Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă; Sf. Mc. Valerie (Sâmbăta lui Lazăr - Pomenirea morţilor)

Greco-catolice
Sâmbăta sfântului şi dreptului Lazăr. Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Pomenirea morţilor

Romano-catolice
Ss. Gheorghe, m.; Adalbert, ep. m.


Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, este prăznuit în Biserica Ortodoxă, la 23 aprilie, ca unul dintre cei mai mari sfinţi martiri.

Sfântul Gheorghe a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305), mai întâi în Capadocia şi apoi în Palestina. Aici s-a mutat împreună cu mama sa, care avea multă avere în Cezareea Palestinei.

În timpul împăratului Diocleţian, s-a înrolat în armata romană şi a ajuns comandant al unui corp de oaste.

În anul 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări şi torturi. Au urmat alte trei edicte de persecuţia în următorii doi ani, 303-305.

Sfântul Gheorghe fiind în preajma împăratului şi văzând atâta pornire împotriva creştinilor a hotărât să facă cunoscută credinţa sa în Hristos Dumnezeu, gândind că aceasta este vremea potrivită mântuirii sale. A vândut aurul, argintul şi hainele le-a împărţit săracilor; celelalte averi pe care le avea în Palestina a hotărât să le împartă, iar pe robi să-i elibereze.

Astfel, lepădând toată frica omenească, Sfântul Gheorghe a stat în mijlocul adunării, mustrând pentru hotărârile cele fărădelege şi judecăţile cele nedrepte împotriva creştinilor şi mărturisind că Hristos este Unul Dumnezeu. Şi continuând, Sfântul Gheorghe i-a îndemnat pe cei care erau de faţă, împreună cu Diocleţian, ca ori singuri să cunoască adevărul şi să înveţe dreapta credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de dreapta credinţă să nu-i tulbure cu nebunia lor.

Împăratul a fost atât de mult afectat de curajul tânărului comandant al oştirii sale, încât nu a putut să vorbească, i-a făcut semn unuia dintre apropiaţi să-i răspundă.

Acesta, chemându-l mai aproape pe mărturisitor, l-a întrebat cine l-a îndemnat să vorbească cu atâta îndrăzneală. Răspunsul Sfântului Gheorghe a fost: "Adevărul!", i s-a pus atunci întrebarea: "Care este adevărul acela?", iar Sfântul Gheorghe a spus: "Adevărul este Însuşi Hristos, Cel prigonit de voi" (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Gheorghe a fost arestat şi supus torturilor pe care le-a îndurat ridicând permanent rugăciuni la Hristos Dumnezeul său, care îi vindeca cumplitele răni, făcându-l desăvârşit sănătos, spre mirarea şi îngrozirea celor care zile în şir au asistat la chinurile sale. I s-a dat să bea şi o otravă cumplită, după care a rămas teafăr.

Răbdarea şi puterea rugăciunii sale cu care s-au săvârşit atâtea fapte minunate în timpul chinurilor pe care le-a îndurat, chiar şi învierea unui mort, au făcut ca unii dintre cei prezenţi să mărturisească şi ei credinţa Sfântului Gheorghe, primind astfel moarte mucenicească. Însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, s-a convertit la creştinism.

În urma acestei mărturisiri făcută de soţia sa, Diocleţian a poruncit să li se taie capetele, atât sfântului, cât şi împărătesei Alexandra. Aflând ea această hotărâre a împăratului, în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu şi şi-a dat duhul, iar Sfântul Gheorghe şi-a plecat capul sub sabie în ziua de 23 aprilie 303.

În ţara noastră, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe are un adevărat cult. Numeroase biserici au fost înălţate în cinstea Sfântului Gheorghe, având hramul în ziua sa de pomenire, de asemenea, mulţi creştini îi poartă numele.

Tot în ziua sa de prăznuire, 23 aprilie, militarii din forţele terestre, sărbătoresc ziua categoriei de forţe, al cărei patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache)