Bucureşti, 26 mar /Agerpres / - Acceptarea unei alte organizări administrativ-teritoriale, cu o fundamentare diferită de cea care stă la baza delimitării unităţilor administrativ-teritoriale expres şi limitativ prevăzute de Constituţie, este de natură să afecteze caracterul unitar al statului şi constituie o încălcare a limitelor revizuirii a Legii fundamentale, arată CCR.
CCR a publicat miercuri motivarea deciziei din 16 februarie privind proiectul de revizuire a Legii fundamentale, documentul având peste 200 de pagini.
"Curtea constată neconstituţionalitatea completării art.3 din Constituţie cu un nou alineat, alin.(3 indice 1), referitor la posibilitatea recunoaşterii de zone tradiţionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor, deoarece aduce atingere caracterului naţional şi unitar al statului român", se arată în motivare.
Judecătorii susţin că aceste structuri au un regim juridic neclar, întrucât sintagma "zone tradiţionale" nu este definită, iar faţă de calificarea ca "subdiviziuni administrative" nu rezultă care este organizarea acestora şi, respectiv, raporturile lor cu "unităţile administrativ-teritoriale" enunţate la alineatul precedent al aceluiaşi articol.
"Ceea ce ar caracteriza şi ar da specificul zonei "tradiţionale" ar fi concepţiile, obiceiurile, datinile comune ale unei părţi a populaţiei României, care i-ar atribui o identitate distinctă faţă de restul populaţiei. În viziunea iniţiatorilor (...), această identitate conferă grupului de populaţie aptitudinea de a fi "recunoscut", adică identificat în ansamblul populaţiei ţării, cu consecinţa acordării unui statut şi a unei organizări administrativ-teritoriale distincte. (...) Unitatea naţiunii, inclusiv din perspectiva tradiţiilor, nu este compatibilă cu recunoaşterea unui statut distinct, în sensul de autonomie administrativă, pentru o parte a populaţiei ţării, pe criteriul identităţii de "tradiţii"", se spune în document.
CCR atrage atenţia că, prin delimitarea unor asemenea "zone" şi dobândirea statutului de subdiviziuni administrative şi în condiţiile în care nu se defineşte în niciun fel regimul juridic al acestor structuri, se induce ideea autonomiei teritoriale a unor grupuri de populaţie doar pe criteriul menţionat.
" Or, în condiţiile în care organizarea administrativ-teritorială presupune reglementarea autorităţilor administraţiei publice şi, respectiv, aplicarea principiilor descentralizării şi autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, "recunoaşterea" zonelor administrative nu se reduce la o chestiune ce ţine de tradiţii, ci afectează organizarea administrativă, economia, fiscalitatea, prin posibilitatea organelor autonome de a edicta reguli obligatorii pentru membrii comunităţii", spun judecătorii.
De asemenea, Curtea a constatat şi neconstituţionalitatea completării art.6 din Constituţie cu un nou alineat, alin. (1 indice 1), privitor la instituirea posibilităţii reprezentanţilor legali ai minorităţilor naţionale de a înfiinţa organe proprii de decizie şi executive deoarece aduce atingere caracterului unitar al statului român.
"Potrivit art.1 alin.(1) din Constituţie, România este stat unitar, iar de esenţa statului unitar este existenţa unui ansamblu unic de instituţii cu putere de decizie politică şi juridică (un singur organ legiuitor, o singură autoritate executivă, o singură autoritate judecătorească). Crearea unor 'organe proprii de decizie şi executive' ale unor comunităţi de cetăţeni români, circumstanţiate prin statutul de 'minorităţi naţionale', adică pe criterii etnice, este de natură să determine confuzie, acreditând ideea unei autonomii de decizie şi execuţie a acestora, incompatibile cu conceptul de stat unitar. În acest mod, fiecare minoritate naţională ar putea avea propriile organe de decizie şi executive, al căror statut şi relaţii cu organele de decizie şi executive ale statului nu este în niciun fel definit, cu consecinţa realizării unei autonomii colective politice pe criterii etnice", se mai spune în motivare.
Curtea precizează că adoptarea deciziilor în privinţa măsurilor de asigurare a dreptului la identitate al minorităţilor naţionale, precum şi executarea acestora revine tot organelor statului, iar nu unor organe paralele şi proprii minorităţilor.
"Conferirea unei autonomii de decizie pentru minorităţile naţionale, în sensul arătat, apare ca un privilegiu acordat acestora, în contradicţie cu principiul egalităţii între cetăţeni, precum şi cu prevederile cuprinse în acelaşi text constituţional care consacră dreptul la identitate", mai apreciază CCR, care a reţinut că o formulă asemănătoare a fost propusă şi cu prilejul iniţiativei de revizuire a Constituţiei formulate în anul 2011 de preşedintele României, la propunerea Guvernului.
Referitor la reglementarea în cadrul "Articolul 12 - Simboluri naţionale" care dă posibilitatea minorităţilor naţionale să folosească în mod liber, în spaţiul public şi privat, propriile simboluri, Curtea reţine că acesta nu se poate regăsi la acest capitol.
"Dispoziţiile nou introdus privesc simbolurile proprii ale minorităţilor naţionale, iar nu "simboluri naţionale", astfel încât nu îşi pot găsi locul în structura art.12 din Constituţia României, ci, eventual, în structura art.6, referitor la Dreptul la identitate. În această din urmă situaţie, s-ar impune însă completarea textului, în sensul precizării faptului că folosirea propriilor simboluri ale minorităţilor naţionale nu se poate realiza decât împreună cu simbolurile naţionale ale statului român. Acceptarea tezei contrare, în sensul introducerii acestui text în structura art.12 din Constituţie, ar însemna acceptarea ideii că şi simbolurile proprii ale minorităţilor naţionale ar constitui "simboluri naţionale"", mai susţine instanţa constituţională.
Judecătorii avertizează că se poate înţelege că minorităţile naţionale au un drept de opţiune între folosirea simbolurilor proprii şi a celor naţionale ale statului român şi aduce atingere caracterului naţional al statului român, încălcând astfel limitele revizuirii.
AGERPRES/(AS - autor: Mădălina Cochinescu, editor: Florin Marin)