A XXIII-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat la Los Angeles, în California, în perioada 28 iulie-12 august 1984. A fost singurul oraş care şi-a depus candidatura pentru organizarea ediţiei din acel an. Ceremonia a fost deschisă de preşedintele american Ronald Reagan.

Ca răspuns la boicotul american al Jocurilor Olimpice din 1980 de la Moscova, 14 ţări est-europene şi altele din blocul comunist, inclusiv URSS, Cuba şi Republica Democrată Germană, au boicotat aceste Jocuri Olimpice. Au fost trei excepţii: România, China şi Iugoslavia, care şi-au înscris sportivii în concurs.

La startul întrecerilor s-au aliniat 6.829 de sportivi, dintre care 1.566 de femei şi 5.263 de bărbaţi, din 140 de ţări, pentru a concura la cele 221 de probe din 21 de sporturi cuprinse în program: atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, hochei, judo, lupte, nataţie, pentalon modern, echitaţie, tir, tir cu arcul, yachting şi volei. La JO de la Los Angeles au fost nu mai puţin de 28.742 de voluntari şi 9.190 de reprezentanţi ai presei, dintre care 4.327 din presă scrisă şi 4.863 de ziarişti din radio şi televiziune.

Cum Jocurile de la Los Angeles 1984 au fost primele după 1896 fără finanţare guvernamentală, organizatorii au depins foarte mult de arenele deja existente şi de sponsori. Chiar dacă Olimpiada a fost criticată în acea perioadă, Jocurile de la Los Angeles au devenit un model pentru ediţiile viitoare, mai ales după ce organizatorii au anunţat un profit de 223 de milioane de dolari.

La Los Angeles au apărut în premieră gimnastica ritmică şi înotul sincron, dar şi ciclismul pe şosea feminin. O premieră a fost şi faptul că fotbaliştilor profesionişti li s-a permis participarea în turneul olimpic, dar numai dacă nu au participat la Cupa Mondială. Într-o finală disputată în faţa a 101.799 spectatori, Franţa a învins Brazilia cu scorul de 2-0.

La atletism, americanul Carl Lewis a cucerit titlul olimpic la 100 m, 200 m plat, la lungime şi la ştafetă 4x100 m, egalând astfel recordul istoric al lui Jesse Owens (JO Berlin 1936). Britanicul Sebastian Coe a cucerit al doilea său titlu la 1.500 m, o premieră pentru două titluri consecutive în această probă. La tir cu arcul, Neroli Fairhall, din Noua Zeelandă, a devenit prima sportivă paraplegică participantă la JO, concurând în scaunul cu rotile. La 400 m garduri feminin, marocanca Nawal El Moutawakel a reuşit cursa vieţii ei, conducând din start până la final. Ea a devenit, astfel, prima concurentă islamică medaliată cu aur şi primul sportiv marocan campion olimpic.

Un lucru neobişnuit s-a petrecut în proba masculină de 400 m liber înot. Între 1984 şi 1996 a existat şi o finală B, iar la Los Angeles, germanul Thomas Fahrner (RFG) a reuşit în finala B un timp mai bun decât câştigătorul finalei A.

În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deţinut, detaşat, de SUA, cu 83 de medalii de aur, 61 de argint şi 30 de bronz, pe locul al doilea aflându-se România, cu 20 de medalii de aur, 16 de argint şi 17 de bronz, iar pe locul al treilea - Republica Federală Germania, cu 17 medalii de aur, 19 de argint şi 23 de bronz.

România a obţinut rezultate extraordinare la această ediţie, sportivii români situându-se pe locul al doilea în clasamentul pe medalii. Atletismul românesc a fost reprezentat la Los Angeles de numai 9 atlete, dintre care 8 au realizat cea mai bună performanţă a atletismului românesc din istoria participărilor la JO, câştigând în total 10 medalii: Doina Melinte - aur la 800 m şi argint la 1.500 m; Maricica Puică - aur la 3.000 m şi bronz la 1.500 m; Anişoara Cuşmir-Stanciu - aur la lungime; Mihaela Loghin - argint la greutate; Vali Ionescu - argint la lungime ; Florenţa Crăciunescu - bronz la disc; Cristina Cojocaru - bronz la 400 m garduri şi Fiţa Lovin - bronz la 800 m. Cu acest palmares de excepţie, care a însumat 52 de puncte, atletismul românesc s-a situat pe locul V în lume, între naţiunile participante la întrecerile atletice de la Los Angeles, înaintea unor ţări cu vechi tradiţii atletice, cum ar fi Canada, Finlanda, Franţa şi Australia.

Şi canotajul feminin a reprezentat o adevărată revelaţie. Româncele au câştigat, pe lacul de la Casitas, cinci din cele şase titluri olimpice feminine, cel de-al şaselea echipaj cucerind medalia de argint. La acestea se adaugă şi medaliile de aur şi de argint obţinute de cele două echipaje masculine româneşti, astfel că, în total, la cele opt probe la care s-a participat, s-au câştigat tot atâtea medalii, dintre care 6 de aur şi două de argint. Este cel mai bun rezultat înregistrat de canotajul românesc la întrecerile olimpice. În clasamentul general pe naţiuni, la canotaj, pe locul I, cu 53 de puncte, s-a situat SUA, iar pe locul al doilea România cu 52 de puncte. Americanii au concurat la toate cele 14 probe masculine şi feminine, în timp ce canotajul românesc a concurat numai la 8 probe.

O altă ramură de sport care a avut o contribuţie importantă în punctajul României a fost cea de halterele. Din cei 10 halterofili care au intrat în concurs, 8 au câştigat medalii: două de aur, cinci de argint şi una de bronz. Nicu Vlad, cel mai valoros dintre halterofilii noştri, a câştigat medalia de aur şi a doborât trei recorduri olimpice - la smuls, aruncat şi la total. La kaiac-canoe, cu cele 39 de puncte acumulate, reprezentanţii noştri s-au clasat pe locul I în ierarhia mondială a probei. Pentru a cincea oară participant la JO, multiplul nostru campion Ivan Patzaichin a cucerit, în echipaj cu Toma Simionov, două medalii: una de aur, la canoe-dublu 1.000 m, şi una de argint, la canoe dublu 500 m. Astfel s-a încheiat activitatea sportivă de performanţă a lui Patzaichin, deoarece, după JO de la Los Angeles, Patzaichin a spus adio participării sale competiţionale, dar a rămas în continuare în mijlocul sportivilor, în calitate de antrenor şi de membru al Comitetului Olimpic Român. A doua medalie de aur a fost obţinută de kaiacul de patru al fetelor.

La lupte, cu cinci medalii, dintre care două de aur şi cu încă doi luptători clasaţi pe locul al IV-lea, greco-romanele au acumulat 33 de puncte, situându-se pe locul I în rândul naţiunilor participante la acest stil. Ion Draica şi Andrei Vasile sunt cei care au câştigat titlul olimpic.

Înotul românesc a fost reprezentat la Los Angeles de două sportive de clasa internaţională: Aneta Pătraşcoiu şi Carmen Bunaciu, concurente la probele de 100 m şi 200 m spate. Pătrăşcoiu a reuşit să se claseze a treia în proba de 200 m spate şi să câştige prima medalie din istoria participărilor înotului românesc la JO. Rezultate onorabile au obţinut şi judoka Mircea Frăţică şi Mihai Cioc, ambii fiind semifinalişti şi medaliaţi cu bronz.

Pentru a treia oară consecutiv la JO, tirul românesc a câştigat titlul olimpic, pistolarul de excepţie Corneliu Ion apărându-şi cu succes medalia de aur obţinută la ediţia precedentă de la Moscova. La handbal, România a jucat finala ''mică'' şi a intrat în posesia medaliei de bronz, în urma victoriei asupra Danemarcei. La box, un singur medaliat, Mircea Fulger, a ajuns până în semifinale, obţinând bronzul.

Cei 127 de sportivi români au participat la competiţiile a 12 ramuri sportive şi 86 de probe, dintre care 56 masculine şi 30 feminine. Bilanţul înregistrat de ei la Los Angeles constituie cel mai bun rezultat din istoria participărilor României la JO. S-au cucerit 53 de medalii, dintre care 20 de aur, 16 de argint şi 17 medalii de bronz, precum şi un total de 325,50 puncte. Cu acest bilanţ, România s-a situat pe locul al doilea în clasamentul întocmit după numărul medaliilor de aur şi pe locul al treilea după numărul total de medalii şi puncte. La JO din l 984, 74%, din totalul sportivilor români participanţi au urcat pe podium, faţă de numai 31% la JO din 1980 şi 1976, 24% la JO din 1972 şi 27% la JO din 1968. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, redactor Arhivă foto: Elena Bălan, editor: Cristian Anghelache)