Directorul MET, istoricul Tudor Sălăgean, a declarat, vineri, pentru AGERPRES, că în 2011 a fost lansat proiectul intitulat "Acasă în Transilvania", menit să contribuie la restaurarea și conservarea patrimoniului cu valoare identitară din Parcul "Romulus Vuia", inițiativă la care au răspuns mai multe instituții și companii clujene de renume, printre care Banca Transilvania, Parcul Industrial "Tetarom", Hidroconstrucția și Transcarpatica. Acestea se vor implica, începând din acest an, în realizarea unor lucrări de refacere a gospodăriilor țărănești din Parcul Etnografic.

"Este un proiect prin care este sprijinită, de către comunitatea locală, restaurarea unor case țărănești din secția în aer liber a muzeului. Sumele au intrat în bugetul pentru anul 2012. Imediat după lansarea chemării de sprijin, 'Tetarom' ne-a anunțat că 'adoptă' gospodăria din Mărișel. A urmat Banca Transilvania, care și-a declarat disponibilitatea să susțină MET în acest proiect", a spus istoricul Tudor Sălăgean, precizând că gospodăria din Geaca va fi restaurată cu sprijinul Hidroconstrucția, iar Piua de ulei din Budureasa prin contribuția companiei Transcarpatica.

Pentru refacerea acoperișului casei țărănești din Geaca, la ora actuală se recoltează trestia chiar din satul reședință de comună din județul Cluj. Tudor Sălăgean spune că trestia se recoltează întotdeauna iarna, între jumătatea lunii noiembrie și jumătatea lunii martie. Mănunchiurile sunt lăsate în aer liber, să se usuce, urmează apoi sortarea lor.

MET va face o comandă specială de șindrilă, necesară pentru refacearea acoperișului casei țărănești din Mărișel.

Cele nouă gospodării și instalația incluse în proiectul "Acasă în Transilvania" sunt Bedeciu - Cluj, Cămârzana - Oaș, Geaca - Cluj, Marișel - Cluj, Mărgău - Cluj, Gârda - Alba, gospodăria din Secuime, casa din Vidra - Alba și Piua de ulei din Budureasa - Bihor.

Planul tematic al Parcului Etnografic din Pădurea Hoia a fost elaborat în anul 1929 de către profesorul Romulus Vuia, pornind de la necesitatea de a se realiza un muzeu etnografic complex, în care expunerea pavilionară și cea în aer liber să se completeze reciproc. Muzeul era conceput și ca o unitate economică, în care gospodăriile urmau să fie locuite, efectiv, de către familii reprezentative pentru zonele de proveniență.

În perioada 1929-1940, au fost transferate în Parcul Etnografic Casa din Vidra (1929), o stână din Poiana Sibiului împreună cu ciobanul și 75 de oi (1930), Troița din Lupșa - Alba (1931), Gospodăria din Telciu (1932) - donație a locuitorilor comunei Telciu din județul Bistrița-Năsăud, precum și Șura din Stana (1936) din județul Sălaj. În paralel, au fost întreprinse formalitățile în vederea transferării Casei olarului Moise Terme din Leheceni - Bihor, Gospodăria nr. 397 din Poiana Sibiului, Gospodăria din Arieșeni - Munții Apuseni, Biserica de lemn din Fildu de Sus (1727), județul Sălaj, donată în 1924 de comunitatea sătească, și Biserica de lemn din Negrilești, județul Bistrița-Năsăud.

În urma Diktatului de la Viena, din 30 August 1940, Muzeul Etnografic și Parcul Național au fost mutate la Sibiu, până în anul 1945, când personalul și patrimoniul au revenit la Cluj.

Din Parcul Etnografic "Romulus Vuia" fac parte 196 de obiective de patrimoniu, grupate în 55 de unități majore, dintre care 13 gospodării caracteristice zonelor Munții Apuseni, Bistrița-Năsăud, Câmpia Transilvaniei, Maramureș, Zarand, Țara Oașului, Gurghiu, Depresiunea Călatele și Bran. Acestora li se alătură 34 de instalații tehnice țărănești, cinci case-atelier și trei biserici de lemn. AGERPRES