Prozator şi dramaturg, Antoniu Gheorghe Holban, s-a născut la 10 februarie 1902, la Huşi.

A fost fiul lui Gheorghe Holban, ofiţer, şi al Antoanetei (născută Lovinescu). A fost nepotul lui Eugen Lovinescu.

În anul 1912, părinţii divorţează. Câteva luni mai târziu, tatăl scriitorului moare.

A urmat cursurile şcolii primare "Al.I. Cuza" din Fălticeni. În 1913, finalizează şcoala pe primul loc. În octombrie acelaşi an susţine examenul de admitere la gimnaziul "Alecu Donici" din Fălticeni. În toată această perioadă stă în casa lui Lovinescu, unde are o ambianţă prielnică unei dezvoltări intelectuale.

Între 1913 şi 1916, termină studiile gimnaziale şi pregăteşte examenele în particular.

În 1918 şi 1919, urmează clasa a VI-a la Liceul "Unirea" din Focşani. Ultimele două clase de liceu le face la Liceul "Matei Basarab" din Bucureşti (1919-1921). În 1921, mama sa se recăsătoreşte cu un funcţionar comercial. În septembrie 1921, se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti, cu specialitatea limba şi literatura franceză. Îşi continuă studiile în limba franceză la Sorbona (1926-1928) pentru realizarea unei teze de doctorat despre Barbey d'Aurevilly, proiect pe care însă nu l-a terminat, potrivit Dicţionarului scriitorilor români - Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu.

A fost profesor de limba franceză la Galaţi (Liceul de Băieţi "V. Alecsandri", 1928-1932) şi Bucureşti (Seminarul Central, din 1932).

După debutul în revista condusă de Liviu Rebreanu, "Mişcarea literară" (1924), a început o bogată activitate publicistică, colaborând cu eseuri, recenzii, cronici literare, muzicale şi plastice, note de călătorie la "Sburătorul", "Viaţa literară", "Rampa", "România literară", "Vremea", "Azi", "Critica", "Critica actualităţii" ş.a. A fost membru în comitetul de redacţie al revistei "Sburătorul" (1926).

A debutat editorial cu "Romanul lui Mirel" (1929), din care au apărut fragmente în "Gazeta literară", cu o prezentare a lui E. Lovinescu, volum nesemnificativ pentru evoluţia ulterioară a autorului. Cu următorul roman îşi dovedeşte vocaţia de scriitor în proza de analiză: "O moarte care nu dovedeşte nimic" (1931).

A publicat apoi romane, nuvele şi schiţe, în care cele două teme fundamentale au rămas permanent iubirea şi moartea: "Parada dascălilor" (1932), "Ioana" (1934), "Jocurile Daniei" (postum, 1971). "Conversaţii cu o moartă" şi "Bunica care se pregăteşte să moară", două "mici capodopere ale genului" (G. Călinescu) au fost adunate, alături de alte proze scurte publicate în revistele vremii, în volumul "Halucinaţii" (postum, 1938).

A comentat în mai multe rânduri, cu aplicaţie şi pătrundere, opera Hortensiei Papadat-Bengescu şi cea a lui Marcel Proust (de altfel, contribuţia sa la exegeza românească a lui Proust este dintre cele mai importante). Holban este prin excelenţă romancierul (auto)analist, teoretician şi practician (ca şi Camil Petrescu) al persoanei întâi, insistând în disecarea stărilor sufleteşti tulburi şi chinuitoare, făcând radiografia geloziei şi hărţuindu-şi eroul între două obsesii fundamentale: iubirea şi moartea - se notează în Dicţionarul scriitorilor români.

Temperamental, este un romantic prin obsesia singurătăţii, a morţii, prin vocaţia nefericirii; ca romancier este însă un modern, şi nu numai la nivelul scriiturii sau al compoziţiei, ci şi prin cultul autenticităţii, precum şi prin tehnica analizei psihologice. Este un produs şi un exponent al unui moment anume din evoluţia romanului românesc, al unui anumit climat, care a făcut posibilă apariţia unor cărţi ca "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", a lui Camil Petrescu, "Întâmplări în irealitatea imediată", de Max Blecher, "Adela", scrisă de Garabet Ibrăileanu, "Ambigen", de Octav Şuluţiu, etc.

A fost distins cu Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1934).

A murit la 15 ianuarie 1937. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu)