Fidel Castro Ruz, preşedintele Cubei (1976-2008), a murit în noaptea de 25 noiembrie, la ora 22.29, potrivit unui anunţ făcut de fratele său, actualul preşedinte, Raul Castro, într-o alocuţiune la televiziunea de stat.
Fidel Castro Ruz s-a născut la 13 august 1926, la Biran, provincia Oriente.
A frecventat cursurile şcolilor iezuite Colegio Lassale şi Colegio Dolores din Santiago, apoi Colegio Belén din Havana. Ulterior, a urmat Facultatea de Drept din Havana, obţinând doctoratul în 1950. A practicat avocatura la Havana.
La 26 iulie 1953, a condus atacul asupra cazărmii Moncada din Santiago de Cuba, moment care a marcat declanşarea luptei armate împotriva regimului instituit de generalul Fulgencio Batista. A fost arestat şi condamnat la 15 ani de detenţie, dar a fost amnistiat după doi ani. A luat drumul exilului şi s-a stabilit în Mexic, unde a fondat mişcarea de gherilă 'Movimiento 26 de Julio'.
În decembrie 1956, a revenit în Cuba împreună cu 81 de partizani, printre care şi Ernesto (Che) Guevara. A organizat mişcarea de rezistenţă împotriva regimului Batista şi a reuşit să preia puterea la 1 ianuarie 1959. A fost proclamat eliberator al Cubei.
La 16 februarie 1959, a fost desemnat prim-ministru, funcţie pe care o va îndeplini până în 1976. Guvernează Cuba cu o mână de fier. Naţionalizează industria, terenurile agricole sunt trecute în proprietatea statului, averile cetăţenilor străini sunt naţionalizate. În 1961, fondează 'Organiziacones Revolucionarias Integradas' (ORI), precursor al Partido Unido de la Revolucion Socialista Cubana (PURSC), viitorul Partid Comunist din Cuba (PCC), şi este ales prim-secretar al PURSC.
După tentativa eşuată de invadare a insulei de către cubanezii din exil cu sprijin american, în aprilie 1961, Fidel Castro proclamă Cuba stat socialist. A urmat naţionalizarea şcolilor bisericeşti şi expulzarea tuturor feţelor bisericeşti care nu se născuseră în Cuba. Recunoaşterea doctrinei marxist-leniniste ca linie directoare pentru evoluţia viitoare a Cubei spre socialism a avut drept consecinţă excluderea Cubei, la 22 ianuarie 1962, din Organizaţia Statelor Americane (OSA), la presiunile Washingtonului. Semnarea, în iulie 1962, la Moscova, a unui acord militar sovieto-cubanez, a avut drept consecinţă instituirea de către preşedintele SUA, John F. Kennedy, a blocadei navale împotriva Cubei, fapt ce a determinat în cele din urmă retragerea rachetelor ofensive sovietice de pe insulă.
La rândul său, Fidel Castro a primit favorabil planurile de constituire a unui front, îndreptat împotriva statelor care deţineau vaste imperii coloniale, pe axa Havana-Alger, susţinând mişcarea iniţiată de Ernesto (Che) Guevara în Bolivia, ca punct de plecare al revoluţiei de eliberare la nivelul întregului continent latino-american. Mişcarea n-a avut însă ecoul scontat. Ernesto (Che) Guevara a murit în 1967.
Tot în 1962, Fidel Castro a instituţionalizat sistemul partidului unic. A fost ales prim-secretar al PCC în 1965. În decembrie 1975, primul Congres al Partidului Comunist din Cuba a adoptat statutul partidului şi un proiect de Constituţie conceput după modelul sovietic. În decembrie 1976, odată cu constituirea Adunării Naţionale a Puterii Populare ca for legislativ al ţării, Fidel Castro a devenit preşedintele nou-creatului Consiliu de Stat şi, totodată, al Consiliului de Miniştri. Prim-adjunct al lui Fidel Castro pentru ambele funcţii a fost desemnat fratele acestuia, Raúl Castro.
După preluarea funcţiei de preşedinte al SUA de către Jimmy Carter, Fidel Castro şi-a exprimat dorinţa de normalizare a relaţiilor cu SUA. Cuba a fost deschisă turiştilor străini şi, în august 1977, 80 de cubanezi de origine americană şi familiile lor au primit vize pentru SUA. În septembrie 1977, au fost deschise reprezentanţe consulare la Havana şi Washington, fapt ce a marcat primul pas în restabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale. În 1978, Cuba a fost gazda Festivalului Internaţional al Tineretului.
Relaţiile Cubei cu SUA au cunoscut o nouă tensionare după invadarea Grenadei de către trupe americane, în octombrie 1983, când o serie de cubanezi înarmaţi din insulă au fost luaţi prizonieri de americani. În vara anului 1984, Cuba şi-a exprimat disponibilitatea de a dialoga cu SUA, concomitent cu distanţarea de Moscova, datorată atitudinii 'dogmatice' a acesteia, inclusiv în problema revoluţiilor naţionale.
În iulie 1988, Fidel Castro s-a pronunţat împotriva modelului Gorbaciov, procedând la o 'corecţie' a politicii 'revoluţionare'. 'Noua doctrină' a fost considerată nepotrivită pentru 'revoluţia' cubaneză. Vizita, în Cuba, a lui Mihail Gorbaciov, în aprilie 1989, s-a încheiat cu semnarea unui acord de prietenie, fără a se pune, însă, problema absolvirii Cubei de datoria externă, care, la jumătatea lui 1989, atinsese circa 11 miliarde de dolari (la care se adăugau datoriile către statele occidentale, estimate la 6,4 miliarde dolari).
Ulterior, prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa de Est a pus sub semnul întrebării rezistenţa regimului castrist. După destrămarea fostei URSS, Fidel Castro nu a renunţat la principiile socialiste, urmând în acelaşi timp o politică moderată, de deschidere economică, pentru a scoate Cuba din izolare. În acest sens, demnă de menţionat este vizita pe care Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat-o în Cuba, în ianuarie 1998.
În octombrie 1997, la cel de-al cincilea Congres al Partidului Comunist din Cuba, Fidel Castro l-a desemnat ca succesor pe fratele său mai mic, Raul Castro (n. 1931).
La 6 martie 2003, Fidel Castro a fost reales, pentru un nou mandat de cinci ani, de către Adunarea Naţională a Puterii Populare, forul legislativ al Cubei, în funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat, organul suprem al puterii de stat.
Dintre vizitele efectuate de preşedintele cubanez, pot fi amintite cele în fosta Uniune Sovietică (1963, 1964, 1978 etc.), într-o serie de ţări africane, la Adunarea Generală a ONU (1979). În martie 1983, Fidel Castro a participat la conferinţa la nivel înalt a statelor membre ale Mişcării de Nealiniere de la New Delhi. În august 1988, a fost prezent la ceremonia de învestitură a preşedintelui ecuadorian Rodrigo Borja, aceasta fiind prima sa vizită într-o ţară latino-americană după 1971.
În octombrie 1995, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la crearea ONU, Fidel Castro a fost invitat în SUA, iar în decembrie 1995 a efectuat prima vizită oficială în China.
La 18 februarie 2008, Fidel Castro a anunţat că renunţă definitiv la funcţiile de preşedinte al Cubei şi de comandant suprem al forţelor armate, la doi ani după retragerea acestuia, în urma unei intervenţii chirurgicale.
Raul Castro a fost ales preşedinte al Cubei, la 24 februarie 2008, de către Adunarea Naţională şi reales, la 24 februarie 2013, pentru un al doilea mandat prezidenţial de cinci ani.
Este laureat al Premiului Lenin pentru pace (1961), Erou al Uniunii Sovietice (1963), de două ori laureat al Ordinului Lenin (1972, 1986) şi, în 1985, al Ordinului Sandino. AGERPRES/(Documentare; editor: Andreea Onogea)
Fidel Castro Ruz s-a născut la 13 august 1926, la Biran, provincia Oriente.
A frecventat cursurile şcolilor iezuite Colegio Lassale şi Colegio Dolores din Santiago, apoi Colegio Belén din Havana. Ulterior, a urmat Facultatea de Drept din Havana, obţinând doctoratul în 1950. A practicat avocatura la Havana.
La 26 iulie 1953, a condus atacul asupra cazărmii Moncada din Santiago de Cuba, moment care a marcat declanşarea luptei armate împotriva regimului instituit de generalul Fulgencio Batista. A fost arestat şi condamnat la 15 ani de detenţie, dar a fost amnistiat după doi ani. A luat drumul exilului şi s-a stabilit în Mexic, unde a fondat mişcarea de gherilă 'Movimiento 26 de Julio'.
În decembrie 1956, a revenit în Cuba împreună cu 81 de partizani, printre care şi Ernesto (Che) Guevara. A organizat mişcarea de rezistenţă împotriva regimului Batista şi a reuşit să preia puterea la 1 ianuarie 1959. A fost proclamat eliberator al Cubei.
La 16 februarie 1959, a fost desemnat prim-ministru, funcţie pe care o va îndeplini până în 1976. Guvernează Cuba cu o mână de fier. Naţionalizează industria, terenurile agricole sunt trecute în proprietatea statului, averile cetăţenilor străini sunt naţionalizate. În 1961, fondează 'Organiziacones Revolucionarias Integradas' (ORI), precursor al Partido Unido de la Revolucion Socialista Cubana (PURSC), viitorul Partid Comunist din Cuba (PCC), şi este ales prim-secretar al PURSC.
După tentativa eşuată de invadare a insulei de către cubanezii din exil cu sprijin american, în aprilie 1961, Fidel Castro proclamă Cuba stat socialist. A urmat naţionalizarea şcolilor bisericeşti şi expulzarea tuturor feţelor bisericeşti care nu se născuseră în Cuba. Recunoaşterea doctrinei marxist-leniniste ca linie directoare pentru evoluţia viitoare a Cubei spre socialism a avut drept consecinţă excluderea Cubei, la 22 ianuarie 1962, din Organizaţia Statelor Americane (OSA), la presiunile Washingtonului. Semnarea, în iulie 1962, la Moscova, a unui acord militar sovieto-cubanez, a avut drept consecinţă instituirea de către preşedintele SUA, John F. Kennedy, a blocadei navale împotriva Cubei, fapt ce a determinat în cele din urmă retragerea rachetelor ofensive sovietice de pe insulă.
La rândul său, Fidel Castro a primit favorabil planurile de constituire a unui front, îndreptat împotriva statelor care deţineau vaste imperii coloniale, pe axa Havana-Alger, susţinând mişcarea iniţiată de Ernesto (Che) Guevara în Bolivia, ca punct de plecare al revoluţiei de eliberare la nivelul întregului continent latino-american. Mişcarea n-a avut însă ecoul scontat. Ernesto (Che) Guevara a murit în 1967.
Tot în 1962, Fidel Castro a instituţionalizat sistemul partidului unic. A fost ales prim-secretar al PCC în 1965. În decembrie 1975, primul Congres al Partidului Comunist din Cuba a adoptat statutul partidului şi un proiect de Constituţie conceput după modelul sovietic. În decembrie 1976, odată cu constituirea Adunării Naţionale a Puterii Populare ca for legislativ al ţării, Fidel Castro a devenit preşedintele nou-creatului Consiliu de Stat şi, totodată, al Consiliului de Miniştri. Prim-adjunct al lui Fidel Castro pentru ambele funcţii a fost desemnat fratele acestuia, Raúl Castro.
După preluarea funcţiei de preşedinte al SUA de către Jimmy Carter, Fidel Castro şi-a exprimat dorinţa de normalizare a relaţiilor cu SUA. Cuba a fost deschisă turiştilor străini şi, în august 1977, 80 de cubanezi de origine americană şi familiile lor au primit vize pentru SUA. În septembrie 1977, au fost deschise reprezentanţe consulare la Havana şi Washington, fapt ce a marcat primul pas în restabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale. În 1978, Cuba a fost gazda Festivalului Internaţional al Tineretului.
Relaţiile Cubei cu SUA au cunoscut o nouă tensionare după invadarea Grenadei de către trupe americane, în octombrie 1983, când o serie de cubanezi înarmaţi din insulă au fost luaţi prizonieri de americani. În vara anului 1984, Cuba şi-a exprimat disponibilitatea de a dialoga cu SUA, concomitent cu distanţarea de Moscova, datorată atitudinii 'dogmatice' a acesteia, inclusiv în problema revoluţiilor naţionale.
În iulie 1988, Fidel Castro s-a pronunţat împotriva modelului Gorbaciov, procedând la o 'corecţie' a politicii 'revoluţionare'. 'Noua doctrină' a fost considerată nepotrivită pentru 'revoluţia' cubaneză. Vizita, în Cuba, a lui Mihail Gorbaciov, în aprilie 1989, s-a încheiat cu semnarea unui acord de prietenie, fără a se pune, însă, problema absolvirii Cubei de datoria externă, care, la jumătatea lui 1989, atinsese circa 11 miliarde de dolari (la care se adăugau datoriile către statele occidentale, estimate la 6,4 miliarde dolari).
Ulterior, prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa de Est a pus sub semnul întrebării rezistenţa regimului castrist. După destrămarea fostei URSS, Fidel Castro nu a renunţat la principiile socialiste, urmând în acelaşi timp o politică moderată, de deschidere economică, pentru a scoate Cuba din izolare. În acest sens, demnă de menţionat este vizita pe care Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat-o în Cuba, în ianuarie 1998.
În octombrie 1997, la cel de-al cincilea Congres al Partidului Comunist din Cuba, Fidel Castro l-a desemnat ca succesor pe fratele său mai mic, Raul Castro (n. 1931).
La 6 martie 2003, Fidel Castro a fost reales, pentru un nou mandat de cinci ani, de către Adunarea Naţională a Puterii Populare, forul legislativ al Cubei, în funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat, organul suprem al puterii de stat.
Dintre vizitele efectuate de preşedintele cubanez, pot fi amintite cele în fosta Uniune Sovietică (1963, 1964, 1978 etc.), într-o serie de ţări africane, la Adunarea Generală a ONU (1979). În martie 1983, Fidel Castro a participat la conferinţa la nivel înalt a statelor membre ale Mişcării de Nealiniere de la New Delhi. În august 1988, a fost prezent la ceremonia de învestitură a preşedintelui ecuadorian Rodrigo Borja, aceasta fiind prima sa vizită într-o ţară latino-americană după 1971.
În octombrie 1995, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la crearea ONU, Fidel Castro a fost invitat în SUA, iar în decembrie 1995 a efectuat prima vizită oficială în China.
La 18 februarie 2008, Fidel Castro a anunţat că renunţă definitiv la funcţiile de preşedinte al Cubei şi de comandant suprem al forţelor armate, la doi ani după retragerea acestuia, în urma unei intervenţii chirurgicale.
Raul Castro a fost ales preşedinte al Cubei, la 24 februarie 2008, de către Adunarea Naţională şi reales, la 24 februarie 2013, pentru un al doilea mandat prezidenţial de cinci ani.
Este laureat al Premiului Lenin pentru pace (1961), Erou al Uniunii Sovietice (1963), de două ori laureat al Ordinului Lenin (1972, 1986) şi, în 1985, al Ordinului Sandino. AGERPRES/(Documentare; editor: Andreea Onogea)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.