Eclipsa de Lună prin penumbră, care se produce pe 16 septembrie 2016, este vizibilă din România şi a fost precedată, la începutul lunii, de o eclipsă inelară de Soare, care a putut fi observată din Africa şi din Oceanul Indian.

Fenomenul astronomic începe la 19 h 54 m (ora Bucureştiului) (16:54:40 UT), maximul eclipsei fiind atins la 21 h 54 m (ora Bucureştiului) (18:54:17 UT). Acesta durează 3 ore şi 59 de minute, încheindu-se la 23 h 53 h (ora Bucureştiului) (20:53:57 UT), potrivit site-ului timeanddate.com. Este o eclipsă în penumbră foarte profundă, având o magnitudine de 0,9080 şi reprezintă cea de-a noua eclipsă de Lună (dintr-un total de 71) din seria Saros 147. Acest tip de eclipsă este, în general, mai dificil de observat.

Fenomenul astronomic poate fi observat din Europa, Africa, Asia, Australia şi din vestul Americii de Sud, din Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian, Oceanul Arctic şi din Antarctica, iar printre oraşele din care este vizibil se numără: Sydney, Johannesburg, Madrid, New Delhi, Bruxelles, Melbourne, Victoria, Lisabona, Beijing, Budapesta, Paris, Ankara, Moscova, Atena, Londra, Yangon, Jakarta, Kolkata, Tokyo, Cairo, Roma.

Următoarele eclipse de Lună vizibile pe teritoriul ţării noastre se vor produce pe 11 februarie 2017 (prin penumbră), 17 august 2017 (parţială), urmate de trei eclipse totale de Lună la 31 ianuarie 2018, 27 iulie 2018 şi 21 ianuarie 2019, potrivit www.astro-urseanu.ro. Ultima eclipsă de Lună vizibilă din România s-a produs pe 28 septembrie 2015 şi a fost o eclipsă totală.

În perioada de rotaţie a astrului în jurul Pământului, aproximativ 29 de zile şi jumătate, se disting patru faze: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar.

O eclipsă de Lună se produce întotdeauna în momentul fazei de Lună Plină, deci când Soarele este în opoziţie cu Luna. Lunaţiile - Luna Nouă sau Luna Plină - se produc la fiecare 2 săptămâni, dar eclipse se produc, de regulă, de patru ori pe an.

Fenomenul de Lună Plină reprezintă perioada de apogeu a influenţei Lunii asupra planetei noastre. În ciclul Lunar, acest moment este foarte important, evidenţiat mai ales în tradiţia astrologică orientală, care arată că înainte cu două zile de Luna Plină influenţa acestui astru este deosebit de benefică asupra planetei noastre. Ziua cu Lună Plină este cea în care simţul măsurii şi al armoniei sunt mult mai uşor accesibile fiecărei fiinţe umane. Este ziua în care putem să ne temperăm pornirile şi ambiţiile egoiste prin conştientizarea adevăratelor noastre aspiraţii, fiind o zi pe care merită să o consacrăm iubirii, artei, frumuseţii, acţiunilor pline de dăruire. În tradiţia populară se spune, cu privire la hrană, că este important să lăsăm de fiecare dată loc şi digestiei, adică să nu mâncăm până la saturaţie, ci să ne oprim cu puţin înainte.

Pământul are întotdeauna o umbră în spaţiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată şi o parte externă mai puţin întunecată, numită penumbră. În timpul unei eclipse de Lună, corpul ceresc intră în umbra Pământului încetul cu încetul. La un moment dat, Luna poate dispărea aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roşie închisă, numită "Lună sângerie". Aceasta este o eclipsă totală de Lună.

Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar ''muşcat'' foarte tare. Aceasta se numeşte eclipsă parţială de Lună.

Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, avem o eclipsă de Lună prin penumbră. Penumbra nu cauzează modificări importante asupra astrului, adică nu se întunecă, dar se susţine, totuşi, că suprafaţa Lunii devine un pic gălbuie.

Eclipsele de Lună, mai puţin spectaculoase, se petrec când Luna intră în ''umbra'' Pământului. Dincolo de spectaculozitatea acestor fenomene, eclipsele de Lună furnizează specialiştilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiaţiei solare asupra atmosferei şi altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem ''citi'' particularităţile atmosferei Pământului. De asemenea, eclipsele de Lună furnizează date folosite şi pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarţei lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.

Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.Hr. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghiţite de balaur sau de dragon. La noi, oamenii spuneau că erau mâncate de vârcolaci. AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)