Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, care are loc în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paşti), cunoscută şi sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor, este prăznuită anul acesta de Biserica Ortodoxă la 24 aprilie.

Ierusalimul era centrul politic-religios al iudeilor. Tradiţia biblică recunoaşte în el cetatea lui Melchisedec şi îl consideră aşezat pe locul în care Avraam a adus jertfa sa. În urma stabilirii regelui David în Ierusalim, acesta va deveni centrul unităţii naţionale iudaice.

Lăcaş a lui Dumnezeu, după ce Solomon, fiul regelui David, a construit aici Templul, acesta este Cetatea Sfântă, centrul spiritual al poporului evreu. A rămas astfel şi după separarea celor două regate (Regatul Iudeei, care era constituit din zece din seminţiile lui Israel şi Regatul Israel, constituit doar din seminţiile lui Iuda şi Veniamin, în 933 î.Hr.)

În această cetate a venit Mântuitorul Hristos de bunăvoie ca să pătimească moarte de cruce pentru mântuirea lumii, spune arhimandritul Ilie Cleopa, vol. Predici la praznice împărăteşti (1996).

Scopul Intrării Domnului în Ierusalim mai înainte de patima Sa cea mântuitoare a fost şi acela de a împlini cele ce s-au scris pentru El de proorocul Zaharia, care spune: "Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei (Zaharia 9, 9)".

Pentru căci astăzi Hristos a venit cu slavă în Ierusalim. "Dar nu vine stând pe scaune de serafimi, nici purtat pe aripi de heruvimi, nici înconjurat de cete îngereşti, cântând din trâmbiţe, cum va veni la Judecata de apoi, ci vine smerit şi călare pe un mânz de asin. Nu vine îmbrăcat în hlamidă împărătească de purpură, nici cu coroană de aur pe cap, nici păzit de oşti pământeşti, ci vine blând ca un Mântuitor, înconjurat de 12 ucenici galileeni şi de o mare mulţime de credincioşi: bătrâni, tineri, femei şi mame cu copii în braţe, care, deşi nu puteau vorbi, strigau înaintea Domnului aceste cuvinte: Osana întru cei de sus, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (Matei 21, 9)", arată părintele Cleopa în Predica la Duminica Floriilor.

În Ierusalim intră Hristos pentru a Se da de bunăvoie în mâinile cărturarilor şi fariseilor, care căutau să-L omoare. De ai Săi a fost vândut şi ei au insistat să fie condamnat la moarte prin decizia procuratorului din provincia romană Iudeea.

Două patimi grele şi urâte stăpâneau mintea şi inima arhiereilor, cărturarilor şi fariseilor la intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim şi anume: ura şi zavistia, spune părintele Cleopa, identificând cele două patimi care au fost pricina suferinţelor şi morţii Mântuitorului Hristos.

Căci trebuie să se facă deosebirea între felul în care a fost primit Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în Ierusalim de cei credincioşi şi de mulţimea poporului, cu atâta bucurie şi cinste. Şi, apoi, cu câtă ură era urmărit de arhierei, de cărturari şi farisei, care căutau să ascundă şi să micşoreze slava, minunile şi cinstea lui Hristos şi în cele din urmă să-L omoare. Pentru că după minunea învierii lui Lazăr din Betania s-a hotărât uciderea Sa.

În Betania, Mântuitorul Hristos, ajuns după patru zile de la moartea prietenului său Lazăr, a mers la mormântul acestuia şi de faţă cu mulţimea l-a strigat să vină afară şi acesta a ieşit, legat fiind cu fâşii de pânză, iar faţa sa înfăşurată cu mahramă.

Despre aceasta, Sfânta Evanghelie spune: "Deci, arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul (Ioan 11, 47-48). Şi s-au sfătuit arhiereii şi cărturarii, ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus (Ioan 12, 10-11)".

Oamenii sinceri şi credincioşi care auziseră sau au fost de faţă la minunea făcută de Mântuitorul în Betania, cu învierea lui Lazăr, s-au mirat şi s-au cutremurat de această înviere care era mai presus de minte şi de gând. Din această pricină mulţi au crezut că El este Mesia, Mântuitorul lumii, şi când a intrat în Ierusalim, L-au primit cu mare bucurie, ieşind înaintea Lui cu stâlpări şi ramuri de finic şi strigând: "Osana, Fiul lui David, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus! (Matei 21, 9)".

Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşeşte slujba Deniilor, rânduieli de o mare frumuseţe, care evidenţiază momentele dramatice legate de Patimile şi Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache)