La 27 iulie 1962, se stingea din viaţă, la doar 52 de ani, pictorul Ion Ţuculescu.

Născut la Craiova, la 19 mai 1910, Ion Ţuculescu era al doilea fiu al unei familii de intelectuali, notează Cătălin Davidescu în monografia ''Ţuculescu'' (1988). Tatăl său, Ioan P. Ţuculescu, a fost institutor şi, mai târziu, director timp de aproape trei decenii la Şcoala ''Ion Heliade Rădulescu'' din Craiova, iar mama sa, Verginica Ţuculescu, era institutoare la aceeaşi şcoală. În oraşul natal, a urmat şcoala primară şi liceul. A fost foarte ataşat de bunicul său, Ion Papinian, ''Tata Mare'' cum îi spuneau copiii, fiind crescut de acesta până la vârsta şcolară.

S-a înscris la Facultatea de Ştiinţe Naturale din Bucureşti în 1928, pe care a absolvit-o în 1936. A fost numit profesor de ştiinţe naturale la Seminarul de la Mănăstirea Cernica, unde a lucrat un an. În 1929, s-a înscris şi la Facultatea de Medicină din Bucureşti, urmând concomitent cele două facultăţi. În 1939, a absolvit cu ''magna cum laude'' Facultatea de Medicină din Bucureşti.

A fost un pictor autodidact, cu un stil singular, reprezentativ pentru spiritul românesc, a cărui carieră a avut o traiectorie unică şi deosebită de a altor artişti români din epocă.

În lipsa unor studii de specialitate, s-a format aprofundând tehnica unor maeştri ai picturii româneşti sau universale; a făcut dese călătorii de studii în Franţa, Elveţia, Grecia sau Italia, decisivă fiind întâlnirea cu arta lui Van Gogh, cu prilejul retrospectivei de la Paris din 1937.

Fascinat de arta arhaică autohtonă, s-a inspirat cu precădere din filonul popular românesc, pe care-l interpretează într-o manieră proprie, cu tente expresioniste, care-l înscriu astfel în marele circuit universal al valorilor.

Ion Ţuculescu a expus pentru prima oară la Craiova, în 1925. Tot aici a participat, în 1926, cu lucrări de pictură, la expoziţia ''Cercul artistic oltean''.

Debutul pe simeze a avut loc în 1938, la sala Ateneului Român, când, în ciuda reticenţelor unor spirite academiste, a reuşit să atragă atenţia criticii şi colecţionarilor avizaţi.

În 1939, a deschis cea de-a doua expoziţie personală la Sala Dalles din Bucureşti. A participat în 1940, la expoziţia ''Tinerimea artistică'' cu lucrările ''Flori de câmp'' şi ''Peisaj''; a expus şi un peisaj la expoziţia ''Luna Bucureştiului''. Anul următor a expus, la Salonul oficial, lucrările ''Margine de sat'' şi ''Iarnă la Vasilaţi'' şi a participat cu două peisaje la expoziţia ''Tinerimea artistică''. A deschis, totodată, o a treia expoziţie personală de pictură în sala Ateneului Român.

Cea de-a patra expoziţie personală a fost deschisă în martie 1942. A participat cu lucrarea ''Rodica'' la expoziţia ''Nudul în pictura română contemporană'' deschisă la Căminul artei. Tot aici a participat cu lucrări la expoziţiile ''Natura moartă în pictura românească contemporană'' şi ''Peisajul în pictura română contemporană''. În acelaşi an, a expus, la cea de-a 21-a Bienală internaţională de artă de la Veneţia, lucrările ''Portul Pireu'' şi ''Peisaj din Grecia''.

În 1943, a deschis cea de-a cincea expoziţie personală de pictură, în sala Ateneului Român. Totodată, a participat, cu ''Peisaj la Mangalia'', la ''Expoziţia Peisajului'' deschisă în sala ''Prometeu'' şi a participat cu lucrările ''Portul Pireu'' şi ''Peisaj din Grecia'' la expoziţiile organizate la Berna şi Stockholm.

A participat, în 1944, la expoziţia ''Pictura românească contemporană'' şi, în 1945, la Salonul oficial, cu lucrările ''Nori Albi'' şi ''Peisaj cu arbuşti galbeni'', potrivit aceluiaşi volum amintit mai sus. Au urmat alte două expoziţii personale în 1946 şi în 1947. A participat la Salonul oficial cu trei lucrări de pictură şi la expoziţia ''Arta plastică în România'' organizată la Budapesta.

În 1950, a început să lucreze în cadrul Academiei, în calitate de cercetător ştiinţific. Apoi, în 1951, a fost numit şef de lucrări la spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, unde a lucrat până în 1954.

Ion Ţuculescu a participat, în 1957, cu lucrările ''Peisaj cu ţarcă neagră'', ''Peisaj cu motive olteneşti'' şi ''Cer geometrizat'', la expoziţia inter-regională de pictură, grafică şi sculptură.

În 1960, pictorul a participat la Expoziţia de Stat a Artelor Plastice, cu lucrarea ''Interior ţărănesc'', şi la expoziţia ''Imagini Dobrogene'', cu lucrarea ''Interior la Mangalia''.

Dintre operele reprezentative ale creaţiei sale, amintim: ''Peisaj cu arbuşti galbeni'', ''Iarna în mahala'', ''Frunze de zăpadă'', ''Dramă folclorică'', ''Noaptea salcâmilor'', ''Ţărmul roşu'', ''Apus de soare'', ''Totem solar'', ''A fost odată'', ''Târgul de afară'', ''Mască africană'', ''Portretul soţiei'', ''Autoportret cu frunză'', ''Urme'', ''Copac în soare'', ''Baia de soare'', ''Nivele'', ''Eternitate'', ''Apocalips'', ''Clepsidra'', ''Ţărm înalt la Balcic'', ''Vas cu flori'', ''Kimono'', ''Peisaj fantastic''.

''Testament plastic'' şi ''Ultimul tablou'' sunt ultimele sale creaţii realizate cu puţin timp înainte de moartea sa, în 1962. Totodată, a participat la Expoziţia regională de pictură, grafică şi sculptură, unde a expus ''Portretul bunicului''.

Criticul de artă Petru Comarnescu definea creaţia lui Ţuculescu astfel: ''Forţa expresivă pe care o au puternicele şi tulburătoarele sale imagini - în culori de o mare vitalitate şi susţinute de ritmuri ce pulsează ca gândurile şi inima - nu aparţine numai artistului, ci şi izvoarelor de la care s-a inspirat el. Aceste izvoare sunt folclorul şi stilistica artei noastre populare, ca şi unele mari realizări ale picturii noastre moderne. Creaţia lui Ţuculescu este atât de viguroasă şi semnificativă tocmai pentru că este mereu susţinută de forţa tradiţiilor şi de neobişnuite frământări spirituale. Acest mare neliniştit, cu căutări şi probleme în care se îmbină ritualuri de căluşar cu întrebările omului de ştiinţă, ale microbiologului contemporan, a avut darul de a fi descoperit, conştient şi inconştient, prin chemare spontană, dar şi prin meditaţie şi serioasă cultivare, idei, viziuni, forme care sunt ale poporului său, şi de a le fi dus la noi expresii autentice şi semnificative''. (monografia ''Ion Ţuculescu'', autor Petru Comarnescu, 1967).

Periplul operei sale, care a provocat, postum, o revelaţie uluitoare, nu s-a oprit după dispariţia sa. Tablourile sale au fost şi sunt şi astăzi expuse în nenumărate expoziţii de pictură, organizate în ţară şi în străinătate. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Andreea Onogea)