Republica Moldova sărbătoreşte, la 27 august, Ziua naţională. La această dată, în 1991, în contextul destrămării Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent.

Teritoriul dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră a fost locuit încă din Antichitate de triburi geto-dacice (tirageţi, carpi, britogali, costoboci). La vărsarea Nistrului (Tyras în Antichitate), coloniştii greci au fondat, în secolul al VI-lea î.Hr., oraşul Tyras; cucerit de Burebista şi înglobat vastului său regat (60/55 î.Hr.), Tyras a fost ataşat, în secolele II-III d.Hr., provinciei romane Moesia Inferior, în oraş fiind staţionate, potrivit inscripţiilor, unităţi ale Legiunilor I Italica, a V-a Macedonica şi a XI-a Claudia; sub numele de Maurocastron, apoi Cetatea Albă, Tyras a fost unul dintre rarele oraşe antice de pe litoralul Mării Negre, care au înflorit şi în Evul Mediu, consemnează ''Mica Enciclopedie de istorie universală'' (2002).

Imperiul Roman şi-a instituit dominaţia în sudul Basarabiei de azi, în secolele II-IV d.Hr., având astfel acces la stepele nord-pontice şi la Regatul Bosporan din Crimeea, aflat în secolele I-III în sfera de influenţă romană. În mileniul I d.Hr., teritoriul Moldovei a fost străbătut succesiv de popoarele migratoare, în drumul lor spre apus: sarmaţi, goţi, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, maghiari, pecenegi, cumani ş.a. În 1241, a avut loc marea invazie tătară, când regiunea a trecut sub controlul politic al Hanului Hoardei de Aur.

Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, a inclus între hotarele sale teritoriul situat între Nistru, Prut, Dunăre şi Marea Neagră. Frontiera răsăriteană a Moldovei a fost fortificată în secolele XIV-XV cu cetăţi puternice, precum: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă ş.a.

În 1484, au fost ocupate de Imperiul Otoman cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, transformând, în 1538, la sfârşitul primei domnii a lui Petru Rareş, Tighina şi sudul Basarabiei în raia turcească. Restul teritoriului a rămas, până în 1812, parte a Moldovei.

La 18/28 mai 1812, s-a semnat Pacea de la Bucureşti, care a pus capăt războiului ruso-turc (1806-1812), în urma căreia teritoriul cuprins între Prut şi Nistru, denumit Basarabia, parte a principatului Moldovei (45.600 kmp, cu o populaţie de cca 400.000 locuitori, în proporţie de 86% români) era anexat Imperiului Ţarist.

În urma Congresului de pace de la Paris (1856), Rusia, învinsă în Războiul Crimeii, a fost obligată să retrocedeze Principatului Moldovei, judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail, situate în sudul Basarabiei, la nord şi nord-est de gurile Dunării. În 1878, prin Congresul de la Berlin, Rusia ţaristă a obţinut reîncorporarea acestor trei judeţe la imperiu.

În aprilie 1917, după prăbuşirea regimului ţarist, a luat fiinţă Partidul Naţional Moldovenesc, iar Congresul ostăşesc de la Chişinău (23-27 oct. 1917) a proclamat autonomia teritorială şi politică a Basarabiei şi a luat iniţiativa constituirii, din reprezentanţi ai tuturor naţiunilor, confesiunilor, asociaţiilor profesionale şi culturale, a unui parlament - Sfatul Ţării. La 2 decembrie 1917, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească.

Întrunit la Chişinău, Sfatul Ţării a votat, la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea Basarabiei cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris, din 29 octombrie 1920, semnat de Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia. Autorităţile sovietice, care nu recunoscuseră unirea Basarabiei cu România, au creat, în 1924, în stânga Nistrului, RSS Autonomă Moldovenească, în componenţa RSS Ucrainene, în speranţa înglobării Basarabiei în această nouă unitate teritorială.

În 23 august 1939, s-a încheiat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, iar în virtutea punctului 3 al protocolului adiţional secret, URSS a adresat României notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940, ocupând cu forţa armelor, la 28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.

La 2 august 1940, a fost proclamată, prin hotărârea Sovietului Suprem al URSS, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, republică unională în cadrul Uniunii sovietice. Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi judeţele Hotin (nordul Basarabiei), Ismail şi Cetatea Albă (sudul Basarabiei) au fost trecute în componenţa Ucrainei.

Basarabia a fost reintegrată în hotarele României între iulie 1941 (România a intrat alături de Germania în al Doilea Război Mondial) şi august 1944 (când România, la 23 august, a întors armele împotriva trupelor naziste), când a fost din nou ocupată de trupele sovietice şi anexată URSS. Tratatul de pace de la Paris (1947) a consfinţit frontierele de stat de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, frontiera sovieto-română rămânând cea existentă la 1 ianuarie 1941.

În noile condiţii istorice create după 1985 de politica de glasnost, s-a constituit, în 1986, pentru susţinerea restructurării, Mişcarea Democratică din Moldova, devenită ulterior Frontul Popular din Moldova.

Acesta a organizat, la 27 august 1989, o mare adunare naţională, care a impus, la 31 august 1989, adoptarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin. La 5 decembrie 2013, Curtea Constituţională de la Chişinău a stabilit că limba oficială a Republicii Moldova este "limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine", conferind statut de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a ţării, adoptată în august 1991. Limba română se utilizează în toate sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale, inclusiv în instituţiile de stat şi ale administraţiei publice centrale şi locale.

La 23 iunie 1990, Parlamentul de la Chişinău a adoptat Declaraţia Suveranităţii RSS Moldova. La 23 mai 1991, a avut loc adoptarea noii denumiri a statului - Republica Moldova, iar la 27 august 1991, a avut loc Proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova. În aceeaşi zi, România a recunoscut independenţa noului stat. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)