Istoricul şi diplomatul Neagu Djuvara s-a născut la 18 august 1916, în Bucureşti, într-o familie de origine aromână aşezată aici la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari.

În 1937 devine licenţiat la Sorbona (istorie), iar în 1940 îşi ia doctoratul în drept la Paris. Avea să reia mai târziu studiile de filozofie la Sorbona, unde obţine în 1972 doctoratul de stat, sub îndrumarea cunoscutului sociolog şi filosof Raymond Aron, cu o teză de filozofie a istoriei. În 1987 a obţinut Diploma Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale (INALCO) din Paris.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941), fiind rănit în apropiere de Odessa.

Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm la 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, după care alege calea exilului în Franţa şi militează în diverse organizaţii din diaspora. A fost secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români de la Paris, şi a activat la Radio Europa Liberă, Fundaţia Universitară ''Carol I'', Casa Românească, etc.

În 1961 a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a stat douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine (1961-1984), călătorind mult în Africa, Europa şi America. Concomitent a fost şi profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey.

Din 1984 a fost secretar general al Casei Româneşti de la Paris, iar după Revoluţia din decembrie 1989 a revenit, în 1990, în România.A fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti (1991-1998). Este membru de onoare al Institutului de Istorie ''A.D.Xenopol'' din Iaşi şi al Institutului de Istorie ''Nicolae Iorga'' din Bucureşti.

Preocupat în mod special de filosofia istoriei şi de istoria României, Neagu Djuvara a semnat mai multe lucrări de referinţă, dintre care: ''Le droit roumain en matiere de nationalité'' (teza de doctorat) (Paris, 1940); ''Civilisations et lois historiques. Essai d'étude comparée des civilisations'' (''Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor'') (Paris, 1975), carte premiată de Academia Franceză în 1976; ''Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la premiere moitié du XIXe siecle'' (''Între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul epocii moderne''; ''O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri'' (2008); ''Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii''; ''De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul'' (ediţia I - 2003, ediţia a II-a - 2007), cu o traducere în engleză apărută în 2011; ''Însemnările lui Georges Milesco'' (roman); ''Amintiri din pribegie'' (2005, în 2012 apărând cea de-a zecea ediţie), versiune franceză: ''Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d'exil (1948-1990)''; ''Există istorie adevărată?'' (2004); ''Thocomerius-Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti'' (2007); ''Războiul de şaptezeci şi sapte de ani (1914-1991) şi premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie'' (2008); ''Ce au fost 'boierii mari' în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)'' (2010); ''Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 şi unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări'' (2012); ''O scurtă istorie ilustrată a românilor'' (2013) (apărută, în 2014, şi în traducere în limba engleză - ''A Brief Illustrated History of Romanians'').

Neagu Djuvara şi-a lansat, la 26 noiembrie 2011, în cadrul Târgului Gaudeamus, volumul "Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă", considerat de către public ''Cea mai râvnită carte a Târgului'', iar la 10 mai 2012 a fost lansată la standul României de la Salonul Internaţional de Carte de la Torino traducerea în italiană a cărţii sale ''Între Orient şi Occident'' (''Tra Oriente ed Occidente. Gli Stati Romeni agli inizi dell'epoca moderna'').

"În umbra civilizaţiei majore, înainte ca aceasta să dispară la rândul ei, câte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulţi cu nespusă intensitate. Trebuie să aparţii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a înţelege nesfârşita disperare a acelora care asistă neputincioşi la dispariţia inexorabilă a celor mai preţioase valori ale lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veştejeşte pentru a nu mai renaşte, o mireasmă incomparabilă se risipeşte pentru totdeauna. Există comori de înţelepciune şi poezie în cele mai mici idiomuri, ca şi în concepţia despre lume a celui mai mic trib destinat dispariţiei", notează Neagu Djuvara în cea de-a şasea ediţie a volumului "Civilizaţii şi tipare istorice", lansată la 29 august 2014.

De asemenea, în prefaţa volumului ''Între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul epocii moderne (1800-1848)'', ediţia a VIII-a, ilustrată, apărută în 2013 la Editura Humanitas, istoricul Neagu Djuvara scrie: ''Cititorul va descoperi, ca într-un jurnal ilustrat, peisaje din Orient şi din ţările române, chipuri de suverani, de domni şi de luptători, de boieri, târgoveţi şi de oameni simpli. Am nădejdea că armele, costumele şi giuvaierurile din secolele XVIII-XIX îi vor încânta privirea şi îl vor face să înţeleagă de ce călătorii străini nu conteneau să admire frumuseţea unor tărâmuri aflate între Orient şi Occident. Dar tot cititorul va judeca''.

La ediţia din 2010 a Târgului de Carte Bookfest a fost lansat volumul coordonat de Sandra Pralong ''De ce m-am întors în România'', în care se regăsesc şi texte semnate de Neagu Djuvara, unul dintre românii celebri care s-a întors şi a ales să trăiască în România. În decembrie 2010, a apărut pe piaţă volumul ''Un secol cu Neagu Djuvara'', semnat de jurnalistul George Rădulescu, prefaţat de scriitorul Andrei Pleşu, postfaţa purtând semnătura lui Mihai-Răzvan Ungureanu. Neagu Djuvara se numără printre autorii celor 19 poveşti personale reunite în volumul "Bucureştiul meu", apărut la Editura Humanitas şi lansat la 8 iulie 2016.

În 2006 Neagu Djuvara a fost decorat cu Ordinul Naţional ''Servicul Credincios'' în grad de Mare Cruce. În 2010 a fost decorat de către ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer. La 9 august 2016 istoricului Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler.

La 30 octombrie 2012, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti, iar la 5 decembrie 2012, titlul de Doctor Honoris Causa i-a fost atribuit şi de către Universitatea ''Dunărea de Jos'' din Galaţi. I-a fost decernat Premiul de Excelenţă al celei de-a XVI-a ediţii a Galei Premiilor Radio România Cultural 2016. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu ; redactor Arhivă foto: Mihaela Tufega; editor: Mariana Zbora-Ciurel)