Bucureşti, 25 sep /Agerpres/ - Numirea judecătorilor la Curtea Constituţională a României aparţine în exclusivitate titularilor prevăzuţi de Constituţie şi implică o apreciere subiectivă, autorităţile având libertate absolută de a alege o anumită persoană apreciată a întruni condiţia 'înaltei competenţe profesionale", arată CCR.

Curtea Constituţională a publicat joi motivarea deciziei din 16 septembrie prin care a admis excepţia ridicată de preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială şi a constatat că dispoziţiile art.8 alin.(1) raportate la art.2 alin.(1) lit.c) teza întâi din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că decretele preşedintelui privind numirea judecătorilor la Curtea Constituţională sunt excluse din sfera controlului judecătoresc sub aspectul verificării îndeplinirii condiţiei 'înaltei competenţe profesionale'.

Excepţia a fost ridicată în procesul de la Curtea de Apel Bucureşti în care Asociaţia Magistraţilor din România a depus o acţiune în contencios administrativ de anulare a decretului preşedintelui de numire a lui Daniel Morar în funcţia de judecător la CCR, motivând neîntrunirea condiţiei referitoare la înalta competenţă profesională a acestuia.

Curtea arată că decretele prezidenţiale sunt manifestări unilaterale de voinţă, realizate în scopul de a produce efecte juridice şi pot avea caracter individual sau normativ, având caracter executoriu, fiind general obligatorii, autorităţile statului cărora le sunt destinate fiind însărcinate cu aducerea la îndeplinire a celor statuate în cuprinsul actului.

Acestor acte juridice, se arată în motivare, le sunt aplicabile dispoziţiile din Constituţie potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.

Potrivit dispoziţiilor constituţionale, numirea în funcţia de judecător al CCR este condiţionată de îndeplinirea a trei condiţii cumulative: pregătire juridică superioară; cel puţin 18 ani vechime în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior; înalta competenţă profesională.

CCR susţine că dacă în privinţa primelor două condiţii verificarea are la bază date concrete, obiective, susceptibile a fi supuse unui control judecătoresc al instanţelor de drept comun sau al Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, înalta competenţă profesională, aceasta implică evaluarea şi decizia exclusivă a autorităţilor abilitate de Constituţie să facă numirea, în temeiul unor aprecieri proprii.

"Astfel, marja de apreciere a preşedintelui României, a Senatului şi a Camerei Deputaţilor în exercitarea atribuţiei de a numi judecătorii constituţionali nu este limitată la verificarea aspectelor de legalitate pe care le presupune îndeplinirea condiţiilor obiective, cuantificabile (legea stabilind în ceea ce priveşte rangul studiilor şi al vechimii juridice nivelul minimal al condiţiilor pe care persoana numită trebuie să le respecte), ci vizează şi aspecte de oportunitate, autorităţile competente având libertate absolută, în acest caz, de a alege o anumita persoană apreciata a întruni condiţia 'înaltei competenţe profesionale'", se arată în motivare.

Sursa citată subliniază că stipularea în Constitutie a procedurii de desemnare a judecătorilor CCR constituie o garanţie a independenţei acestora şi a exercitării cu imparţialitate a atribuţiilor ce le revin conform Legii fundamentale.

CCR menţionează că dispoziţiile legale prevăd numirea ca judecători la CCR de către Parlament a acelor persoane care au întrunit votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, la propunerea Birourilor permanente şi pe baza recomandării Comisiilor juridice.

"Rolul comisiilor juridice în procedura de numire a judecătorilor constituţionali este tocmai acela de a culege şi a oferi acele date necesare plenului fiecărei Camere spre a-şi fonda, în mod optim, luarea unei decizii. Astfel, pe baza curriculum-ului vitae depus de candidat şi a audierii acestuia, comisia întocmeşte un raport prin care prezintă plenului Camerei toate informaţiile cu privire la profilul candidatului: cariera profesională, probitatea morală, experienţa în domeniul juridic sau calităţile individuale, elemente ce se circumscriu noţiunii de 'înaltă competenţă profesională'", explică judecătorii.

Ei arată că, în ceea ce priveşte desemnarea judecătorilor constituţionali de către preşedintele României, autoritatea decizională este una individuală, iar nu colectivă, ca în cazul Parlamentului.

"Deşi legea nu prevede în mod expres o procedură şi în acest caz, apare cu evidenţă că elemente specifice procedurii parlamentare sunt pe deplin aplicabile: prezentarea unui curriculum vitae al candidaţilor, solicitarea de informaţii concludente cu privire la profilul profesional, eventuale audieri ale persoanelor candidate etc. În ambele ipoteze, decizia de numire în funcţia de demnitate publică aparţine în exclusivitate titularilor prevăzuţi de Constitutie şi implică o apreciere subiectivă, întemeiată pe informaţiile care sunt evaluate în mod personal, de către fiecare deputat sau senator, prin acordarea votului în cadrul deciziei colective a fiecărei Camere a Parlamentului, respectiv de către preşedintele României, care manifesta o opţiune personală, în cadrul unei decizii individuale", se spune în motivare.

CCR subliniază că, odată adoptate aceste decizii, opţiunea fiecărui for decident este asumată în plan instituţional şi politic, răspunderea pentru alegerea realizată fiind circumscrisă acestui cadru.

"O interpretare contrară ar însemna că, analizând condiţia subiectivă a 'înaltei competenţe profesionale', instanţele judecătoreşti, învestite cu exercitarea controlului de legalitate a decretului preşedintelui, sau Curtea Constituţională, învestită cu controlul de constituţionalitate al hotărârilor Parlamentului, s-ar substitui prerogativelor constituţionale ale preşedintelui României, Senatului sau Camerei Deputaţilor, după caz, în ceea ce priveşte numirea unor persoane în funcţiile de demnitate publică, decizia acestor autorităţi putând fi invalidată în urma efectuării unui control fundamentat pe aprecieri în egala măsură subiective, de către un for judiciar care ar pronunţa o hotărâre judecătorească întemeiată pe standarde relative, variabile şi echivoce, ceea ce este în evidentă contradicţie cu prevederile legale", se mai precizează în document.

În opinia CCR, a accepta o atare teză echivalează cu negarea atribuţiilor constituţionale proprii ale celor două Camere ale Parlamentului şi a preşedintelui României, care ar deveni atribuţii comune/partajate cu Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti, ceea ce contravine prevederilor din Legea fundamentală referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi celor care consacră principiul supremaţiei Constituţiei.

"Prin urmare, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei înaltei competenţe profesionale, nici instanţele judecătoreşti şi nici Curtea Constituţională nu au vreo competenţă de control şi cenzură. (...) Mutatis mutandis, instanţele judecătoreşti nu pot analiza şi cenzura opţiunea preşedintelui României prin cercetarea motivelor pentru care acesta dispune de prerogativa sa de a numi un judecător la Curtea Constituţională cu privire la o persoană apreciată a întruni cerinţa înaltei competenţe profesionale, în condiţiile stabilite de Constituţia României, ci pot doar să verifice şi să decidă în legătură cu îndeplinirea condiţiilor obiective prevăzute de lege", mai susţine Curtea.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie. AGERPRES/(AS - autor: Mădălina Cochinescu, editor: Antonia Niţă)