Data de 28 februarie a fost decretată Ziua apărării civile.

Actul de naştere al Protecţiei Civile din România este considerat Înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, care aproba Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene (din 23 martie 1933). Prin acesta s-a stabilit că ''Apărarea Pasivă este pregătită şi pusă în aplicare pe întregul teritoriu de Ministerul de Interne, prin Comisia Superioară de Apărare Pasivă''.

Respectivul regulament stabilea atribuţii ministerelor, localităţilor urbane şi rurale, întreprinderilor şi instituţiilor. Se înfiinţau comisii de apărare pasivă la nivelul judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor rurale, precum şi la nivelul întreprinderilor şi instituţiilor. Totodată, erau instituite măsuri preventive, măsuri de salvare şi era stabilit un document unic de înfiinţare a formaţiunilor de intervenţie de la nivelul localităţilor, instituţiilor şi întreprinderilor, denumit Planul Apărării Pasive.

Prin acelaşi regulament, erau stabilite şi măsuri de competenţa pompierilor militari, inclusiv de organizare şi participare la exerciţiile publice de alarmare şi de pregătire a populaţiei civile din localităţile unde existau subunităţi ale acestora.

Începutul reglementărilor de rang superior privind protecţia populaţiei şi a bunurilor în caz de conflict armat a fost dat de Legea asupra organizării naţiunii şi teritoriului pentru timp de război nr. 1245/24 aprilie 1933, prin care se stipula încadrarea cetăţenilor ţării în diferite organizaţii paramilitare, inclusiv în cele de apărare pasivă pentru protecţia populaţiei şi intervenţie în vederea înlăturării efectelor atacurilor din aer.

Alte momente importante în organizarea structurilor de apărare pasivă au fost: apariţia Ordinului M.St.M. nr 45.082, prin care s-a reînfiinţat Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, Decretul nr. 222 din 9 septembrie 1950, care prevedea măsurile de organizare şi funcţionare, pregătire şi control privind apărarea pasivă a teritoriului ţării, reglementări de inspiraţie sovietică (ulterior modificate, în raport cu realităţile româneşti), organizarea, în 1952, pe noua structură administrativ teritorială, de state majore regionale ale apărării antiaeriene, cu servicii specializate la nivelul localităţilor şi unităţilor economice.

Modernizarea concepţiei apărării civile a populaţiei, bunurilor şi teritoriului în caz de conflict armat, dar şi la dezastre, a fost impusă, în primul rând, de ruptura provocată de evenimentele din Cehoslovacia din 1968, de catastrofele naturale care au lovit ţara - inundaţii, cutremurul din 1977, dar şi de unele catastrofe industriale (incendii pe platformele petrochimice şi metalurgice etc.). Aşa încât, Legea nr. 2/1978 a consfinţit aplicarea în ţara noastră a unei noi concepţii privind apărarea civilă. În această perioadă s-a conturat doctrina pregătirii populaţiei şi a factorilor de decizie spre a răspunde unor situaţii determinate de producerea dezastrelor, precum şi privind protecţia populaţiei în caz de conflict armat.

România a realizat, în 2004, un proces de reformă instituţională, reunind protecţia civilă şi pompierii militari într-o structură unitară - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Dacă la început, Protecţia Civilă îndeplinea misiuni exclusiv în caz de conflict armat, în prezent obiectivul principal al activităţii desfăşurate de IGSU vizează eficientizarea acţiunilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă, în vederea menţinerii sub control a riscurilor şi asigurării stării de normalitate a vieţii comunităţilor umane şi este atins prin multitudinea de activităţi de prevenire şi intervenţie pentru stingerea incendiilor, descarcerare şi prim-ajutor SMURD, salvarea persoanelor şi limitarea pagubelor produse de inundaţii, alunecări de teren, mişcări seismice, epidemii, epizootii, înzăpeziri, secetă, asistenţa persoanelor aflate în situaţii critice, intervenţia la accidente tehnologice, radiologice, nucleare, biologice sau alte tipuri de calamităţi naturale sau antropice, notează site-ul oficial al instituţiei www.igsu.ro. Inspectoratul general şi structurile judeţene au în componenţă 43 de centre operaţionale şi 280 subunităţi operative, cu peste 3.500 de mijloace tehnice de intervenţie. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Irina Andreea Cristea)