Potrivit Biroului de presă al MȚR, cu această ocazie, intrarea în expoziția "Pe aripile timpului" va fi liberă, vizitatorii putând participa la vizite ghidate, pentru o ultimă zi de vizitare, după care expoziția urmează să fie desfăcută și pregătită pentru refacerea ei în Franța.

Seara, de la ora 18,00, în Studioul Horia Bernea, va avea loc proiecția filmului "Triptic: Constantin Brăiloiu, Clara Haskil și Dinu Lipatti" (un film de Ana Simion, pus la dispoziție de Editura Video).

În finalul evenimentului, sub genericul "Ecouri din România profundă", proiecția va fi urmată de un concert de muzici tradiționale cu artiști populari din Teleorman, Cluj și Maramureș.

Potrivit istoricului instituției, postat pe site-ul MȚR, pe baza Decretului Regal nr. 2777 din 13 iulie 1906, semnat de regele Carol I, Mihail Vlădescu, ministru al cultelor din acea vreme, îl numește pe Al. Tzigara-Samurcaș director al Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, care a funcționat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea "neo-românească" a Muzeului de la Șosea - cum îl vor alinta multă vreme bucureștenii.

Viziunea despre menirea și amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată și prin schimbarea denumirii muzeului în "Muzeul de Etnografie și Artă Națională" iar apoi în "Muzeul de Artă Națională Carol I".

Muzeul de la Șosea își va continua periplul istoric și după schimbările fundamentale de după cel de al Doilea Război Mondial, când clădirea se va transforma, începând cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, al Mișcării Revoluționare și Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel de omagiu muzeal al președintelui Nicolae Ceaușescu.

Colecțiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Știrbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului.

După revoluția din 1989, pe 15 februarie 1990, Andrei Pleșu, ministrul Culturii de la acea vreme, face un nou act întemeietor numindu-l, și la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică, pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înființatului Muzeu al Țăranului Român.

Viziune lui Horia Bernea asupra expunerii și funcționalității muzeului, mai degrabă universalistă decât particular-etnografică, a adus marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului.

Pe de altă parte, prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi, dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea "produselor țăranului român", prin activitățile sale cu copiii și, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme antropologice, colocvii și seri culturale etc.), Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate. AGERPRES