Bucureşti, 25 feb /Agerpres/ - Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, a declarat joi că există o lipsă de fermitate în punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, exemplificând prin uşurinţa cu care persoanele condamnate la închisoare pentru fapte grave de corupţie beneficiază de reduceri de pedeapsă, ca urmare a scrierii unor lucrări cu caracter ştiinţific îndoielnic, iar "în faţa operelor scrise de aceşti campioni ar trebui să se încline până şi Balzac".

"Doresc să folosesc această ocazie pentru a-mi exprima public profunda îngrijorare asupra riscului pe care ni-l asumăm noi, ca societate, riscul acela de a lăsa ca eforturile uriaşe care au fost făcute în ultimii ani de sistemul judiciar în lupta împotriva corupţiei să-şi diminueze efectele prin acceptarea unei lipse de intransigenţă a noastră, a tuturor, şi mai ales a celor care au atribuţii în acest sens, în punerea în executare efectivă a măsurilor punitive dispuse prin hotărârile judecătoreşti, indiferent că acestea vizează latura civilă sau latura penală a cauzei. Această lipsă de fermitate este manifestată, şi nu trebuie să ne facem că nu o observăm, prin uşurinţa cu care persoane condamnate la închisoare pentru săvârşirea unor fapte grave de corupţie beneficiază de reduceri de pedeapsă, uneori de reduceri mult prea mari de pedeapsă, ca urmare a scrierii unor lucrări, al căror caracter ştiinţific este, ca să fiu elegantă, cel puţin îndoielnic", a declarat Livia Stanciu, la prezentarea bilanţului DNA pe anul 2015.

În context, Livia Stanciu a citat dintr-un articol publicat de un cotidian britanic, în care se spunea că în România s-a înfiinţat o adevărată "academie a infractorilor".

"Aceste lucrări ştiinţifice, se scria într-un cotidian britanic, sunt realizări uimitoare pentru orice om. Productivitatea din penitenciare nu este fondată pe zelul academic. Asistăm în România, se spunea, la o adevărată 'academie a infractorilor'. Oare ne place să se spună asta despre noi ca stat? Se scriu lucrări pe bandă rulantă. Infractorii folosesc prevederile legale care statuează că o lucrare ştiinţifică valorează 30 de zile de închisoare, ce se pot scădea din durata pedepsei. Oare nu cumva, şi dacă ar fi să mă raportez la datele statistice prezentate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, faptul că în mai puţin de doi ani s-au scris 440 de lucrări de către 220 de condamnaţi definitiv, oare acest lucru n-ar trebui să ne pună mari întrebări? Oare nu aveau dreptate britanicii când ne spuneau că în Romania, în penitenciare, există campioni ai oamenilor de ştiinţă? În faţa operelor scrise de aceşti campioni ar trebui să se încline până şi Balzac", a continuat Livia Stanciu.

Şefa ÎCCJ a adăugat că această lipsă de fermitate în punerea în executare a deciziilor judecătoreşti de condamnare se manifestă şi în cazul dispoziţiilor care vizează recuperarea prejudiciilor ori indisponibilizarea sau sechestrarea bunurilor provenite din infracţiuni.

"Oare nu este necesar pentru noi, ca societate, să ne recuperăm prejudiciile, pagubele care au fost produse prin faptele săvârşite de cei care au comis infracţiuni de corupţie? Fără această ultimă componentă a mecanismului de tragere la răspundere a persoanelor care au săvârşit fapte de corupţie întregul demers judiciar desfăşurat de oamenii legii, de procurori, de judecători, nu va rămâne decât o simplă zbatere lipsită de nivelul acela de eficienţă ce trebuie atins pentru a putea eradica acest fenomen extrem de grav care este fenomenul corupţiei. Iată de ce consider că societatea românească trebuie să conştientizeze această capcană, spre care este atrasă, să înţeleagă ce se urmăreşte prin diverse activităţi desfăşurate personal sau prin intermediul altor persoane de către cei care intră în impact cu legea penală săvârşind fapte de corupţie", a mai spus Livia Stanciu.

Preşedintele instanţei supreme a arătat că persoanele corupte fac eforturi uriaşe pentru a se "erija în victime, încercând să transforme în ochii publicului neavizat acţiunile întreprinse de justiţie în acţiuni presupus abuzive împotriva lor, exercitate de către organele statului".

"Iată de ce trebuie să nu rămânem niciodată nepăsători, să nu ne fie teamă, să luăm poziţie ori de câte ori constatăm că sunt stigmatizaţi public, în mod nejustificat, colegi procurori sau judecători, care îşi asumă răspunderea instrumentării acestui gen de infracţionalitate. Să nu-i lăsăm niciodată singuri şi să venim în sprijinul lor, pentru că încrederea în organele statului, încrederea în general, este piatra de temelie pe care se bazează fundamentele unei societăţi democratice şi, cu atât mai mult, fundamentele sistemului judiciar", a mai spus şefa ÎCCJ. AGERPRES/(A - autor: Eusebi Manolache, editor: Andreea Rotaru)