La 27 aprilie, Republica Sierra Leone sărbătoreşte Ziua naţională. La această dată în 1961, Sierra Leone şi-a declarat independenţa faţă de Marea Britanie, potrivit www.mae.ro.
Unele dintre cele mai faimoase atracţii turistice se află în capitala Freetown (din 1961), cel mai mare oraş şi principalul centru politic, economic, cultural şi educaţional al ţării. Oraşul a fost fondat la 11 martie 1792, de către locotenentul John Clarkson împreună cu foştii sclavi americani şi oamenii liberi aduşi în Sierra Leone de către Compania Sierra Leone în 1792, devenind una dintre primele colonii britanice din Africa de Vest, potrivit www.visitsierraleone.org. Freetown este cea mai veche capitală care a fost fondată de către foşti sclavi, cu 30 de ani înaintea capitalei Liberiei, Monrovia.
Aici, potrivit www.nationsonline.org, se află cea mai veche universitate din Africa de Vest - Colegiul Fourah Bay fondat la 18 februarie 1827, care face parte din Universitatea Sierra Leone. Colegiul a fost fondat ca şcoala anglicană misionară de către Societatea Misionară a Bisericii având susţinerea lui Charles MacCarthy, guvernatorul din Sierra Leone. Primul student a fost Samuel Ajayi Crowther, care a devenit primul episcop din Africa de Vest. Colegiul a devenit repede o instituţie importantă de învăţământ cu predare în limba engleză, mulţi africani dorind să aibă o educaţie cât mai bună, în special în domeniul teologiei şi al educaţiei. În perioada colonială, colegiul era cunoscut sub numele de ''Atena Africii de Vest'', deoarece aici se studiau latina şi greaca.
O altă atracţie simbolică a oraşului, dar şi a ţării, este faimosul Arbore de Bumbac (Cotton Tree), reprezentând inima oraşului Freetown, încă de la înfiinţarea sa în martie 1792. În 1787, englezii au ajutat 400 de sclavi eliberaţi din Statele Unite ale Americii, Nova Scotia şi Anglia să se întoarcă în Sierra Leone. Aceştia s-au stabilit în zona din jurul Arborelui de Bumbac, zonă despre care se spune că înainte era o piaţă de sclavi, se arată pe site-ul amintit.
În centrul oraşului se află, de asemenea, Spitalul Connaught, primul spital din Africa de Vest construit după modelul spitalelor medicale occidentale. În apropiere se află "Poarta Sclavilor", construită în piatră, cu o declaraţie înscrisă care spune "orice sclav care trece prin această poartă este declarat un om liber", aceasta fiind locul prin care africanii au trecut atunci când au fost eliberaţi.
Un alt punct de interes este Muzeul Căilor Ferate, în care sunt expuse câteva locomotive diesel şi cu aburi, inclusiv una folosită de Regina Elisabeta a II-a în timpul vizitei sale în Freetown. Toate exponatele sunt restaurate.
Muzeul Naţional al ţării, înfiinţat în 1957, se află în imediata apropiere a Arborelui de Bumbac şi este centrul multor activităţi culturale. Muzeul deţine o importantă colecţie de artefacte din Sierra Leone şi opere de artă.
Până în prezent, 18 situri istorice au fost proclamate "Monumente naţionale" în cadrul Ordonanţei privind monumentele şi siturile din Sierra Leone (1946), se arată pe www.sierraleoneheritage.org. Pe tot cuprinsul ţări, însă, există mai multe situri istorice şi arheologice care aşteaptă să fie incluse în patrimoniul naţional. Fiecare oraş şi sat are istoria sa şi siturile sale de patrimoniu.
Alte atracţii: De Ruyter Stone este o piatră inscripţionată, considerată a fi cel mai vechi monument al oraşului Freetown, descrisă de amiralul De Ruyter în 1664 şi, mai târziu, în ''Călătorii în Africa de Vest'' de Burton (1862), redescoperită în 1923; bastioanele Fortului Thornton, construit între 1792-1805, unde se aflau casa guvernatorului, birourile guvernamentale, precum şi Oficiul Poştal. Clădirile au fost reconstruite devenind clădirea actuală a Guvernului, bastioanele fiind incluse în aceasta; Biserica St. John's Maroon (ridicată în jurul anului 1820); Biserica St. George (inaugurată în 1817 şi completată în 1828) poartă numele guvernatorului Charles MacCarthy; Treptele vechi de la debarcader (cunoscute în mod eronat ca Scările Portugheze), construite sub îndrumarea guvernatorului Charles MacCarthy, care legau zona debarcaderului de clădirea guvernamentală, totodată întregul debarcader a fost reconstruit în întregime din piatră; Turnul Martello ridicat lângă fortul Thornton, în timpul guvernatorului Day (1805) după modelul celor ridicate de-a lungul coastei sudice engleze împotriva ameninţării invaziei lui Napoleon I; casele coloniale de la Hill Station.
La aproximativ 30 de kilometri distanţă de Freetown, spre gura de vărsare a râului Sierra Leone, se află insula Bunce, pe care a fost construit în 1670 fortul istoric, devenind cea mai mare fortăreaţă de pe coasta vest-africană, locul de unde mii de sclavi erau îmbarcaţi spre America de Nord.
Sierra Leone are o cultură gastronomică bogată, pornind de la tarabele din oraşe care vând ''kukri'' (orez şi sos) şi ''plassas'' (gogoşi de aluat cu sos picant), la restaurantele de lux unde se pot mânca unele dintre cele mai neobişnuite feluri de mâncare şi până la fructele de mare servite pe plajele cu nisip alb.
Printre felurile de mâncare ale locuitorilor din Sierra Leone, potrivit www.worldtravelguide.net, se află "supa picantă", o supă făcută din ardei chilli şi pastă de tomate cu ceapă şi usturoi, care se serveşte, de obicei, cu peşte sau altfel de carne; orezul "jollof", o mâncare din vestul Africii, ce conţine orez prăjit cu boabe de fasole şi servit cu un sos de ceapă picant; tocana cu alune, ce conţine alune, carne, roşii şi ceapă; pâinea ''cassava'' făcută din făina provenită de la rădăcina amidonoasă a plantei de cassava; ''yebe'' o tocană consistentă din cassava, ceapă, pui, supă de pui, ardei chilli şi alte condimente tradiţionale ale tribului Mende; desertul ''Benny'' este un biscuit ce conţine seminţe de susan şi zahăr; prăjitura cu nucă de cocos, ce conţine nucă de cocos proaspătă, făină şi zahăr; ''poyo'', o bere alcoolizată făcută din sevă de palmier fermentată. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
Unele dintre cele mai faimoase atracţii turistice se află în capitala Freetown (din 1961), cel mai mare oraş şi principalul centru politic, economic, cultural şi educaţional al ţării. Oraşul a fost fondat la 11 martie 1792, de către locotenentul John Clarkson împreună cu foştii sclavi americani şi oamenii liberi aduşi în Sierra Leone de către Compania Sierra Leone în 1792, devenind una dintre primele colonii britanice din Africa de Vest, potrivit www.visitsierraleone.org. Freetown este cea mai veche capitală care a fost fondată de către foşti sclavi, cu 30 de ani înaintea capitalei Liberiei, Monrovia.
Aici, potrivit www.nationsonline.org, se află cea mai veche universitate din Africa de Vest - Colegiul Fourah Bay fondat la 18 februarie 1827, care face parte din Universitatea Sierra Leone. Colegiul a fost fondat ca şcoala anglicană misionară de către Societatea Misionară a Bisericii având susţinerea lui Charles MacCarthy, guvernatorul din Sierra Leone. Primul student a fost Samuel Ajayi Crowther, care a devenit primul episcop din Africa de Vest. Colegiul a devenit repede o instituţie importantă de învăţământ cu predare în limba engleză, mulţi africani dorind să aibă o educaţie cât mai bună, în special în domeniul teologiei şi al educaţiei. În perioada colonială, colegiul era cunoscut sub numele de ''Atena Africii de Vest'', deoarece aici se studiau latina şi greaca.
O altă atracţie simbolică a oraşului, dar şi a ţării, este faimosul Arbore de Bumbac (Cotton Tree), reprezentând inima oraşului Freetown, încă de la înfiinţarea sa în martie 1792. În 1787, englezii au ajutat 400 de sclavi eliberaţi din Statele Unite ale Americii, Nova Scotia şi Anglia să se întoarcă în Sierra Leone. Aceştia s-au stabilit în zona din jurul Arborelui de Bumbac, zonă despre care se spune că înainte era o piaţă de sclavi, se arată pe site-ul amintit.
În centrul oraşului se află, de asemenea, Spitalul Connaught, primul spital din Africa de Vest construit după modelul spitalelor medicale occidentale. În apropiere se află "Poarta Sclavilor", construită în piatră, cu o declaraţie înscrisă care spune "orice sclav care trece prin această poartă este declarat un om liber", aceasta fiind locul prin care africanii au trecut atunci când au fost eliberaţi.
Un alt punct de interes este Muzeul Căilor Ferate, în care sunt expuse câteva locomotive diesel şi cu aburi, inclusiv una folosită de Regina Elisabeta a II-a în timpul vizitei sale în Freetown. Toate exponatele sunt restaurate.
Muzeul Naţional al ţării, înfiinţat în 1957, se află în imediata apropiere a Arborelui de Bumbac şi este centrul multor activităţi culturale. Muzeul deţine o importantă colecţie de artefacte din Sierra Leone şi opere de artă.
Până în prezent, 18 situri istorice au fost proclamate "Monumente naţionale" în cadrul Ordonanţei privind monumentele şi siturile din Sierra Leone (1946), se arată pe www.sierraleoneheritage.org. Pe tot cuprinsul ţări, însă, există mai multe situri istorice şi arheologice care aşteaptă să fie incluse în patrimoniul naţional. Fiecare oraş şi sat are istoria sa şi siturile sale de patrimoniu.
Alte atracţii: De Ruyter Stone este o piatră inscripţionată, considerată a fi cel mai vechi monument al oraşului Freetown, descrisă de amiralul De Ruyter în 1664 şi, mai târziu, în ''Călătorii în Africa de Vest'' de Burton (1862), redescoperită în 1923; bastioanele Fortului Thornton, construit între 1792-1805, unde se aflau casa guvernatorului, birourile guvernamentale, precum şi Oficiul Poştal. Clădirile au fost reconstruite devenind clădirea actuală a Guvernului, bastioanele fiind incluse în aceasta; Biserica St. John's Maroon (ridicată în jurul anului 1820); Biserica St. George (inaugurată în 1817 şi completată în 1828) poartă numele guvernatorului Charles MacCarthy; Treptele vechi de la debarcader (cunoscute în mod eronat ca Scările Portugheze), construite sub îndrumarea guvernatorului Charles MacCarthy, care legau zona debarcaderului de clădirea guvernamentală, totodată întregul debarcader a fost reconstruit în întregime din piatră; Turnul Martello ridicat lângă fortul Thornton, în timpul guvernatorului Day (1805) după modelul celor ridicate de-a lungul coastei sudice engleze împotriva ameninţării invaziei lui Napoleon I; casele coloniale de la Hill Station.
La aproximativ 30 de kilometri distanţă de Freetown, spre gura de vărsare a râului Sierra Leone, se află insula Bunce, pe care a fost construit în 1670 fortul istoric, devenind cea mai mare fortăreaţă de pe coasta vest-africană, locul de unde mii de sclavi erau îmbarcaţi spre America de Nord.
Sierra Leone are o cultură gastronomică bogată, pornind de la tarabele din oraşe care vând ''kukri'' (orez şi sos) şi ''plassas'' (gogoşi de aluat cu sos picant), la restaurantele de lux unde se pot mânca unele dintre cele mai neobişnuite feluri de mâncare şi până la fructele de mare servite pe plajele cu nisip alb.
Printre felurile de mâncare ale locuitorilor din Sierra Leone, potrivit www.worldtravelguide.net, se află "supa picantă", o supă făcută din ardei chilli şi pastă de tomate cu ceapă şi usturoi, care se serveşte, de obicei, cu peşte sau altfel de carne; orezul "jollof", o mâncare din vestul Africii, ce conţine orez prăjit cu boabe de fasole şi servit cu un sos de ceapă picant; tocana cu alune, ce conţine alune, carne, roşii şi ceapă; pâinea ''cassava'' făcută din făina provenită de la rădăcina amidonoasă a plantei de cassava; ''yebe'' o tocană consistentă din cassava, ceapă, pui, supă de pui, ardei chilli şi alte condimente tradiţionale ale tribului Mende; desertul ''Benny'' este un biscuit ce conţine seminţe de susan şi zahăr; prăjitura cu nucă de cocos, ce conţine nucă de cocos proaspătă, făină şi zahăr; ''poyo'', o bere alcoolizată făcută din sevă de palmier fermentată. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.