfel obligat să utilizeze o marcă proprie.

Pentru specialiști, mărcile constituie elemente esențiale în identificarea nu doar a meșterului și a centrului de producție, ci și a calității materiei prime folosite. AGERPRES