El mărturisește, într-un interviu acordat AGERPRES cu ocazia aniversării zilei de naștere, că dintre toate rolurile pe care le-a interpretat de-a lungul prodigioasei cariere, cele mai dragi sunt cele din teatru, unde a interpretat personaje pe care le-a iubit pentru că i-au ''ajuns la suflet''.
Reputatul actor mai vorbește despre faptul că actualii directori de teatre nu mai sunt preocupați să creeze tinere vedete, dar și despre felul în care i-a sporit notorietatea după ce a interpretat diferite roluri în mai multe telenovele.


AGERPRES: Domnule Sebastian Papaiani, miercuri (25 august) este ziua dumneavoastră, împliniți 74 de ani, cum veți marca acest eveniment?
Sebastian Papaiani: Nu am nimic programat. Vreau să fac ceva ad-hoc. O să vedem dacă va veni cineva în vizită, pentru că atunci când este ziua ta, nu inviți pe nimeni, ci vin să te vadă aceia care te cunosc și care știu când e ziua ta de naștere. Nu am ceva programat - să merg la restaurant, să suflu în lumânări.

AGERPRES: Vă doriți să primiți vreun dar în mod special?
Sebastian Papaiani: Nu de cadouri am nevoie, dar de la soția mea am primit o cămașă, un portmoneu, o pereche de sandale.

AGERPRES: Aveți o carieră impresionantă. Există vreun rol pe care l-ați interpretat de-a lungul timpului care v-a rămas mai aproape de suflet?
Sebastian Papaiani: Sunt toate rolurile acelea dintr-o perioadă a filmului naiv - "Balul de sâmbătă seara", "Un surâs în plin vară", "Păcală" - partea rurală și comică a filmului românesc. Tot atunci am mai făcut "Răscoala" - dar acesta nu este film comic, este un film despre tragedia poporului român - sau "1907" - acestea sunt altceva. Comedia s-a bazat pe aceste trei filme, comedia sătească - cum se numea. Am trecut apoi, cu ajutorul domnului Geo Saizescu la filmul "Astă seară dansăm în familie", unde am jucat alături de Bibanu', Dem Rădulescu, Dumnezeu să-l ierte! Am început filmările la seria "B.D.", cu Mircea Drăgan, un alt gen de film, cu alte echipe și alți actori. Deci, ca să mă fixez pe un rol și să spun că acela a fost iubirea vieții mele, nu știu. În teatru am personaje pe care le-am iubit pentru că mi-au ajuns la suflet. În filme cred că nu am jucat niciodată ce aș fi vrut. Filmul a fost o întâmplare și, când intri din întâmplare, dintr-una cazi în alta, tot din întâmplare. La noi nu se făceau castinguri cu actori. Îl lăsai pe actor acolo să joace, spre exemplu, rolul unui bandit. Cum era banditul: avea un ochi cu apărătoare, avea un deget tăiat, o crestătură pe față. "Cine joacă banditul? Păi ăsta, că el are crestătură pe față". Bine că am scăpat de asemenea ștampile. Personajele care le-am făcut nu au semănat între ele, fiecare a avut propriul "buletin de identitate".

AGERPRES: În ultimii ani ați jucat în mai multe telenovele. V-a ajutat apariția pe micul ecran în sporirea notorietății?
Sebastian Papaiani: Da, sigur că da. Telenovelele sunt urmărite de majoritatea oamenilor. Ele sunt micile tragedii, micile drame care ne intră în casă și întâmplarea face că ne confruntăm și noi cu ele. Fiecare, în casa lui are câte o telenovelă de viață, de familie. Nu telenovela m-a făcut vedetă, dar m-a făcut mai popular.

AGERPRES: Ce părere aveți despre tânăra generație de actori cu care ați avut ocazia să colaborați în ultimul timp?
Sebastian Papaiani: Aș avea o părere bună, dar săraca tânăra generație nu iese în față, nu e pusă să "dea goluri". Ea este ținută undeva, numai pentru ratingul televiziunii respective, sau pentru teatrul respectiv. Acum, mai nou, teatrele nu mai crează vedete. Vedeta ar trebui să fie tot timpul în față. La noi, după două spectacole, la al treilea face figurație. Asta este din cauza directorului de teatru, care nu știe să creeze vedete. Vedeta trebuie scoasă în față mult mai mult și să se scrie despre ea. În câte ziare se scrie despre o vedetă, despre un tânăr din teatru? Când eu am devenit vedetă, o doamnă care era cronicar de film și de teatru, se numea Alice Mănoiu, a scris despre mine. Prin ea eu am crescut. A scris un articol cu titlul "La nașterea acestui acestui actor au vegheat trei ursitoare", în care spunea ce am făcut într-un film sau altul. Ea m-a creat, fiindcă vedetele se creează, nu le vezi pe ecran și gata - devin vedete. Cetățeanul de rând spune "Îmi place" sau "Nu-mi place", dar altcineva scrie despre vedetă, un profesionist și pe urmă spectatorul poate spune "Uite, domnule, am fost și l-am văzut, eu nici nu am știut că e vedetă" și începe să creadă în el. Așa cum acum, noi, prin Guvern avem numai ''vedete''. Domnul Boc nu ar fi fost cunoscut în viața lui dacă nu ar fi fost ministru și nu ar fi apărut de atâtea ori prin mass-media. El ar fi fost un trecător pe un trotuar, atâta tot, și el, și toți cei din Guvern.

AGERPRES: Foarte mulți tineri care au lucrat cu dumneavoastră spun că aveți un talent pedagogic și o răbdare nemaipomenită, că au învățat foarte mult de la dumneavoastră.
Sebastian Papaiani: Da, pentru că îmi place să-i învăț, mai ales dacă văd că au talent, pentru că talentul nu ți-l dă nicio școală din lume, nicio facultate, niciun institut, nu ți-l dă nici Moș Crăciun, talentul este ca banul: îl ai sau nu. Deci, dacă văd că unui tânăr îi place să joace și are talent îl ajut.

AGERPRES: Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați alege aceeași meserie?
Sebastian Papaiani: Cu sufletul da, dar cu mintea mai puțin. Am fost prea sărac să mai doresc încă o dată acest lucru, și săracul întotdeauna e umilit și umilitul este considerat prost. Așa i se spune: "Bă, ce prost ești!". Nu mai vreau să zic bună ziua unui ministru care, de fapt, a fost dulgher. Nu am cum să-i salut pe ăștia cu "domnule ministru" sau pe primarii care nu au fost nimic, dar au fost aleși. De cine au fost aleși? De unii ca și ei. Deci, nu aș mai vrea, repet, cu sufletul aș zice da, dar cu mintea mai puțin.

* * *

Sebastian Papaiani s-a născut pe 25 august 1936, la Pitești, tatăl său fiind de etnie greacă.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1960.
În 1961, și-a făcut debutul în producția cinematografică ''Purgatoriul nr. 5'', însă calea spre marea carieră i-a fost deschisă de întâlnirea cu regizorul Geo Saizescu, care l-a distribuit în rolul lui Păcală, în filmul cu același nume (1974). Actor complet, complex și deosebit de talentat, și-a câștigat popularitatea și simpatia publicului, prin rolurile de comedie, dar și prin cele în care a abordat și registre mai grave.
Dintre piesele jucate pe scena Teatrului Odeon (fost Giulești) menționăm: ''Astă seară se joacă fără piesă'' de Luigi Pirandello, în regia lui Alexa Visarion, ''Domnișoara Nastasia'' de Gh. M. Zamfirescu, în regia lui Horea Popescu, ''Livada cu vișini'' de Cehov, regia Sorin Militaru, ''Să nu-ți faci prăvălie cu scară'' de Eugen Barbu, regia Sanda Manu și multe altele. Din bogata filmografie a îndrăgitului actor menționăm: ''Un surâs în plină vară'' (1963, regia Geo Saizescu; premiat la Mamaia, în 1964), ''B.D. intră în acțiune'' (regia Mircea Drăgan, 1970), ''Ciprian Porumbescu'' (regia Gheorghe Vitanidis, 1972), ''Cu mâinile curate'' (1972) și ''Ultimul cartuș'' (1973), în regia lui Sergiu Nicolaescu, ''Ștefan cel Mare-Vaslui 1475'' și ''Frații Jderi'' (regia Mircea Drăgan, 1974), ''Roșcovanul'' (regia Francisc Munteanu, 1976), ''Toate pânzele sus'' (regia Mircea Mureșan, 1976) - serial TV; ''Nea Marin Miliardar'' (regia Sergiu Nicolaescu, 1978) ; ''Secretul lui Bahus'' (regia Geo Saizescu, 1983); ''Neînvinsă-i dragostea'' (regia Mihnea Columbeanu, 1993), ''Bani de dus, bani de-ntors'' (regia Al. Tocilescu, 2005), ''Păcală se întoarce'' (regia Geo Saizescu, 2006) și multe altele. A jucat și în telenovelele ''Numai iubirea'' (2004), ''Lacrimi de iubire'' (2005), ''Nimeni nu-i perfect'' (2008).
În seara zilei de 26 februarie 2010, pe scena Teatrului ''Nottara'' din București, a avut premiera spectacolului aniversar ''Secta femeilor'', regizat de Toma Enache, un dedicat celor 50 de ani de carieră ai actorului Sebastian Papaiani și în care acesta îl interpretează pe Socrate. Aplauzele publicului și florile primite au dovedit pe deplin aprecierea și dragostea de care se bucură marele actor.
În prezent locuiește împreună cu soția sa Marcela la Gruiu, într-o casă cu grădină, plină de pomi, flori și animale domestice, pe care a cumpărat-o în 2006, după ce a văzut și admirat casa și grădina prietenului său de-o viață, regretatul actor Ștefan Iordache. AGERPRES